Constitutionality of civil procedure jurisdiction rules lacking nexus to case resolution for unchallenged material jurisdiction and cassation deadlines

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti la data de 02 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi S.C. E. S.R.L: obligarea acestora la lăsarea în deplina proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de 4,3261 ha situată pe raza comunei Ghimpeţeni, judeţul Olt; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare prin care să se constate că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 4,3261 ha, teren, situată pe raza comunei Ghimpeţeni, jud. Olt; în subsidiar, să se constate că reclamantul a dobândit terenul în suprafaţă de 4,3261 ha prin uzucapiune; să se constate nulitatea absolută a promisiunii de vânzare cumpărare nr. x/12.11.2013 pentru aceeaşi suprafaţă de 4,3261 ha.

Prin sentinţa civilă nr. 16102 din 14 decembrie 2018, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată de pârâta S.C. E. S.A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Slatina, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2288 din 22 mai 2019, Judecătoria Slatina a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului cu privire la capătul de cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a respins celelalte capete de cerere, formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi cu pârâta S.C. E. S.A., ca neîntemeiate; a obligat reclamantul la plata următoarelor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată: - către pârâţii B., C. şi D. - 5.000 RON; - către pârâta S.C. E. S.A. - 2.000 RON.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Olt, în apel:

Prin decizia civilă nr. 1687 din 06 decembrie 2021, Tribunalul Olt, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2288 din 22 mai 2019, pronunţate de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C., intimatul-pârât D. - decedat, prin moştenitorii F. şi G., S.C. E. S.R.L.; a obligat apelantul la plata către intimatul B. a sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 465 din 02 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1687 din 06 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în contestaţie în anulare:

Prin decizia nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă; a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., prin reprezentant H., împotriva deciziei civile nr. 465 din 02 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018; a obligat contestatorul A. la 3.500 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii B., G. şi F..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. (1) şi (2) şi art. 506 C. proc. civ., a declarat recurs petentul A., prin mandatar H..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 decembrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 19 decembrie 2022, a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

II.1. Cererea de recurs:

Prin cererea depusă la data de 08 noiembrie 2022, prin poştă electronică, recurentul-petent a declarat recurs împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, arătând că este nelegală.

II.2. Motivele de recurs:

Prin memoriul de recurs, depus la data de 16 ianuarie 2023, prin poştă electronică, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. în raport de art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 din Constituţia României şi trimiterea cauzei la Curtea Constituţională, arătând că au fost întrunite toate condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege pentru soluţionarea excepţiei invocate, iar controlul de constituţionalitate a posteriori este reglementat de art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.

II.3. Apărările formulate în cauză:

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând criticile deduse judecăţii, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor a dispoziţiilor art. 505 alin. (1) şi (2) şi a celor ale art. 506 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, având în vedere modalitatea în care partea a înţeles să declare prezenta cale de atac, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanţă decizia Curţii Constituţionale nr. 321/09.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/20.07.2017, al cărui dispozitiv prevede că: "(...) dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti."

Potrivit considerentelor aceleiaşi decizii "21. (...) acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală. De asemenea, Curtea constată că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. (…) 24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."

În evaluarea legalităţii recursului de faţă, se au în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 ce stabilesc cerinţele de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, aceleaşi cu cele de admisibilitate a cererii de sesizare a instanţei constituţionale, cele din urmă revenind în competenţa de verificare a instanţei în faţa căreia excepţia este invocată.

Excepţia de neconstituţionalitate constituie un incident procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României, iar sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată sau de arbitraj comercial, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu ori de către procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Dacă evaluarea primelor trei condiţii dintre cele prevăzute de lege implică un examen preponderent formal, cea de-a patra condiţie cumulativă ce dă expresie cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a circumstanţelor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, se observă că în cadrul examenului de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 505 alin. (1) şi (2) şi art. 506 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a apreciat că un astfel de demers judiciar este inadmisibil în condiţiile în care lipseşte una dintre cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi anume aceea ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei dat fiind faptul că, în cauză, necompetenţa materială a acestei instanţe nu a fost invocată în condiţiile şi termenul prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., adică la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, astfel că ulterior acestui moment, aplicarea dispoziţiilor a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu mai poate influenţa în niciun mod soluţionarea cauzei.

Totodată, a reţinut că excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare nu a fost invocată de instanţă, din oficiu, şi nici de intimaţi, pentru a se pune problema aplicării art. 506 C. proc. civ. şi soluţionării cauzei pe acest temei legat de termenul de formulare a contestaţiei în anulare.

O astfel de argumentare este corectă în sensul în care, pe de o parte, sub aspectul legăturii dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale cu soluţionarea cauzei, decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret în desfăşurarea procesului, cerinţa relevanţei pentru cauză fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi.

Înalta Curte, notând şi că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal juridicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, apreciază că remediul procesual al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de recurent în concordanţă cu finalitatea sa, respectiv pentru a se asigura armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală câtă vreme acestea au vizat instanţa competentă a soluţiona contestaţia în anulare şi termenul de exercitare a căii de atac, chestiuni ce nu au fost puse în discuţie din oficiu de către curtea de apel ori de către intimaţi, iar judecarea contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ. - obiect al dosarului în cadrul căruia a fost invocată excepţia - nu poate fi determinată în niciun fel de modul în care sunt interpretate şi aplicate normele pretins neconstituţionale.

Drept urmare, nefiind întrunită una dintre condiţiile de admisibilitate, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale, anume legătura cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale, Înalta Curte reţine legalitatea încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată în faţa curţii de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., prin mandatar H., împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., prin mandatar H., împotriva deciziei nr. 963 din 08 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2023.