Revizuire: Inadmisibilitate pentru lipsa calității procesuale și nedefinitivitatea hotărârii atacate

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 24.11.2022 (urmare a declinării dispusă prin decizia nr. 217/A/21.06.2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă), revizuenta S.C. A. a solicitat anularea sentinţei nr. 865/F/23.12.2021 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă în dosar nr. x/2021, întrucât este contrară deciziei nr. 178/A/30.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosar nr. x/2015.

În motivare, s-a arătat că prin sentinţa nr. 865/F/2021, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acţiunea intimatei B. în contradictoriu cu UAT Municipiul Turda, instanţa de judecată dispunând obligarea acesteia să direcţioneze notificarea nr. x/2001 către S.C. A.. S.C. A. nu a fost parte în respectivul proces, nefiind chemată în judecată sau introdusă din oficiu în cauză, astfel încât nu s-au putut efectua apărări, deşi litigiul o viza în mod direct. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Cluj a luat în considerare situaţii de fapt şi mijloace de probă efectuate în dosarul nr. x/2015 care şi-au pierdut actualitatea, respectiv validitatea, ca efect al admiterii apelului prin decizia nr. 178/2020 a Curţii de Apel Cluj. Astfel, Tribunalul Cluj face vorbire în considerentele sentinţei civile a cărei revizuire se solicită, despre raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat în prima fază procesuală în dosarul nr. x/2015, prin care s-ar fi stabilit calitatea revizuentei de unitate deţinătoare a imobilelor pentru care reclamanta solicită retrocedarea, în condiţiile în care s-a criticat acest lucru în apel în faţa Curţii de Apel Cluj, iar instanţa de control judiciar a apreciat că nu se mai impune analizarea acestui motiv de apel, atât timp cât cererea reclamantei din respectivul dosar, formulată în contradictoriu cu revizurenta, este tardivă.

De asemenea, în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Cluj a stabilit că notificarea nr. x/2001 nu a fost soluţionată pe fond şi că din acest motiv acţiunea ar fi admisibilă.

În realitate, soluţionarea pe fond a notificării nu mai este posibilă, deoarece aceasta ar încălca tocmai autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 178/2020 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care instanţa a stabilit în mod definitiv că reclamanta a pierdut termenul de sesizare a instanţei, chiar cu privire la dreptul la restituirea imobilelor pretins a fi deţinute de S.C. A.. Aşadar, nemaifiind în termen să ceară restituirea imobilelor în contradictoriu cu revizuenta, nici notificarea nu mai poate fi soluţionată în fond, deoarece nu mai există temeiuri procedurale pentru analiza sa în fond. Practic, notificarea nr. x/13.08.2001 adresată de autorul intimatei, C., către UAT municipiul Turda, în ceea ce priveşte S.C. A., a fost deja soluţionată în mod definitiv prin decizia nr. 178/2020 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2015. Potrivit acestei hotărâri judecătoreşti, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele A. şi Domeniul Public Turda S.A. având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 165/2013 a fost respinsă, ca tardivă, fiind respinsă şi cererea reclamantei de restituire în natură, pe vechiul amplasament, a imobilelor libere.

Curtea de Apel Cluj a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2015, în baza dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, a fost introdusă în penultima zi a termenului prevăzut de lege. Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, incidente în cauză faţă de împrejurarea că la data intrării în vigoare a acestei legi la nivelul Municipiului Turda din cele 517 notificări înregistrate au rămas nesoluţionate doar 7, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila x verso vol. I din dosarul primei instanţe. Ca atare, termenul legal până la care putea fi sesizată instanţa, conform an. 33 alin. (1) lit. a), art. 33 alin. (2) şi an. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, era 01.07.2015, cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 29.06.2015.

După expirarea termenului prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, persoana care se considera îndreptăţită nu mai putea sesiza instanţa de judecată pentru ca aceasta să se pronunţe conform alin. (3) al aceluiaşi articol, asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi pentru a dispune restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile acestei legi. Având în vedere că în cauză s-a dovedit că o parte din imobilele revendicate nu se aflau în proprietatea privată a Municipiului Turda, ci a unor societăţi comerciale, soluţionarea notificării de către instanţă, conform art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, nu se putea face decât în contradictoriu cu aceste entităţi. Însă, introducerea în cauză a acestor societăţi trebuia făcută în termenul maxim prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

În cauză, cererea reclamantei de obligare a pârâtelor A. şi Domeniul Public Turda S.A. la restituirea în natură şi respectiv la acordarea de măsuri reparatorii sub formă de puncte pentru imobilele identificate la pct. e) din raportul de expertiză efectuat în cauză, a fost formulată la data de 04.07.2017, cu mult peste termenul prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Ca atare, prima instanţă nu mai putea dispune soluţionarea pe fond a notificării în contradictoriu cu aceste pârâte, întrucât cererea de chemare în judecată având ca obiect restituirea în natură şi în echivalent a imobilelor aflate în proprietatea A. şi Domeniul Public Turda S.A., ca unităţi deţinătoare, a fost formulată cu depăşirea termenului de decădere prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Împrejurarea că prin cererea iniţială de chemare în judecată s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii şi cu privire la imobilele identificate în C.F. nr. x Oprişani sub A+90 - A+ 97 este irelevantă în cauză. Aceasta întrucât, pentru suprafeţele aflate în proprietatea celor două societăţi comerciale, acordarea de măsuri reparatorii nu se putea face de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, chemată în judecată în calitate de pârâtă. Soluţionarea pe fond a notificării de către instanţă conform art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. Art. 21 din Legea nr. 10/2001 stabileşte că, în cazul în care imobilul nu este deţinut de unitatea administrativ teritorială, restituirea se face de către unitatea deţinătoare, în cazul de faţă de către cele două societăţi comerciale. Cererea de restituire a imobilelor deţinute de către A. şi Domeniul Public Turda S.A. trebuia formulată în termenul maxim prevăzut de Legea nr. 165/2013.

În caz contrar, validând maniera în care a acţionat reclamanta, prin formularea unei cereri adiţionale, de introducere în cauză în calitate de pârâte, a unităţilor deţinătoare, peste termenul prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, s-ar eluda scopul şi finalitatea acestui act normativ.

Având în vedere aceste considerente, revizuenta a arătat că există autoritate de lucru judecat cu privire la faptul că aceasta nu are obligaţia de a restitui în natură niciun imobil către intimată şi nici de a acorda măsuri reparatorii cu privire la imobilele despre care aceasta pretinde că ar reprezenta vechiul amplasament al proprietăţii ei şi care s-ar afla în deţinerea rervizuentei.

Autoritatea de lucru judecat a fost înfrântă de Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr. 865/F/2021, prin care a admis acţiunea şi a obligat UAT Municipiul Turda să-şi direcţioneze notificarea nr. x/2001 cu scopul soluţionării sale în fond, cu privire la imobilele solicitate a fi retrocedate de reclamantă, presupus a fi deţinute de către revizuentă.

II. Apărări formulate în cauză

Intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Intimata a învederat că, aşa cum susţine şi revizuenta, aceasta nu a fost parte în dosarul nr. x/2021, astfel încât nu are calitate procesuală pentru a formula o ce­rere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 865/23.12.2021. Această sentinţă nu este definitivă, astfel încât nu este îndepli­nită condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Tribunalul Cluj a dispus doar obligarea UAT Turda la redirecţionarea soluţionării notificării către A., astfel încât, contrar sus­ţinerilor revizunetei, instanţa nu a dispus nicio obligaţie în sarcina acestei socie­tăţi. Prin urmare, nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat, cât timp obiectele celor două cauze sunt complet diferite şi vizează alte părţi.

Intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Turda a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca efect al admiterii excepţiilor inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei de obiect a cererii de revizuire.

Referitor la inadmisibilitate, intimata a arătat că revizuirea vizează hotărâri judecătoreşti definitive, dar sentinţa civilă nr. 865/F/23.12.2021, pronunţată de către Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2021, nu era definitivă la momentul formulării cererii de revizuire.

Referitor la prematuritate, intimata a arătat că termenul de revizuire este de o lună, socotindu-se la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Or, ultima hotărâre nu fost încă pronunţată.

Referitor la lipsa de obiect, intimata a arătat că ulterior pronunţării hotărârii, în temeiul unor prevederi legale, aceasta s-a conformat celor menţionate în cuprinsul dispozitivului, direcţionând notificarea nr. x/2001 şi către revizuienta A..

Intimatul Domeniul Public Turda S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca prematur formulată iar în subsidiar, ca inadmisibilă şi nefondată, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu în faza procesuală a recursului, în cuantum de 2.822,36 RON reprezentând onorariul avocaţial.

A arătat intimata că sentinţa civilă nr. 865/F/23.12.2021 a fost comunicată revizuentei la data de 17.03.2022, la sediul procesual ales al acesteia. Revizuenta a promovat prezenta cerere de revizuire la data de 16.05.2022, conform dovezii de expediere poştală. Termenul de exercitare a revizuirii ar fi cel prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8, respectiv o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii din dosarul nr. x/2021. Sentinţa atacată cu revizuire nu este însă definitivă, fiind atacabilă cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul declarat de apelanta UAT Municipiul Turda are termen de judecată în aceeaşi zi cu termenul fixat pentru soluţionarea cererii de revizuire, respectiv 21.06.2022. Aşa fiind, dreptul procesual al revizuentei de a ataca sentinţa cu revizuire nu este încă născut, fiind exercitat astfel cu încălcarea dispoziţiilor art. 511 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 33 C. proc. civ.

Faţă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea nu se poate declara decât împotriva unor hotărâri definitive. Sentinţa atacată cu revizuire nefiind definitivă, rezultă că această cale extraordinară de atac declarată de revizuentă este inadmisibilă.

Referitor la fondul cererii de revizuire, intimata arată că, întrucât revizuenta a formulat apărări privind fondul cauzei, acestea nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac.

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de revizuire, având în vedere că nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., fiind încălcate dispoziţiile art. 513 rap. la art. 194 şi art. 196 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, în cauză nu sunt îndpelinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, sentinţa supusă acestei căi de atac nefiind definitivă la data formulării cererii, iar între cele două litigii nu există identitate de părţi, obiect şi cauză.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Se reţine că potrivit art. 459 alin. (1) C. proc. civ., "Căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului".

În cauză, cererea de revizuire a fost iniţial înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj (instanţă care a declinat competenţa de soluţionare a revizuirii în favoarea Înaltei Curţi prin decizia nr. 217/A/21.06.2022) la data de 16.05.2022 şi vizează sentinţa nr. 865/F/23.12.2021 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă în dosar nr. x/2021.

Înalta Curte constată însă că apelul împotriva acestei sentinţe a fost soluţionat prin decizia nr. 273/A/21.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosar nr. x/2021, respectiv ulterior înregistrării cererii de revizuire.

Prin urmare, la data promovării cererii de revizuire (16.05.2022), apelul împotriva sentinţei a cărei anulare se solicită în atare procedură nu era soluţionat, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 459 alin. (1) C. proc. civ. anterior menţionate, în aplicarea cărora instanţa constată că la data formulării cererii de revizuire hotărârea atacată nu era definitivă, astfel încât nu avea deschisă calea extraordinară de atac.

Totodată, se reţine că subiectele principale şi indispensabile ale oricărei căi de atac sunt părţile între care s-a declanşat litigiul în faţa instanţei de judecată, întrucât căile de atac reprezintă o continuare firească a exerciţiului acţiunii civile.

În acest sens, potrivit art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane".

În categoria părţilor litigiului se află reclamantul şi pârâtul, dar şi terţii introduşi în proces la iniţiativa unuia dintre aceştia pe calea chemării în judecată a altor persoane, a chemării în garanţie sau arătării titularului dreptului. Acelaşi drept este recunoscut şi terţilor care au intervenit în proces din proprie iniţiativă, cu anumite nuanţări în ceea ce priveşte intervenientul accesoriu, care nu poate uza de o cale de atac pe care partea în favoarea căreia a intervenit nu a exercitat-o.

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 865/F/23.12.2021 a Tribunalului Cluj, secţia civilă (a cărei anulare se solicită pe calea prezentei revizuiri), au figurat ca părţi reclamanta B., în calitate de reclamantă, Primăria municipiului Turda, prin primar, Primarul municipiului Turda şi Municipiul Turda, în calitate de pârâţi.

În atare situaţie şi printr-o interpretare per a contrario a dispoziţiilor art. 458 C. proc. civ., rezultă că revizuenta nu are deschisă calea extraordinară de atac pe care a promovat-o în prezenta cauză, întrucât nu a figurat ca parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea pe care tinde să o anuleze pe calea revizuirii.

Împrejurarea că art. 458 C. proc. civ. reglementează, pe cale de excepţie şi în anumite situaţii, exercitarea căii de atac şi de alte organe sau persoane, nu îndreptăţeşte revizuenta la promovarea prezentei revizuiri, întrucât aceasta nu face parte dintr-o astfel de categorie, care vizează acele persoane sau organe ce pot exercita acţiunea civilă (pe cale de consecinţă şi calea de atac) în baza unor dispoziţii exprese ale legii (legitimare procesuală extraordinară).

Întrucât intimata B. a solicitat cheltuieli de judecată, pe care le-a dovedit cu documentele aflate la dosarul de recurs şi raportat la soluţia ce se va da căii de atac, respectiv aceea de respingere, Înalta Curte reţine că revizuenta este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părţii care le-a solicitat şi dovedit, respectiv intimata B., care a depus la dosar facturi în cuantum de 357 euro, 595 euro, 1,071.00 euro, 1,666.00 euro, cheltuieli care vor fi însă reduse în conformitate cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere obiectul şi complexitatea cauzei, împrejurarea că litigiul a avut un singur termen de judecată şi că a fost soluţionat din perspectiva unui aspect procedural, respectiv acela al neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. împotriva sentinţei nr. 865/F din 23 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj, secţia civilă şi va obliga revizuenta la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţa nr. 865/F din 23 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Obligă revizuenta la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.