Restitution damages appeal fails as annulment motion barred under exhaustive procedural grounds.

Şedinţa publică din data de 07 februarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 08 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945 - 22 decembrie 1989, pe care pârâtul refuză să le reconstituie în natură.

Faţă de excepţiile invocate prin întâmpinare, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că înţelege să se judece cu Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nici Statul Român şi nici Oraşul Ghimbav nu au atribuţii în aplicarea Legii nr. 165/2013.

I.1. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov:

Prin sentinţa nr. 211 din 10 decembrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Oraşul Ghimbav, prin primar; a respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Oraşul Ghimbav, prin primar, ca neîntemeiată.

I.2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov:

Prin decizia nr. 576 din 13 mai 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 211 din 10 decembrie 2020 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

I.3. Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prin decizia nr. 155 din 26 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Prin decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 155 din 27 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 15 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.1. Motivele contestaţiei în anulare:

Prin contestaţia în anulare depusă la data de 11 noiembrie 2022, prin poştă, în termen legal, contestatorul A. a arătat că decizia atacată este nelegală, neconstituţională, în sensul în care actul de justiţie nu a fost înfăptuit de către instanţă în numele legii, cu încălcarea art. 52 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a tratatelor şi directivelor Uniunii Europene, a deciziilor Curţii Constituţionale, în condiţiile în care deţine un drept de proprietate câştigat prin sentinţa nr. 11579 din 08 octombrie 2020, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 177 R din 18 februarie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2009, nepusă în aplicare în natură, potrivit cărţii funciare - casă de locuit, anexe gospodăreşti, la schimb (imobile din aceeaşi categorie - I) sau prin acordarea de despăgubiri de către Comisia Locală de Fond Funciar Ghimbov şi de către Comisia Judeţeană de aplicare a legilor de fond funciar, conform Legii nr. 18/1991, a art. III din Legea nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 247/2005, a art. 1-52 din Legea nr. 165/2013, a art. 1 şi urm. din Legea nr. 213/1998, a art. 1 şi urm. din C. proc. civ., a O.G. nr. 53/2002.

Cu referire la decizia nr. XI din 5 februarie 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 733 din 30 octombrie 2007, a susţinut că instanţele i-au respins acţiunile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2020, nr. y/2022, nr. z/2020 şi nr. 1880/197/2017, solicitând, în temeiul art. 503-508 C. proc. civ., casarea soluţiilor date în aceste dosare, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, exprimându-şi nemulţumirile în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei de către instanţele anterioare, fără a examina probatoriul administrat în cauză şi interpretând normele legale într-o manieră proprie.

Prin concluziile scrise depuse la data de 26 noiembrie 2022 şi, respectiv, la data de 09 decembrie 2022, prin poştă, contestatorul a arătat că instanţa, cu rea-credinţă, a exonerat autorităţile publice de răspundere pe latură civilă în dosarele nr. x/2017 nr. 3869/62/2020 în ceea ce priveşte respectarea Legii nr. 18/1991, a art. III din Legea nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005, art. 34-35 din Legea nr. 165/2013, a Legii nr. 44/1994, în sensul efectuării demersurilor necesare pentru a pun în aplicare sentinţa irevocabilă pronunţată în dosarul nr. x/2009, în natură sau prin acordarea despăgubirilor, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Făcând trimitere la soluţiile pronunţate în dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2020, a precizat că instanţa nu a respectat drepturile justiţiabilului şi nici nu a avut în vedere probele în dosarul nr. x/2020, fiind încălcate art. 3, art. 4, art. 6, art. 8, art. 12, art. 14, art. 15, art. 20, art. 22, art. 31 alin. (3), art. 36, art. 480-524 C. proc. civ., art. 20, art. 21, art. 46, art. 52, art. 123, art. 124 din Constituţia României, legile interne şi internaţionale, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, directivele Uniunii Europene.

Prin concluziile scrise depuse la data de 12 ianuarie 2023, prin poştă, contestatorul a arătat că prin deciziile pronunţate, justiţia i-a luat toate drepturile de proprietate dobândite prin moştenire oferire de statul de drept, Constituţia României, legile organice, C. civ.

Prin concluziile scrise depuse la datele de 31 ianuarie 2023 şi 02 februarie 2023, prin poştă, contestatorul a arătat că în răspunsul dat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu nr. x/13.01.2023, cu trimitere la art. 1 alin. (4) din Constituţie, pe care şi contestatorul l-a invocat alături de alin. (5) al aceluiaşi articol şi alte articole din Constituţie, coroborat cu art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu trimitere la art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, se arată că instanţelor de judecată le revine competenţa de a-i soluţiona cererile formulate, însă prin respingerea acestora, i-a încălcat dreptul de proprietate câştigat în justiţie, iar Comisiile locale şi Judeţene ale Oraşului Ghimbav, prin primar, se fac vinovate de nerespectarea art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 în ceea ce priveşte înaintarea dosarului de despăgubiri Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 27 ianuarie 2023, intimata Comuna Cristian, prin primar, a depus întâmpinare, prin care a solicitat judecată respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea deciziei atacate, ca temeinică şi legală.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, a arătat că prin contestaţia în anulare formulată, contestatorul A. îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţă precum şi faptul că nu a primit despăgubirile solicitate pentru imobilele preluate în mod abuziv, însă din cuprinsul acesteia nu reies motive de nelegalitate ale deciziei pe care şi-a fundamentat calea extraordinară de atac declarată.

Or, contestaţia în anulare presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestui motiv în sensul formulării unor critici concrete asupra deciziei pronunţate şi nici nu a combătut cu argumente juridice soluţia pronunţată prin decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022, prin care s-a dispus respingerea cererii de revizuire.

Cu toate acestea, susţinerile contestatorului nu pot fi încadrate ca motive ale contestaţiei în anulare prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Aşadar, condiţia legală a formulării contestaţiei în anulare implică dezvoltarea unor motive de nelegalitate care să vizeze soluţia pronunţată de instanţă a cărei decizie se contestă, sens în care a solicitat instanţei respingerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. şi menţinerea deciziei atacate, ca temeinică şi legală.

II.3. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare:

În prezenta cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 503 - art. 508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 - art. 200 şi art. 201 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte precizările şi completările ulterioare contestaţiei în anulare formulate la data de 11 noiembrie 2022, expuse în cadrul concluziilor scrise, se reţine că acestea au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia formularea contestaţiei în anulare trebuie făcută în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, ţinând cont că termenul de contestaţie în anulare a început să curgă de la data de 08 noiembrie 2022, când a fost comunicată decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, împrejurare ce determină înlăturarea acestora din analiză.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială. Condiţia de admisibilitate vizează doar obiectul acesteia, putând fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanţe de recurs, precum şi împotriva hotărârilor date de instanţa de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ., ele neputând fi extinse prin analogie şi altor situaţii asemănătoare.

C. proc. civ. prevede patru motive pentru care poate fi exercitată contestaţia în anulare specială: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În speţă, invocând cu titlu general incidenţa art. 503 C. proc. civ., partea a criticat decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, prin prisma faptului că actul de justiţie nu s-a făcut în numele legii în condiţiile în care deţine un drept de proprietate dobândit printr-o hotărâre judecătorească care nu a fost pusă în aplicare în natură sau prin acordarea de despăgubiri de către Comisia Locală de Fond Funciar Ghimbov şi de către Comisia Judeţeană de aplicare a legilor de fond funciar, neexaminării probatoriul administrat în cauză şi interpretării normelor legale într-o manieră proprie de către instanţă.

Din motivele expuse în contestaţie, reiese că în realitate, contestatorul este nemulţumit de soluţia de respingere a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 155 din 27 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care s-a anulat recursul declarat împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, aspecte relevate constituie critici de netemeinicie a hotărârii atacate, care ar putea fi analizate doar de o instanţă de control judiciar într-o eventuală cale de atac de reformare şi nu într-o contestaţie în anulare, cale de atac de retractare şi nu de cenzură judiciară, legiuitorul reglementând doar anumite motive pentru care contestaţia în anulare poate fi formulată, supuse unei interpretări restrictive.

Stabilirea unor condiţii speciale de admisibilitate pentru promovarea unei căi extraordinare de atac, în speţă, contestaţia în anulare, nu poate fi interpretat ca o limitare a accesului părţii la justiţie sau ca o negare a dreptului la un proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Legiuitorul este cel care stabileşte procedura şi condiţiile în care părţile pot uza de căile de atac prevăzute de lege, iar în cazul contestaţiei în anulare, acestea au fost reglementate expres şi limitativ în C. proc. civ., nefiind permisă punerea în discuţie a unei hotărâri definitive pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2023.