Urgent Child Protection Placement: Inadmissibility of Cassation Against Final Presidential Ordinance Under Special Law

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 20 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii A. (mama minorei), B. (tatăl minorei) şi C. (asistent maternal), prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială:

- instituirea măsurii de protecţie specială – plasament în regim de urgenţă la asistent maternal cu domiciliul în Bucureşti, pentru minora D., fiica lui B. şi A.;

- stabilirea domiciliului minorei D., pe perioada plasamentului în Bucureşti;

- delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti către Directorul General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4;

- obligarea pârâţilor B. şi A. conform sentinţei nr. 15039 din data de 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, la consiliere de lungă durata în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4, care va fi asigurată conform procedurii interne prin colaborarea cu un psiholog din sectorul privat;

- stabilirea cuantumului contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea copilului; în măsura în care plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, obligarea părinţilor la prestarea de acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie, pe raza administrativ-teritorială a domiciliului/reşedinţei părinţilor minorei.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1176 din data de 21 iulie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea formulată ca nefondată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 1590A din data de 9 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 împotriva sentinţei civile nr. 1176 din data de 21 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., B. şi C..

A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că: a admis cererea şi a dispus instituirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă pentru minora D., la asistent maternal C.; pe toată durata plasamentului domiciliul minorei se va afla în Bucureşti, str. x, sector 4; drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului vor fi exercitate şi respectiv îndeplinite de către asistentul maternal C.; drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la bunurile copilului vor fi exercitate şi respectiv îndeplinite de către Directorul General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4.

A obligat părinţii, B. şi A., la consiliere de lungă durată în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4.

A obligat pe pârâţii B. şi A. la plata în favoarea copilului D. a contribuţiei lunare pentru întreţinerea acestuia, în cuantum de 1/4 din veniturile nete ale fiecărui părinte.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva decizie nr. 1590A din data de 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul B., solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii atacate, menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, ca fiind legală şi temeinică, precum şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, a solicitat să se dispună suspendarea executării deciziei recurate.

II.2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la data de 20 decembrie 2022.

Prin rezoluţia din data de 4 ianuarie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2023, cu citarea părţilor în şedinţă publică, cu menţiunea că urmează a se discuta cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire la inadmisibilitatea recursului şi rămânerea fără obiect a cererii de suspendare a executării deciziei recurate, aspecte puse în discuţie din oficiu.

II.3. Apărările formulate în cauză

Prin notele de şedinţă din data de 17 ianuarie 2023, recurentul-pârât B. a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, arătând că, în speţa pendinte, sunt incidente dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 272/2004 ("Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă), iar, în conformitate cu prevederile art. 137 din acelaşi act normativ, "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Astfel, raportat la principiul de drept "Speciallia generalibus derogant", a apreciat că dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. au caracter de lege specială, derogând de la dispoziţiile C. proc. civ. ce reglementează ordonanţa preşedinţială, astfel că hotărârea curţii de apel poate fi atacată cu recurs.

Pe fondul căii de atac, a solicitat admiterea recursului, dezvoltând critici cu privire la hotărârea instanţei de apel.

Totodată, a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării pe care a formulat-o prin cererea iniţială de recurs.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 a depus întâmpinare, prin care a susţinut excepţia inadmisibilităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestuia, invocate de instanţă din oficiu, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, prin demersul judiciar cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instituirea măsurii de protecţie specială – plasament în regim de urgenţă la asistent maternal – pentru minora D., precum şi dispunerea unor măsuri cu privire la stabilirea domiciliului minorei pe perioada plasamentului, delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, obligarea părinţilor minorei la consiliere de lungă durată şi stabilirea cuantumului contribuţiei lunare a acestora la întreţinerea copilului.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 94 alin. (2), art. 96, art. 99, art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Înalta Curte, raportat la obiectul cauzei, astfel cu a fost anterior redat, reţine că măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, republicată, potrivit art. 69 alin. (2) din acest act normativ.

Astfel, în conformitate cu art. 100 alin. (3) din legea specială, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial.

Ca atare, procedura în care se dispune măsura plasamentului în regim de urgenţă este supusă dispoziţiilor din materia ordonanţei preşedinţiale, reglementate de C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în cererile de ordonanţă preşedinţială: "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."

Din această perspectivă, contrar apărărilor formulate de către recurentul-pârât, Înalta Curte reţine că legea specială în materie nu cuprinde prevederi diferite de cele edictate de normele de procedură civilă anterior menţionate.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 134 alin. (5) din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: "Ordonanţa preşedinţială de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, este dată în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor. "

Totodată, potrivit art. 135 din lege, hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă. Aceasta se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare, iar, în conformitate cu prevederile art. 137 din acelaşi act normativ, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Aceste dispoziţii legale se completează cu cele cuprinse în art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în raport de care, dacă prin această lege nu se prevede altfel, începând cu data de 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare a C. proc. civ.), ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă sau că este supusă recursului, aceasta va putea fi atacată numai cu apel la instanţa superioară.

Ca atare, cum legea specială nu prevede o altă cale de atac împotriva soluţiei date în calea ordonanţei preşedinţiale în materia protecţiei copilului, având în vedere şi dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 272/2004, republicată, potrivit cărora dispoziţiile legii referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ., Înalta Curte constată că în litigiile având ca obiect protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pentru cererile formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale, au fost instituite numai două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1176 din data de 21 iulie 2022, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost admis, prin decizia civilă nr. 1590A din data de 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Drept urmare, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este o hotărâre definitivă şi nu este susceptibilă de recurs.

Totodată, Înalta Curte reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţii legale enunţate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 1590A din data de 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei recurate, Înalta Curte, faţă de soluţionarea la acest moment a recursului, o va constata ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 1590A din data de 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2023.