Jurisdiction for challenging minority restitution commission decisions: Law No. 165/2013 civil competence applies only to Law No. 10/2001 requests, leaving O.G. 83/1999 decisions in administrative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.02.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 1391/25.11.2021 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, solicitând anularea în tot a deciziei contestate şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să dispună acordarea unor măsuri compensatorii pentru imobilul teren în suprafaţă totală de 90 mp din municipiul Bucureşti, str. x, fosta proprietate a Comunităţilor Evreilor din Bucureşti preluată abuziv de statul român; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 şi urm. din O.U.G. nr. 83/1999, precum şi orice alte dispoziţii aplicabile în cauză.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia de conexitate cu litigiul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/20222; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 1041/03.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa că cererea reclamantei a fost soluţionată prin decizia nr. 1391/25.11.2021, deci ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi, pe cale de consecinţă, Legea nr. 165/2013 este aplicabilă şi cererii reclamantei de retrocedare, depusă la entitatea competentă potrivit O.U.G. nr. 83/1999, şi nesoluţionată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv data de 16.05.2013.

Prin urmare, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, modificată prin art. III din Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (11) din actul normativ invocat, potrivit cărora "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."

Dispoziţiile speciale ale art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013 instituie o normă specială de competenţă, ce derogă de la dispoziţiile din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competentă este secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, iar imobilul solicitat prin cererea de retrocedare este situat în municipiul Bucureşti, str. x, arondat Tribunalul Bucureşti, aceasta fiind instanţa competentă să judece prezentul litigiu.

Prin sentinţa nr. 1563/14.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că obiectul cererii de chemare în judecată nu este o cererea de retrocedare, ci este de o soluţie dată asupra unei astfel de cereri, soluţie încorporată într-o decizie a Comisiei Speciale de retrocedare.

A mai reţinut tribunalul că, într-adevăr, Legea nr. 165/2013 reglementează o procedură de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care se aplică şi cererii de retrocedare formulate de către reclamantă, însă doar în etapa finala a procesului de restituire, respectiv cea de acordare a compensării prin puncte. Procedurile speciale de contestare a deciziilor ce se pronunţă în procesul de restituire, de către instituţiile implicate, rămân supuse normelor de competenţă specială, proprii fiecărei cereri de retrocedare. De aceea, legiuitorul în cuprinsul art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 vorbeşte exclusiv despre cereri formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Or, articolul 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie competenţa materială în favoarea secţiei civile a tribunalului din circumscripţia căruia se află imobilul, doar pentru deciziile emise în baza art. 33 şi 34 din lege, decizii care se pronunţă pentru imobilele şi cererile ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Celelalte cereri despre care se face vorbire în cuprinsul art. 3 pct. l din Legea nr. 165/2013 rămân în sfera de aplicare în sens larg a acestei legi, care este regula generală în materie de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, păstrându-şi însă particularităţile în materia competenţei pe cererile care nu se încadrează în art. 35 din Legea nr. 165/2013, întrucât aşa cum s-a arătat anterior, aceste dispoziţii se aplică doar pentru cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

În concluzie, nu se poate reţine o derogare de la norma specială (normă care nu a fost abrogată) prin intermediul normei generale, art. 33 din Legea nr. 165/2013 făcând referire la cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi art. 34 referindu-se la cereri aflate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Or, cererea reclamantei nu se află în niciuna din situaţiile mai sus amintite, ea primind o decizie din partea Comisiei Speciale de Retrocedare, decizie care are o procedură specială de contestare, în faţa instanţei de contencios administrativ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele argumente:

Prin decizia a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată (decizia nr. 1391/25.11.2021, emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor din cadrul minorităţilor naţionale din România) a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/27.09.2004 pentru terenul de 44 mp din Bucureşti, str. x, ca rămasă fără obiect, întrucât s-a propus acordarea de măsuri compensatorii în şedinţa Comisiei Speciale de retrocedare din 25.11.2021.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare, va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, restituirea imobilelor solicitate, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială".

Alin. (2) al acestui articol stabileşte că "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte constată că decizia contestată prin cererea de chemare în judecată reprezintă un act administrativ al unei autorităţi publice centrale (Comisia specială de retrocedare) în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, totodată, o decizie a cărei contestare se realizează în condiţiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999, respectiv la instanţa de contencios administrativ.

Este adevărat că Legea nr. 165/2013 reglementează o procedură de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care se aplică şi cererii de retrocedare formulate de către reclamantă, însă doar în etapa finala a procesului de restituire, respectiv cea de acordare a compensării prin puncte.

Procedurile speciale de contestare a deciziilor ce se pronunţă în procesul de restituire, de către instituţiile implicate, rămân supuse normelor de competenţă specială, proprii fiecărei cereri de retrocedare.

Dispoziţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 vizează exclusiv cereri formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar art. 35 alin. (1) din lege instituie competenţa materială în favoarea secţiei civile a tribunalului din circumscripţia căruia se află imobilul, doar pentru deciziile emise în baza art. 33 şi 34 din actul normativ, decizii care se pronunţă pentru imobilele şi cererile ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Celelalte cereri despre care se face vorbire în cuprinsul art. 3 pct. l din Legea nr. 165/2013 rămân în sfera de aplicare în sens larg a acestei legi, care este regula generală în materie de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, păstrându-şi însă particularităţile în materia competenţei pe cererile care nu se încadrează în art. 35 din Legea nr. 165/2013, întrucât aceste dispoziţii se aplică doar pentru cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin umare, nu se poate reţine o derogare de la norma specială (normă care nu a fost abrogată) prin intermediul normei generale, art. 33 din Legea nr. 165/2013 făcând referire la cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi art. 34 referindu-se la cereri aflate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Or, cererea reclamantei nu se află în niciuna din situaţiile mai sus amintite, ea primind o decizie din partea Comisiei Speciale de Retrocedare, decizie care are o procedură specială de contestare, în faţa instanţei de contencios administrativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.