Territorial jurisdiction for filiation actions: determination of competent court based on effective domicile rather than administrative registration in paternity establishment proceedings

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 septembrie 2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate că primul pârât nu este tatăl minorului D., tatăl acestuia fiind cel de-al doilea pârât.

În motivare, a arătat, în esenţă, că s-a căsătorit cu pârâtul B. la data de 20 iulie 2019 şi s-au separat în luna august a aceluiaşi an; că în luna septembrie l-a cunoscut pe pârâtul C. şi au plecat împreună în Marea Britanie, iar în luna decembrie a rămas însărcinată; că momentul naşterii minorului D. a fost anterior rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 3641 din 17 septembrie 2020 a Judecătoriei Bacău, prin care a fost desfăcută căsătoria încheiată cu pârâtul B., astfel încât a operat prezumţia de paternitate, deşi în certificatul de naştere englezesc apare ca tată al copilului pârâtul C.; că prezumţia de paternitate este o prezumţie relativă ce poate fi răsturnată în situaţia în care se dovedeşte că este imposibil ca soţul să fie tatăl copilului, fiind permise şi acceptate orice mijloace de probă în acest sens; că tatăl copilului este pârâtul C. şi că, în prezent, locuieşte împreună cu acesta şi cu minorul D. în Marea Britanie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 412, art. 414-415, art. 426 alin. (1) şi art. 431 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 242 din 17 ianuarie 2022, Judecătoria Bacău, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect "stabilire paternitate" privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul C..

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 242 din 17 ianuarie 2022, Judecătoria Bacău, a disjuns capătul de cerere având ca obiect "tăgadă paternitate" şi a acordat termen pentru soluţionarea acestuia la data de 21 martie 2022.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la dispoziţiile art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 1, art. 126 alin. (1) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Bacău a apreciat că, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect "stabilire de paternitate", cu a cărei soluţionare a fost învestită, în condiţiile în care nu priveşte drepturi de care părţile pot dispune, competenţa teritorială este reglementată prin norme de ordine publică.

Totodată, a reţinut faptul că părţile domiciliază în comuna Brăneşti, judeţul Gorj, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cărbuneşti şi că nu există niciun element (de fapt sau de drept) care să atragă competenţa teritorială a Judecătoriei Bacău în soluţionarea acestui capăt de cerere.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Târgu-Cărbuneşti, prin sentinţa civilă nr. 795 din 20 iunie 2022¸ a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "stabilire de paternitate" în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1), art. 129 alin. (2) pct. 3 si art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 92 şi art. 105 C. civ., având în vedere faptul că persoana a căror ocrotire se solicită, minorul D., locuia efectiv la data sesizării Judecătoriei Bacău, 06 septembrie 2021, în comuna Brăneşti, sat Pârâu, judeţul Gorj, împreună cu mama acestuia, conform anchetei sociale efectuate de Comuna Ţânţăreni, judeţul Gorj şi extrasului evidenţelor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date aflat la dosar .

2.3. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 6567 din 02 noiembrie 2022¸ a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat judecarea cauzei având ca obiect "stabilire de paternitate" în favoarea Judecătoriei Bacău.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în vederea stabilirii instanţei competente să judece prezenta cauză.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 418 C. civ. şi ale art. 99 şi art. 123 C. proc. civ., motivat de faptul că reclamanta a învestit Judecătoria Bacău cu acţiunea, având ca cerere principală tăgada paternităţii soţului mamei la data naşterii minorului şi o cerere accesorie constând în stabilirea paternităţii privind filiaţia faţă tatăl biologic al minorului, motiv pentru care Judecătoria Bacău nu putea proceda la disjungerea capătului cu tăgada de paternitate şi declinarea judecării cauzei către altă instanţă, cu privire la capătul ce priveşte stabilirea paternităţii minorului faţă de tatăl biologic.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Reclamanta A. a sesizat Judecătoria Bacău cu o cerere prin care a solicitat, pe de o parte, să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorului D. şi, pe de altă parte, să se constate că tatăl minorului D. este pârâtul C..

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială în materia cererilor referitoare la filiaţie, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie intrând cererile denumite generic în C. civ. "Acţiuni privind filiaţia" reglementate de dispoziţiile art. 421-440 C. civ., acţiuni care tind la stabilirea filiaţiei faţă de mamă ori faţă de tată, acestea fiind plasate în aceeaşi secţiune (1) denumită "Stabilirea filiaţiei" a Capitolului II. Filiaţia.

Atunci când este vorba despre procese privitoare la persoane sau alte drepturi de care părţile nu pot să dispună, cum sunt cele vizate de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţa alternativă este reglementată prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot dispune să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această instanţă este exclusivă."

Aşa fiind, întrucât în cauza de faţă competenţa teritorială este reglementată prin norme de ordine publică, excepţia necompetenţei teritoriale urmează regimul stabilit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu, potrivit dispoziţiilor art. 87 C. civ. şi a celor ale art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţile sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, iar reşedinţa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinţa secundară, conform art. 88 C. civ.

Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale şi nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală; dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt (art. 89 C. civ.).

Dovada domiciliului sau a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu poate fi opusă altor persoane, cu excepţia cazului în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune (art. 91 C. civ.).

Reclamanta, căreia îi revine sarcina indicării domiciliului pârâţilor prin cererea de chemare în judecată, trebuie să indice drept domiciliu locuinţa efectivă, indiferent dacă aceasta corespunde sau nu menţiunilor din cartea de identitate (implicit, evidenţa autorităţilor).

Or, în situaţia particulară a speţei, ceea ce interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul de faţă este locuinţa în fapt a pârâtului C. la data promovării acţiunii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 septembrie 2021, reclamanta a indicat domiciliul pârâtului C., ca fiind cel din sat Ţînţăreni, comuna Ţînţăreni, str. x, jud. Gorj, astfel cum figura acesta în cartea de identitate a pârâtului şi nu domiciliul efectiv al acestuia.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul C. a indicat expres că îşi are reşedinţa în com. Brăneşti, jud. Gorj.

Acelaşi domiciliu efectiv rezultă şi din raportul de anchetă socială realizat de Primăria Comunei Ţînţăreni, în care se menţionează că pârâtul C. "locuieşte în comuna Brăneşti, jud. Gorj."

Chiar dacă noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt (în privinţa pârâtului C.), scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, oricare ar fi reperul în stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată în funcţie de domiciliul pârâtului raportat la locuinţa statornică sau adresa unde locuieşte efectiv.

Potrivit 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente: "1. Instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei".

Rezultă, aşadar, că în cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei minorului D. faţă de pârâtul C. (între care se cuprinde şi acţiunea ce face obiectul prezentului proces), competenţa teritorială este alternativă, reclamanta putând alege între instanţa de la domiciliul pârâtului şi cea de la domiciliul reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Dat fiind că pârâtul C. a domiciliat, în fapt, pe întreaga durată a procesului în com. Brăneşti, jud. Gorj, astfel cum rezultă din înscrisurile anterior menţionate, instanţa competentă cu soluţionarea cererii era Judecătoria Târgu Jiu şi nu Judecătoria Târgu Cărbuneşti, în a cărei circumscripţie se afla adresa de domiciliu administrativ al pârâtului şi nu reşedinţa efectivă a acestuia.

Nu poate fi considerat ca valabil raţionamentul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti conform căruia în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc un caz de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

În ce priveşte categoria particulară a acţiunilor în stabilirea filiaţiei, sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. C. proc. civ., dispoziţii care stabilesc un caz de competenţă teritorială alternativă şi care, fiind centrate pe determinarea unor elemente de stare civilă a persoanei, sunt excluse din sfera dreptului de a dispune al părţilor, neputând a fi considerate decât ca fiind de ordine publică.

Faptul că art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă nu înseamnă că aceasta este şi de ordine privată; dimpotrivă, este vorba, în cazul încălcării lor, despre o necompetenţă de ordine publică, supusă unui regim de invocare privilegiat, respectiv cel oferit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., comparativ cu acela aferent necompetenţei de ordine privată reglementat de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu poate fi reţinut motivul invocat de Judecătoria Târgu Jiu în sentinţa civilă nr. 6567 din 02 noiembrie 2022, potrivit cu care cererea în stabilirea filiaţiei minorului D. faţă de pârâtul C. are natura unei cereri accesorii în raport de cererea principală constând în tăgada paternităţii minorului D. faţă de pârâtul B..

Chiar dacă între cele două cereri există o legătură, decurgând din consecutivitatea ordinii soluţionării acestora, care ar impune inclusiv suspendarea cererii de stabilire a filiaţiei până la soluţionarea cererii în tăgada paternităţii, totuşi, între cererea în stabilirea paternităţii şi cererea în tăgada paternităţii, nu există un raport de accesorialitate în sensul prevederilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte legalitatea soluţiei de disjungere a celor două capete de cerere, Înalta Curte reţine că acest aspect poate face controlului doar prin intermediul căilor de atac, dat fiind faptul că acest aspect excede regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul efectiv al pârâtului C. se afla, la data sesizării Judecătoriei Bacău de către reclamantă, 6 septembrie 2021, în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu, acesta fiind, de fapt, domiciliul comun cu cel al reclamantei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Jiu este instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.