Limits on nullity appeals: Exclusion of merits review and out-of-time filings in civil revision disputes

Şedinţa publică din data de 07 februarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Prin încheierea din 17 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Braşov, în aplicarea dispoziţiilor art. 210 alin. (1) C. proc. civ., a dispus disjungerea petitului nr. 3 al cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri şi formarea unui nou dosar, nr. x/2021, având ca obiect uzucapiune revizuire fond, în care are figurează ca revizuent A. şi intimată Comuna Cristian, prin primar.

Prin sentinţa civilă nr. 8579 din 15 octombrie 2021, Judecătoria Braşov, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 33/S din 24 februarie 2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. în favoarea Curţii de Apel Braşov.

I.1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov:

Prin decizia civilă nr. 1/F din 06 aprilie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 6373/2020 a Tribunalului Braşov.

I.2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Prin decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1/F din 06 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 13 decembrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.1. Motivele contestaţiei în anulare:

Prin contestaţia în anulare formulată la data de 07 decembrie 2022, prin poştă, în termen legal, contestatorul A. a solicitat admiterea căii de atac, cu consecinţa casării deciziei atacate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, a arătat că hotărârea atacată este nulă de drept, în baza art. 488 - art. 503 C. proc. civ., în condiţiile în care a criticat soluţiile date în afara legii şi a Constituţiei, nu a fost parte în dosarul nr. x/2021, menţionat în decizie atacată, a fost tergiversată judecata cauzei şi încălcate dispoziţiile art. 503 - 541 C. proc. civ. de către instanţele din judeţul Braşov, inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea căilor de atac ţinând cont că actul de justiţie pe latură civilă se înfăptuieşte de către instanţa supremă, iar în ceea ce priveşte abuzurile săvârşite în legătură cu actul de justiţie, pe latură penală, competenţa revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin procurorul general, potrivit Legii nr. 78/2000, art. 297 C. pen.

A precizat că instanţele din judeţul Braşov, Tribunalul Neamţ şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au încălcat Constituţia României ce garantează dreptul de proprietate şi statul de drept, au apărat interesele private ale pârâtelor, aspecte ce au fost dovedite cu probe şi soluţiile date în toate dosarele civile, pe care instanţa învestită cu soluţionarea recursului nu le-a avut în vedere în motivarea deciziei atacate făcând trimitere la procedurile unitare, bazate pe acelaşi obiect - uzucapizune şi aceeaşi lege, şi la soluţiile diferite pronunţate în speţele ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2012 şi nr. y/2019

A solicitat casarea soluţiilor pronunţate în dosarele nr. x/2021, nr. y/2021, nr. z/2022, nr. w/2020, nr. t/2010 şi nr. 6155/197/2013, care sunt nule de drept, întrucât speţele sunt similare cu cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2012 şi că se impune conexarea acestora, soluţiile fiind date cu încălcarea procedurilor, practicilor, legilor interne şi internaţionale, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 31 alin. (1) şi (2), art. 44, art. 46, art. 52, art. 56, art. 59, art. 123, art. 124, art. 125, art. 126, art. 136 alin. (5) din Constituţia României, a Legii nr. 319/1944, a Legii nr. 47/1992, a art. 963 - 964, art. 970 şi art. 976 C. civ., art. 3 - 40, art. 62, art. 75, art. 77, art. 78 alin. (1) şi (2), art. 431-432, art. 480-488 C. proc. civ.

A susţinut că intimata nu a depus nicio probă prin care să dovedească îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii, ci s-a bazat pe simple afirmaţii ce vizau naţionalizarea imobilelor, care au fost ocupate abuziv din anul 2005, potrivit Hotărârii nr. 35 din 17 decembrie 2004 a Consiliului Local al Comunei Cristian, contrar deciziei nr. 4/1992 a Curţii Constituţionale, nu s-a stabilit pe cale judecătorească masa succesorală în funcţie de data decesului fiecărui proprietar, context în care şi-a exprimat nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare al dosarele în care a fost parte.

Prin concluziile scrise depuse la data de 23 decembrie 2022 şi, respectiv, la data de 12 ianuarie 2023, contestatorul a solicitat judecarea dosarului nr. x/2022, în baza probelor de la dosar, a respectării statului de drept şi a legilor, cu bună-credinţă, a Constituţiei României, a art. 2 din Tratatul Uniunii Europene, a directivelor şi principiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a egalităţii în drepturi, solicitând casarea deciziilor ce sunt lovite de nulitate absolută, date atât de Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Braşov, cât şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu consecinţa trimiterii cauzelor spre rejudecare, reiterând nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare al dosarele în care a fost parte.

Făcând trimitere la decizia nr. XXXVI/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a susţinut că soluţiile date în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2010 sunt nule de drept, neconstituţionale, încalcă Decretul nr. 115/1938, art. 46 din Constituţia României, Legea nr. 319/1944, cât timp dreptul la moştenire este garantat, este imprescriptibil, inalienabil şi inviolabil.

Contestatorul a arătăt că instanţa de judecată, prin decizia pronunţată, i-a încălcat dreptul de proprietate, dreptul la moştenire pe care i le conferă Constituţia României, legile organice, C. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimata Comuna Cristian, prin primar, nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare:

În prezenta cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 503 - art. 508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 - art. 200 şi art. 201 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin rezoluţia din 14 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte precizările şi completările ulterioare contestaţiei în anulare formulate la data de 07 decembrie 2022, expuse în cadrul concluziilor scrise, se reţine că acestea au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia formularea contestaţiei în anulare trebuie făcută în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, ţinând cont că termenul de contestaţie în anulare a început să curgă de la data de 05 decembrie 2022, când a fost comunicată decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, împrejurare ce determină înlăturarea acestora din analiză.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială. Condiţia de admisibilitate vizează doar obiectul acesteia, putând fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanţe de recurs, precum şi împotriva hotărârilor date de instanţa de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ., ele neputând fi extinse prin analogie şi altor situaţii asemănătoare.

C. proc. civ. prevede patru motive pentru care poate fi exercitată contestaţia în anulare specială: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În speţă, invocând cu titlu general incidenţa art. 503 C. proc. civ., partea a criticat decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, sub aspectul interpretării normelor legale într-o manieră proprie de către instanţa de judecată, încălcării Constituţia României ce garantează dreptul de proprietate şi statul de drept, neexaminării probatoriului administrat în cauză şi al procedurilor unitare bazate pe acelaşi obiect - uzucapizune şi aceeaşi lege, însă instanţa supremă a reţinut în considerentele deciziei contestate relativ la nulitatea recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că recurentul A. nu a formulat critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate împotriva sentiţei civile nr. 6373/2020 a Tribunalului Braşov, care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, fiind invocată formal încălcarea art. 480, art. 430, art. 431, art. 432 şi art. 510 C. proc. civ. şi nerespectarea art. 4 - art. 39 şi art. 509 din acelaşi act normativ.

Or, sub pretextul neanalizării apărărilor şi argumentelor invocate, contestatorul tinde a supune judecăţii aspecte ce ţin de fondul cauzei şi nu de hotărârea atacată, presupunând o reapreciere asupra modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor procedurale incidente, analiză care excedează cadrul contestaţiei în anulare, cale de atac de retractare în cadrul căreia instanţa nu procedează la o nouă judecată ori la examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.

Stabilirea unor condiţii speciale de admisibilitate pentru promovarea unei căi extraordinare de atac, în speţă, contestaţia în anulare, nu poate fi interpretat ca o limitare a accesului părţii la justiţie sau ca o negare a dreptului la un proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Legiuitorul este cel care stabileşte procedura şi condiţiile în care părţile pot uza de căile de atac prevăzute de lege, iar în cazul contestaţiei în anulare, acestea au fost reglementate expres şi limitativ în C. proc. civ., nefiind permisă punerea în discuţie a unei hotărâri definitive pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2023.