Invalid cassation appeal due to failure to articulate specific grounds of illegality for civil liability damages.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă la data de 17.01.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro, în echivalent la data plăţii, cu titlu de daune morale ca urmare a suferinţei de natură fizică şi psihică care i-a fost cauzată în urma infectării în această unitate spitalicească cu microbii Clostridium Difficile şi Stafilococul Auriu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 655 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 1349 şi 1357 C. civ.

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila a formulat şi cerere de chemare în garanţie a S.C. B. S.A..

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.

SC B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

În şedinţa publică din data de 23.06.2017 instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 829/25.11.2019, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie; a constatat că ajutorul public judiciar în sumă de 14.500 RON de care a beneficiat reclamantul rămâne în sarcina statului.

Prin decizia nr. 89/A/02.10.2020, Curtea de apel Galaţi, secţia I civilă instanţa a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei; a schimbat, în parte sentinţa apelată numai în ceea ce priveşte soluţia dată pe cererea principală şi în consecinţă, a admis, în parte, acţiunea; a obligat pârâtul Spitalul de Urgenţă Brăila la plata, către reclamantul A., sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei; a obligat acelaşi intimat-pârât la plata, către apelantul A., a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli judecată în apel şi 1000 RON cheltuieli de judecată de la fond.

Prin decizia nr. 2686/08.12.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 89/A/02.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 128/22.06.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei; a schimbat în tot sentinţa; a admis, în parte, acţiunea; a obligat pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila la plata, către reclamantul A., a sumei de 70 000 euro (echivalent în RON la data plăţii), cu titlu de daune morale; a admis, în parte, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, în contradictoriu cu chemata în garanţie S.C. B. S.A.; a obligat chemata în garanţie la plata, către pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, a sumei de 30 000 euro (echivalent în RON la data plăţii), cu titlu de despăgubiri; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila la plata, către stat, a sumei de 1015 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul în primă instanţă; în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, suma de 13485 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul în primă instanţă, a rămas în sarcina statului; a obligat pe intimatul-pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila la plata, către apelantul- reclamant A., a sumei de 11752,35 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă, apel şi recurs; a obligat pe chemata în garanţie la plata, către pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, a sumei de 4700 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de judecată; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pe intimatul-pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila la plata, către stat, a sumei de 1701,14 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul-reclamant în apel; în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, suma de 22600,86 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul-reclamant în apel, a rămas în sarcina statului.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila.

Recurentul-reclamant a expus pe larg situaţia de fapt şi soluţiile pronunţate de instanţele anterioare, arătând că, deşi Înalta Curte, prin decizia de casare, a stabilit în mod corect legătura de cauzalitate între fapta ilicită (infecţia nosocomială care a determinat îmbolnăvirea reclamantului) şi prejudiciul de ordin afectiv produs acestuia, instanţa de apel, în rejudecare, limitează în timp efectele acestui prejudiciu, la intervalul cuprins între sfârşitul lunii decembrie 2014-18 februarie 2015, reţinând, totodată, că "bunul mers al vieţii reclamantului a fost afectat, ceea ce presupune plata unei sume de bani care măcar să atenueze, dacă nu poate înlătura integral, suferinţele psihice încercate de persoana infectată".

De asemenea, deşi Înalta Curte reţine că îmbolnăvirea reclamantului a fost determinată de infecţiile nosocomiale, instanţa de apel, în rejudecare, reţine că "efectele infecţiilor indicate asupra apelantului au fost potenţate de manifestările bolii Crohn a cărei cauză, aşa cum au arătat anterior, nu poate fi legată de infecţiile menţionate şi nu poate fi pusă în sarcina intimatului-pârât".

Recurentul învederează că evaluarea nu se poate face în mod global, deoarece decizia trebuie raportată strict la toate probele existente individual, ţinând cont de handicapul existent, traumele psihice şi fizice suferite, care au lăsat amprente permanente asupra vieţii personale, profesionale şi familiare, limitând toate drepturile şi obstrucţionând dreptul acestuia la o viaţă normală.

Efectele unui şoc septic conduc la deces în cazul unei persoane anterior sănătoase. Şocul septic pe un organism tarat nu dă dreptul la viaţă. Recurentul a depus dovada că persoana sănătoasă, internată pentru ocluzie intestinală decedează în anul 2020 din pricina infecţiei cu Clostridium, infectată în Spitalul Judeţean Brăila Corp B. Afirmatia instanţei este ireală, fapt demonstrat prin diagnosticul de internare, analizele medicale la data internării din 26.11.2014 şi dosarul medical al reclamantului de la medicul de familie. Efectele Clostridiumului difficile au fost arătate prin depunarea unei foi de observaţie acordul aparţinătorului, în anul 2020 pacienta internată în Spitalul Judeţean Brăila, corpul B, cu diagnostic de internare ocluzie intestinală, infectata cu CD, decedează din cauza şocului septic, fără afecţiuni de bază, document ce se află la dosar şi nu a fost luat în considerare.

Mai arată recurentul că instanţa de apel nu a luat în considerare practica judiciară în materie depusă la dosar, cu privire la cuantumul daunelor morale în cazuri similare, nici obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de către acesta şi că prejudiciul creat impune o redimensionare a acestor daune.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 483 alin. (1) raportat la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Recurentul-pârât a arătat că motivele pentru care a fost obligat la plata unei sume atât de mari cu titlu de despăgubire nu au fost lămurite, în cauză nu a fost identificată nicio infecţie nosocomială, între suferinţele specific bolii Crohn şi complicaţiile determinate de celelalte diagnostic nu există legătură de cauzalitate, iar reclamantul nu urmăreşte decât să denigreze instituţia sanitară.

Mai arată recurentul-pârât că apărările sale nu au fost luate în considerare ori au fost minimalizate în mod nejustificat, iar în cauză nu s-a dat eficienţă rapoartelor de expertiză.

Recursul a fost încadrat generic, pe normele de drept aplicabile în materie.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 08.02.2023.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a solicitat admiterea recursului propriu şi a arătat că prin hotărârea recurată se reţine greşit că traumele psihice şi fizice ale acestuia au fost produse de Boala Crohn şi nu de cele două bacterii, Clostridium Difficile şi Stafilococul Auriu, în condiţiile în care la data internării în Spitalul Judeţean Brăila (26.11.2014) pacientul A. nu era diagnosticat cu Boala Crohn.

Mai arată recurentul că hotărârea instanţei de apel evaluează în mod global, iar nu particular, practica judiciară în materie, fără a determina în mod concret suferinţa fizică şi psihică a acestuia, fiind, astfel, limitat dreptul la un proces echitabil

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, recurentul-reclamant A. a solicitat respingerea excepţiilor invocate de către recurentul-pârât prin întâmpinare şi a arătat că infecţia cu clostridium din urma intervenţiei chirurgicale din data de 27.10.2014 a condus la îmbolnăvirea sa pentru tot restul vieţii cu boala Crohn, aspect care a fost probat cu înscrisurile de la dosar. Recurentul a făcut referiri la rapoartele de expertiză întocmite în cauză şi a arătat că au fost ignorate anumite obiecţiuni formulate de către acesta, iar judecarea unui dosar nu se poate realiza exclusiv pe baza a două rapoarte de expertiză. A mai arătat recurentul că starea sa de sănătate este afectată permanent, situaţie faţă de care se impune tragerea la răspundere civilă a pârâtului.

Prin întâmpinare, recurentul-pârât a solicitat respingerea criticilor formulate de către recurentul-reclamant, menţinerea soluţiei instanţei de fond, care s-a bazat pe probatoriile administrate, respectiv pe concluziile specialiştilor în materie, fiind înlăturată, fără dubii, posibilitatea ca reclamantul să fi fost infectat pe perioada internării în unitatea sanitară cu cei doi microbi.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinarea recurentului-pârât, admiterea recursului propriu.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt nule, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ce priveşte recursul reclamantului, acesta este încadrat formal, pe dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ. şi nu conţine chestiuni de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, se reţine că recurentul expune, într-o manieră generică, anumite aspecte despre care arată că instanţa de apel le-ar fi reţinut greşit (fără a indica încălcarea vreunui text legal), arată că decizia atacată a fost motivată doar pe baza rapoartelor de expertiză medicală, cu ignorarea celorlalte probe din dosar (însă modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor nu poate fi analizată în recurs) şi că instanţa a subdimensionat despăgubirea acordată (de asemenea, fără a evidenţia încălcarea vreunui text legal).

Referirea recurentului la o pretinsă nerespectare a deciziei de casare nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, întrucât nu se grefează pe dezlegările instanţei de recurs, care nu au statuat cu valoare obligatorie asupra intervalului de timp înăuntrul căruia se produc consecinţele vătămătoare, ci au semnalat, sub acest aspect, considerentele contradictorii ale deciziei din apel anterioare. În acest sens, casarea s-a dispus întrucât hotărârea instanţei de apel din primul ciclu procesual nu este motivată sub aspectul daunelor morale, este motivată contradictoriu şi prin considerente de ordin general care nu răspund exigenţelor dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

La fel, în ce priveşte cauza îmbolnăvirii recurentului, nu există o statuare a instanţei de recurs, care doar a reţinut că era stabilită de instanţa fondului o legătură de cauzalitate între ilicitul identificat în infecţia nosocomială care a determinat îmbolnăvirea reclamantului şi prejudiciul de ordin afectiv produs acestuia, fără ca aceasta să însemne că la rejudecare să nu se ţină seama şi de alte împrejurări şi afecţiuni medicale care să fi potenţat consecinţele negative, în măsura în care rezultau din administrarea probatoriului.

Apoi recurentul descrie parcursul medical pe care acesta l-a avut (când s-a internat, când s-a externat, când s-a prezentat la medicul de familie, când a solicitat transferul din spital, etc), investigaţiile efectuate (EKG, ECO, biopsie, analize de laborator), diagnosticele stabilite, intervenţiile chirurgicale suferite, descrie ce înseamnă un şoc septic şi care sunt consecinţele acestuia şi concluzionează că a dobândit un handicap fizic permanent şi accentuat, care i-a creat o traumă psihică ce nu poate fi reparată.

În partea finală a memoriului de recurs, recurentul face referiri la raportul de expertiză, la forţa probantă a acestuia, la faptul că în ultima expertiză s-a omis a se răspunde la toate obiecţiunile aprobate de Tribunalul Brăila şi că s-ar fi încercat o fraudare a concluziilor acestei expertize.

Din perspectiva consecinţelor infecţiei dobândite în timpul spitalizării, recurentul arată că va fi vulnerabil până la sfârşitul vieţii, că se confruntă cu probleme de adaptare socială, nu mai poate participa la îngrijirea celor doi copii minori în aceeaşi modalitate cum o făcea anterior infectării, nu mai poate asigura familiei aceleaşi mijloace financiare, soţia sa a urmat cursuri de masaj şi reflexoterapie pentru a-l ajuta, părinţii săi au fost afectaţi de ceea ce i s-a întâmplat (ambii au decedat, tatăl datorită unui accident vascular, mama datorită unui stop cardio-respirator), nu mai poate ridica greutate, nu mai poate alerga şi a necesitat intervenţii chirurgicale ulterioare.

Prin urmare, fără a dezvolta argumente care să combată dezlegările date de către instanţa de apel şi fără să indice textele legale încălcate de către aceasta prin hotărârea pronunţată, recurentul expune stări şi situaţii de fapt precum şi aprecieri asupra probatoriile administrate în cauză care excedează cadrului procesual în care se desfăşoară judecata în recurs, întrucât reprezintă chestiuni de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, în care instanţa de control judiciar este învestită exclusiv cu analiza legalităţii hotărârii judecătoreşti.

În realitate, recurentul este nemulţumit nu de o greşită interpretare a legii (întrucât nu dezvoltă niciun argument în acest sens), ci de o greşită interpretare a probelor şi a stărilor de fapt, iar asemenea apărări nu pot forma obiect de analiză în recurs, fiind specifice exclusiv instanţelor de fond.

Chiar dacă memoriul de recurs se întinde pe un număr considerabil de pagini iar recurentul-reclamant arată, în mod repetitiv, că instanţa de apel reţine eronat, apreciază greşit ori nu a luat în considerare, în conţinutul său nu se identifică susţineri care să reliefeze aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate, ci este prezentată doar o expunere exhaustivă a stării de fapt, consideraţii de ordin general, precum şi referiri la probatorii, aspecte care nu pot fi avute în vedere de către instanţa de recurs şi, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În aceeaşi manieră a conceput recurentul-reclamant şi punctul de vedere la raportul de admisibilitate, prin intermediul căruia nu s-a răspuns concluziilor actului procedural, ci au fost reiterate aceleaşi aspecte privind situaţia de fapt şi interpretarea probatoriilor expuse şi prin memoriul de recurs, ce nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac. Modalitatea în care este interpretată practica judiciară în materie, despre care recurentul se arată nemulţumit în cadrul punctului de vedere la raportul de admisibilitate, apreciind că i-a fost încălcat dreptul al un proces echitabil, nu se circumscrie niciunuia din cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerea că hotărârea recurată conţine motive contradictorii nu este susţinută de argumente în acest sens.

Nici recursul pârâtului nu este încadrabil în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât, deşi se pretinde că nu au fost luate în considerare apărări sau probatorii administrate şi că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile, nu se indică, în mod concret şi nici nu rezultă din memoriul de recurs, ce texte legale au fost încălcate, pentru a da posibilitate instanţei de judecată, în această etapă procesuală, să exercite controlul de legalitate, situaţie faţă de care recursul este lovit de nulitate, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs al pârâtului este prezentat dispozitivul hotărârii recurate, sunt adresate instanţei diverse întrebări retorice, se solicită a fi analizate cu obiectivitate considerentele pentru care unitatea sanitară trebuie să achite o sumă atât de mare cu titlu de despăgubire, se expune o părere generică în sensul că ar trebui modificat cadrul legislativ, se afirmă că prin recursul declarat de către reclamant se urmăreşte doar o denigrare a unităţii sanitare şi se arată că argumentele şi dezbaterile susţinute în cadrul numeroaselor şedinţe de judecată de către apărătorul unităţii sanitare au fost înlăturate şi pe alocuri minimalizate.

În finalul memoriului de recurs se precizează că recurentul-pârât este nemulţumit de modalitatea în care instanţa de apel a stabilit o valoare pecuniară atât de ridicată în sarcina sa, "alături de aspectele ce au reprezentat puncte de referinţă, la stabilirea şi identificarea vinovatului fără vină".

Recursul nu a fost încadrat în drept şi nu este nici încadrabil, întrucât din succesiunea de afirmaţii de ordin general ce alcătuiesc conţinutul acestuia nu rezultă niciun aspect de nelegalitate şi nu este indicat niciun text de lege care să fi fost încălcat de către instanţa de apel la momentul adoptării soluţiei asupra cauzei.

Prin urmare şi faţă de acest recurs este incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila împotriva deciziei nr. 128/A din 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila împotriva deciziei nr. 128/A din 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.