Claimant’s tort claim fails as cassation appeal lacks valid legal grounds

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.08.2020 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B., prin administrator C., obligarea persoanei fizice C. la plata sumei de 100000 euro cu titlu de daune morale şi stres emoţional provocat.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii.

Prin precizările depuse la dosar la data de 09.02.2021 şi la data de 01.03.2021, reclamantul a precizat că pârâtul din prezenta cauză este C., în calitate de administrator al societăţii B..

În contextul precizărilor formulate de reclamant, instanţa a pus în discuţia părţilor calificarea juridică şi efectele cererilor precizatoare, constatând că acest act de procedură este unul complex, în sensul în care cuprinde implicit, dar neechivoc, şi o cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâtul S.C. B.. Întrucât doar cererea de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâta persoană juridică era în stare de judecată, instanţa a dispus disjungerea cerererii formulate în contradictoriu cu pârâtul C. şi formarea unui nou dosar înregistrat sub nr. x/2021.

În dosarul nr. x/2021 a fost depusă întâmpinare prin care pârâtul C. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi admiterea acţiunii introductive.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi

Prin sentinţa nr. 927/16.04.2021, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins acţiunea.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi

Prin decizia nr. 261/06.06.2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul reclamantului împotriva sentinţei; a obligat reclamantul apelant să plătească intimatului C. suma de 1.200 RON, cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. reclamantul A..

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel nu a făcut nicio referire la faptul că facturile emise de C. nu eram semnate şi ştampilate pentru a putea fi acceptate ca instrument de plată. De asemenea, instanţa de apel nu a făcut referire nici la faptul că C. nu a respectat clauzele contractuale cuprinse în contractul de închiriere încheiat în 14.06.2019, respectiv clauzele de la punctele 9 şi 10 care, dacă erau invocate de C. nu s-ar fi creat cu bună ştiinţă un prejudiciu nejustificat recurentului şi s-ar fi putut proba că acesta mai era în spaţiu după data de 15.01.2020.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 341 C. proc. civ., art. 15 C. civ., art. 1353 C. civ., art. 723 C. proc. civ.. A mai arătat recurentul că instanţa de apel nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar de către acesta, nici fundamentul juridic al acţiunii civile promovate, fapta ilicită a pârâtului şi caracterul premeditat al acţiunilor acestuia.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât C. a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat intimatul că în mod corect instanţa de apel a constatat că actul de comunicare a unei notificări de plată nu poate avea semnificaţia unui delict civil, dat fiind că societatea creditoare a emis notificarea în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege pentru realizarea accesului la justiţie. Acest demers a fost urmat de promovarea cererii de emitere a ordonanţei de plată, admisă prin sentinţa nr. 6177/28.05.2021 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosar nr. x/2021. Prin sentinţa nr. 10880/21.10.2021 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosar nr. x/2021 a fost respinsă cererea în anulare promovată de către debitori. Aceste soluţii confirmă existenţa debitului în sarcina recurentului şi demonstrează legalitatea şi temeinicia demersului Societăţii B. de a recurge la expedierea notificării către recurent, fiind exclusă ipoteza expedierii acesteia cu rea-credinţă ori în scop şicanator.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei de nulitate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Prin decizia recurată s-a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 244 C. proc. civ. au fost respectate, că reclamantul a fost legal citat pentru termenul la care s-a dezbătut judecata în fond şi că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civil delictuale, în sensul că notificarea de plată emisă de către pârât nu reprezintă un delict civil, ci un drept exercitat în condiţiile legii, în calitate de reprezentant al societăţii locatoare, în cadrul raporturilor juridice dintre părţi grefate pe contractul de închiriere încheiat între acestea.

Prin recursul formulat, întemeiat în mod formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate astfel cum au fost evidenţiate mai sus şi fără a indica, punctual, vreo nelegalitate care să fi fost săvârşită de către instanţa de apel, recurentul învederează următoarele: că facturile emise de C. nu erau semnate şi ştampilate pentru a putea fi acceptate ca mijloc de plată, că numitul C. nu a respectat clauzele contractuale cuprinse în contractul de închiriere, că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 341, art. 723 C. proc. civ., art. 15 şi art. 1353 C. civ.

Astfel, pe de o parte, recurentul face trimitere la stări şi situaţii de fapt ce nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, în cadrul căreia instanţa este investită exclusiv cu dezbaterea aspectelor de nelegalitate ale pricinii.

Pe de altă parte, recurentul pretinde că au fost încălcate anumite texte de lege, fără a arăta, în concret, cum s-a realizat această încălcare, limitându-se doar la o simplă afirmaţie, nesusţinută de argumente care să facă posibilă analiza de legalitate.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către recurent chestiunilor deduse judecăţii prin memoriul de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., este una pur formală, apărările învederate nefiind subsumabile nici motivelor de recurs invocate, dar nici vreunei alte ipoteze reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 261 din 6 iunie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 261 din 6 iunie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.