Competence for partition of community property: claims for monetary equivalents do not trigger exclusive territorial jurisdiction under Art. 117(3) CPC

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 19.07.2021 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate ca datorii comune creditele contractate de reclamant de C. în cuantum de 10.000 de euro, D. în cuantum de 28.000 RON respectiv, E. în cuantum de 24.300 de euro şi să fie obligată pârâtă la plata a 70% din valoarea acestora, valoare actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie; să se constate că reclamantul are un drept de creanţă asupra imobilului situat în localitatea Lumina, str. x, jud. Constanţa, înscris în CF nr. x Lumina şi să fie obligată pârâta la plata a 80% din valoarea acestui imobil; să fie obligată pârâtă la plata/restituirea, către reclamant, a sumei de 24.550 de euro (sau echivalentul în RON la data plăţii), sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, sumă pe care pârâta a debitat-o din contul reclamantului de la F.; să fie obligată pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 6.318,74 RON reprezentând cheltuieli de executare conform încheierii din data de 11.03.2019 emisă de BEJ G., în dosarul nr. x/2019; să se constate că autovehiculul achiziţionat de pârâtă la data de 11.10.2017 este bun comun, fiind achiziţionat prin contribuţia exclusivă a reclamantului şi să fie obligată la plata sumei de 500 de euro (sau echivalentul în RON la data plăţii), sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie; cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate disp. art. 983 şi urm. C. proc. civ., art. 634 şi urm., art. 669 şi urm. C. civ., art. 2009 şi urm. C. civ., art. 1330 si urm. C. civ., art. 1341 şi urm C. civ., art. 1345 şi um. C. civ., art. 1349 şi urm. C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 1292/05.04.2022, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

A reţinut instanţa că, din înscrisurile depuse la dosar, imobilul ce face obiectul cererii de partaj bunuri comune, menţionat în petitul cererii de chemare în judecată, se află situat în localitatea Lumina, str. x, jud. Constanţa, înscris în CF nr. x Lumina, reclamantul solicitând obligarea pârâtei la plata a 80% din valoarea acestuia. Or, prin aceasta, practic, reclamantul introduce acest bun imobil la masa partajabilă, solicitând 80% din valoarea lui, fiind incident art. 117 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, prin întâmpinare, pârâta solicită instanţei să se constate că alt imobil, respectiv imobilul teren situat în intravilanul comunei Lumina, judeţul Constanţa, în suprafaţă de 86 mp, cu categoria de folosinţă teren arabil, este bun propriu al pârâtei. Prin urmare, cu privire la acest imobil introdus la masa partajabilă, instanţa va trebui să verifice, în raport de solicitarea pârâtei, dacă respectivul imobil are calitatea de bun propriu al pârâtei, astfel cum a solicitat, introducându-l astfel la masa partajabilă, ceea ce de asemenea atrage incidenţa art. 117 alin. (3) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, în cauză devin incidente prevederile art. 117 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul". De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Aşadar, textul legal stabileşte o competenţă teritorială exclusivă, fiind unanim acceptat în doctrina şi practica judiciară faptul că, în situaţia în care partajul bunurilor comune al soţilor este formulat pe cale principală, distinct de procesul de divorţ, cum este cazul în speţă, competenţa teritorială a instanţei este exclusivă, fiind competentă a soluţiona cauza instanţa de la locul situării imobilului, în situaţia în care în masa bunurilor supuse partajului există un bun imobil.

Prin sentinţa nr. 12185/21.10.2022, Judecătoria Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că prin punctul 2 din acţiune, reclamantul a solicitat să se constate că are un drept de creanţă asupra imobilului situat în localitatea Lumina, str. x, înscris în CF nr. x Lumina şi să fie obligată pârâta la plata a 80% din valoarea acestui imobil, niciunde în cererea de chemare în judecată a reclamantului nefiind făcute precizări sau apărări cu privire la imobilului situat în comuna Lumina, judeţul Constanţa.

De asemenea, imobilul care a reprezentat temeiul reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ. a fost dobândit de pârâtă singură, la data de 10.02.2015, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP H. iar căsătoria şi implicit regimul comunităţii legale de bunuri a început la data de 30.08.2015, conform certificatului de căsătorie, aspect de natură să confirme limitele acţiunii de partaj şi obiectul concret al acesteia, respectiv fără includerea în masa partajabilă a imobilului ce a reprezentat temeiul declinării cauzei în favoarea acestei instanţe.

Această concluzie se impune cu necesitate având în vedere şi apărările formulate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată unde acesta precizează fără echivoc că solicită constatarea unui simplu drept de creanţă asupra locuinţei din localitatea Lumina cu privire la care precizează fără dubiu că "este proprietatea exclusivă a pârâtei".

Mai mult, reclamantul a arătat, atât în faţa instanţei de trimitere cât şi la termenul de judecată din prezenta cauză, că excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu de Judecătoriei Drobeta Turnu Severin este neîntemeiată având în vedere că acesta nu are pretenţii asupra unor drepturi reale cu privire la bunuri imobile aflate în indiviziune, aceleaşi concluzii fiind formulate şi de către apărătorul ales al pârâtei, acesta, la rândul său, indicând instanţei că excepţia invocată din oficiu de judecătoria Drobeta Turnu Severin este o excepţie de ordine privată, care putea fi invocată doar de către pârâtă, prin întâmpinare, conform prevederilor art. 129 C. proc. civ., ori la primul termen de judecată, termen la care pârâta nu a înţeles să invoce această excepţie.

Prin urmare, în prezenta cauză competenţa teritorială pentru introducerea cererii de chemare în judecată este reprezentantă de regula generală stabilită în art. 107 C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru următoarele argumente:

În cauză, declinarea reciprocă de competenţă este determinată de modalitatea diferită în care cele două instanţe aflate în conflict apreciază asupra incidenţei fie a dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, fie a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora atunci când se deduc judecăţii drepturi reale imobiliare instanţa competentă este cea de la locul situării imobilului, regulă aplicabilă şi în caz de împărţeală judiciară.

Astfel, pentru a declina competenţa, Judecătoria Drobeta Turnu Severin (prima instanţă investită cu soluţionarea cauzei) a reţinut că reclamantul a introdus la masa partajabilă bunul situat în localitatea Lumina, judeţul Constanţa şi că pârâta solicită a se constata că imobilul teren situat în intravilanul comunei Lumina, judeţul Constanţa este bun propriu, aspecte care determină, în opinia acestei instanţe, incidenţa art. 117 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de aceste statuări, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat următoarele: să se constate ca datorii comune anumite credite contractate de acesta de la mai multe organisme financiare, cu obligarea pârâtei la plata a 70% din valoarea acestora; să se constate că reclamantul are un drept de creanţă asupra imobilului situat în localitatea Lumina, judeţul Constanţa, înscris în CF nr. x Lumina şi obligarea pârâtei la plata a 80% din valoarea acestui imobil; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 24.550 de euro (sau echivalentul în RON la data plăţii), actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, pe care pârâta a debitat-o din contul reclamantului de la F.; obligarea pârâtei la plata, către reclamant, a sumei de 6.318,74 RON reprezentând cheltuieli de executare conform încheierii din data de 11.03.2019 emisă de BEJ G., în dosarul nr. x/2019; să se constate că autovehiculul achiziţionat de pârâtă la data de 11.10.2017 este bun comun, fiind achiziţionat prin contribuţia exclusivă a reclamantului şi să fie obligată la plata sumei de 500 de euro (sau echivalentul în RON la data plăţii), sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie; cu cheltuieli de judecată.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul nu solicită introducerea în masa partajabilă a bunului situat în localitatea Lumina, judeţul Constanţa, înscris în CF nr. x Lumina, ci solicită un drept de creanţă, pe care îl cuantifică ca fiind 80% din valoarea acestui imobil.

În acest sens, prin înscrisul aflat la fila x, volumul I, dosar Judecătoria Drobeta Turnu Severin, adresat Primăriei comunei Lumina, reclamantul solicită eliberarea unui certificat fiscal "...cu valoarea de impunere a imobilului situat în localitatea Lumina, judeţul Constanţa, înscris în CF nr. x, al cărei proprietar este B.".

Totodată, prin notele de şedinţă depuse pentru termenul din 22.03.2022, aflate la filele x, volumul II, dosar Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reclamantul precizează că "...în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 117 C. proc. civ., în prezenta cauză nu solicităm partajul unui imobil sau vreun drept real, ci, printre altele, un drept de creanţă asupra unor bunuri imobile", aspect susţinut şi prin concluziile orale ale apărătorului reclamantului expuse la termenul de judecată menţionat.

Aceleaşi susţineri au fost învederate de către reclamant şi prin notele de şedinţă de la dosarul Judecătoriei Constanţa.

În ceea ce priveşte imobilul teren situat în comuna Lumina str. x, judeţul Constanţa, cu privire la acesta nu există nicio solicitare în petitele acţiunii, iar faptul că prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat să se constate că este bun propriu nu are relevanţă în stabilirea competenţei, câtă vreme actul de învestire al instanţei este cererea de chemare în judecată, iar prin aceasta nu s-a solicitat atare partajare.

În acest context, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., întrucât prin demersul judiciar părţile nu dezbat drepturi reale, ci drepturi de creanţă, aspect care rezultă atât din conţinutul cererii de chemare în judecată, cât şi din actele dosarului.

Prin urmare, este incidentă regula generală de competenţă teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ., privind instanţa de la domiciliul pârâtului, coroborată cu art. 116 din acelaşi cod, conform căruia "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Astfel, fiind vorba de o competenţă relativă, aceasta putea fi invocată doar de către pârâtă, prin întâmpinare (care nu şi-a manifestat voinţa procesuală în acest sens), conform prevederilor art. 129 C. proc. civ., iar nu de către instanţă, din oficiu, întrucât conform prevederilor art. 130 C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Cum în cauză pârâta nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., iar obiectul cererii de chemare în judecată (acordarea unor drepturi de creanţă) nu atrage aplicarea dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei rămâne cea a primei instanţe investite, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.