Exclusive territorial competence under Art. 114 CPC for child support claims: conflict resolved based on minor's actual domicile

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 9 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului C..

În motivare, a arătat, în esenţă, că părţile au desfăcut căsătoria la notar la data de 31 iulie 2019, stabilindu-se, tot pe cale notarială, capetele auxiliare divorţului privitoare la minor. Tatăl, cu toate că şi-a luat angajamentul că va plăti o sumă de bani pensie de întreţinere nu a înţeles să se conformeze, iar pârâtul nu se implică sub nicio formă la procesul de creştere şi educare a minorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 529 C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorului la mamă, stabilirea legăturilor personale cu minorul, în maniera descrisă în cerere, admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul-reclamant a arătat, în esenţă, că deşi părţile au stabilit în acordul notarial din 31 iulie 2019 ca domiciliul minorului să fie la mamă, minorul locuieşte la bunică, în Miercurea Ciuc, jud. Harghita, aspect care face imposibilă desfăşurarea programului de vizitare.

La data de 25 iulie 2022 pârâtul-reclamant a depus o cerere modificatoare prin care a solicitat, în principal, stabilirea domiciliului minorului la mamă, în Bucureşti şi în subsidiar, la tată, în Chitila.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 14541 din 29 septembrie 2022, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect pensie întreţinere în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul minorului.

Totodată, a reţinut că potrivit declaraţiilor părţilor, minorul locuieşte în Miercurea Ciuc, jud. Harghita, motiv pentru care a apreciat că aparţine Judecătoriei Miercurea Ciuc competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentinţa civilă nr. 2226 din 7 decembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a apreciat că, din analiza capătului de cerere formulat de reclamantă, pensia de întreţinere oferă posibilitatea şi a unei competenţe alternative în baza art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suplimentar competenţei teritoriale de drept comun reglementată de art. 107 C. proc. civ.

De asemenea, a mai arătat că excepţia necompetenţei teritoriale nu putea fi invocată din oficiu de Judecătoria Buftea, nefiind incidentă o normă de competenţă teritorială de ordine publică, ci o normă de competenţă de ordine privată care nu putea fi invocată decât de parte în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste condiţii, a concluzionat Judecătoria Miercurea Ciuc, că reclamanta a ales ca Judecătoria Buftea să se pronunţe asupra cererii sale, cu toate că şi Judecătoria Sectorului 3 ar fi fost competentă, potrivit menţiunii din cartea de identitate a reclamantei, argumentul Judecătoriei Buftea în legătură cu domiciliul minorului neputând fi reţinut, întrucât în prezenta cauză nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenţia reclamantei constând în obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere începând cu data de 31 iulie 2019, moment la care a intervenit desfacerea căsătoriei părţilor prin acord notarial, iar obiectul cererii reconvenţionale este reprezentat de pretenţia pârâtului-reclamant, în principal, de stabilire a domiciliului minorului la mamă, în Bucureşti şi în subsidiar, la tată, în Chitila, precum şi stabilirea legăturilor personale cu minorul, în maniera descrisă în cerere.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea şi Judecătoria Miercurea Ciuc şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Conform dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi […], iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 486 C. civ., "Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte, potrivit interesului superior al copilului [...]."

Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Totodată, conform prevederilor art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Carta a II-a "Despre familie" în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor acestei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă.

Potrivit acestor dispoziţii, instanţei de tutelă îi revine, printre altele, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect: stabilirea locuinţei copilului minor, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., modalităţile de exercitare a dreptului părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta, potrivit art. 401 C. civ., stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ., precum şi modificarea măsurilor luate cu privire la copil, potrivit art. 403 C. civ.

Coroborând dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că o atare cerere, având ca obiect obligare la plata pensiei de întreţinere, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, care se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, aşa cum au reţinut şi cele două instanţe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă.

În aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, se consideră că noţiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reşedinţa de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Faptul că minorul locuieşte efectiv în mun. Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita, la mama reclamantei, nu este contestat de către părţi, ci, dimpotrivă, este confirmat în mod expres şi neechivoc de către acestea.

Astfel, reclamanta confirmă acest aspect prin întâmpinarea la cererea reconvenţională şi prin întâmpinarea la cererea modificatoare a cererii reconvenţionale .

Pârâtul recunoaşte acest aspect în mod expres prin cererea reconvenţională şi prin răspunsul la întâmpinare formulat .

Domiciliul în fapt al minorului este confirmat, inclusiv, prin declaraţia autentificată sub nr. x din 9 septembrie 2022 acordată de bunica acestuia, D., împreună cu care locuieşte în mod efectiv .

Mai mult, prin raportul de anchetă socială efectuat de Direcţia de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Miercurea Ciuc la data de 27 octombrie 2022 se menţionează în mod expres faptul că minorul domiciliază în mun. Miercurea Ciuc şi că este înscris la o unitate de învăţământ din acest oraş.

Prin urmare, singurul aspect care interesează în stabilirea instanţei competente cu soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorului, iar, în speţă, locuinţa unde minorul locuieşte în mod efectiv este în mun. Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.