Nullity of cassation appeal for failure to specify grounds challenging peremption of suspended civil action

Şedinţa publică din data de 07 februarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2020 pe rolul Judecătoria Vatra Dornei, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Oraşul Broşteni, prin primar, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-i restituie terenul de 7133 mp aflat în proprietatea sa şi deţinut de acesta fără drept; să se dispună rectificarea cărţii funciare nr. x a judeţului Suceava privind imobilul situat în str. x, Oras Broşteni, judeţul Suceava în sensul radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului şi înscrierea acestuia pe numele reclamantei; să se dispună grănituirea imobilului ce aparţine pârâtului, identic cu parcelele cadastrale nou formate nr. 1 C. civ. si 2F, de cel al reclamantei, identic cu parcelele cadastrale nou formate nr. cadastral x si 2P; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, ale vechiul C. civ.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 828 din 04 noiembrie 2020, Judecătoria Vatra Dornei a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A..

I.3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia nr. 423 din 06 aprilie 2021, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 828 din 04 noiembrie 2020 a Judecătoriei Vatra Dornei; cheltuielile de judecată în sumă de 302,26 RON pentru care apelanta a beneficiat de ajutor public au rămas în sarcina statului.

I.4. Hotărârea pronunţată în recurs:

Prin decizia nr. 331 din 21 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 423 din 06 aprilie 2021 a Tribunalului Suceava.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 331 din 21 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 05 august 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

Prin rezoluţia din 08 septembrie 2022, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa reţinerii cauzei spre rejudecare şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată generate de judecarea prezentei cauze, fără a indica incidenţa vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că pentru data de 10 noiembrie 2021 a fost citată cu menţiunea de a indica moştenitorul rămas de pe urma defunctului C. şi adresa de domiciliu a acestuia, fără a se indica obligaţia de a depune dovezi referitoare la calitatea moştenitorului (certificat de moştenitor) pentru a cărei neîndeplinire instanţa de recurs a suspendat cauza.

Deşi a făcut dovada demersurilor pentru a face dovada faptului ca C. are un moştenitor, inclusiv pentru termenul din data de 21 iunie 2022, în încercarea de a soluţiona acest dosar, instanţa de recurs a menţinut starea de suspendare până la perimarea acestui dosar.

II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 03 noiembrie 2022, prin fax, în termen legal, Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Broşteni, prin primar, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, raportându-se la dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), art. 487 alin. (1), precum şi a celor ale art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a arătat că recurenta-reclamantă nu a indicat în concret motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pe care îşi întemeiază cererea de recurs, iar din analiza acesteia nu se poate ajunge la concluzia încadrării în unul dintre cazurile expres prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.

Sub acest aspect, a susţinut că recurenta realizează o critică nepermisă cu privire la menţinerea în mod greşit a suspendării cauzei, iar nu cu privire la măsura perimării propriu-zise dispuse prin hotărârea atacată. Or, recursul ar fi putut viza doar nerespectarea condiţiilor cu privire la perimare ţinând cont că perimarea este o instituţie şi o măsură dispusă în mod distinct de instanţă, ce presupune condiţii distincte pentru a putea opera.

Referitor la netemeinicia recursului, în considerarea art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a precizat că în mod corect a constatat instanţa de judecată incidenţa perimării, având în vedere că de la data încheierii de suspendare din 10 noiembrie 2021, a trecut un interval de peste 6 luni, fără ca recurenta să reuşească repunerea pe rol a cauzei, revenindu-i acesteia obligaţia de a face dovada calităţii de moştenitor al persoanei indicate, prin coroborarea art. 411 cu art. 249 C. proc. civ., care prevede sarcina probei pentru cel care face o susţinere, în cauză cel care solicită repunerea pe rol.

De asemenea, din momentul respingerii solicitării de repunere pe rol, prin încheierea din 15 martie 2022, şi până la data împlinirii termenului de perimare, recurenta avea posibilitatea să depună diligenţele necesare pentru reluarea judecăţii, ceea ce nu s-a întâmplat.

Astfel fiind, în mod corect, a reţinut instanţa faptul că cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de recurentă la data de 10 februarie 2022, nu este un act de procedură făcut în interesul judecării perimării, deoarece a fost respinsă de către instanţă. De asemenea, menţionează că recurenta a avut posibilitatea de a-şi susţine punctul de vedere cu privire la cauza de suspendare pe parcursul suspendării, fie prin cereri de repunere pe rol, fie prin exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare, astfel încât această măsură nu poate fi criticată în acest stadiu procesual în care recursul a fost declarat împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimată cererea.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 21 iulie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 08 noiembrie 2022, completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 331 din 21 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Aşadar, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile părţii ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

În atare condiţii, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că din cuprinsul susţinerilor recurentei-reclamante nu se pot fi desprinse elemente relevante a permite verificarea legalităţii hotărârii atacate, partea făcând doar o prezentare succintă a situaţiei de fapt concretizate în demersurile efectuate în vederea indicării moştenitorului rămas de pe urma defunctului C. şi a domiciliului acestuia, precum şi în nedepunerea dovezii calităţii de moştenitor a persoanei indicate ce a condus iniţial la suspendarea judecăţii cauzei şi, ulterior, la menţinerea acestei măsuri, prin respingerea cererii de repunere pe rol, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia de perimare a recursului prin aceea că este exagerată şi se impune anularea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Or, aceste critici supun atenţiei, mai degrabă, aspecte de nelegalitate a încheierilor prin care curtea de apel a dispus suspendarea cauzei şi, ulterior, respingerea cererii de repunere pe rol formulate de parte şi nu a deciziei atacate, în condiţiile invocării modalităţii greşite în care a procedat instanţa atunci când a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei, iar nu a unor chestiuni ce ţin de aplicarea dispoziţiilor legale ce reglementează instituţia perimării.

Ţinând cont că prezentul demers judiciar vizează decizia nr. 331 din 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în ceea ce priveşte întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea perimării cererii de recurs formulate de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 423 din 06 aprilie 2021 al Tribunalului Suceava, secţia I civilă, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Aceasta în condiţiile în care curtea de apel a reţinut că de la data de 10 noiembrie 2021, când s-a dispus suspendarea judecării cauzei, şi până la data la care s-a împlinit termenul de perimare, 10 mai 2022, calculat conform art. 181 C. proc. civ., părţile nu au făcut niciun act de procedură cu efect întreruptiv de perimare reţinând sub acest aspect că adoptarea măsurii de respingere a cererii de repunere pe rol formulate de recurenta A., la data de 14 februarie 2022, s-a produs în contextul nedepunerii dovezii calităţii de moştenitor a numitul D. chiar dacă acesta a fost indicat drept unicul moştenitor al intimatului B., decedat la 11 octombrie 2021, având în vedere şi înscrisul depus la data de 07 iunie 2022, prin care numitul D. a precizat că nu s-a dezbătut succesiunea după tatăl său, C..

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 331 din 21 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 331 din 21 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2023.