Territorial jurisdiction for divorce of non-residents: express agreement via powers of attorney satisfies statutory forum selection requirement

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 18.11.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A., prin mandatar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea în temeiul art. 373 lit. b) C. civ. a căsătoriei încheiate de părţi, stabilirea locuinţei minorei C. la mamă, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti de către părinţii minorei, stabilirea în sarcina reclamantului a obligaţiei de plată a unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum de 1/4 din veniturile nete realizate, începând cu data introducerii acţiunii şi până la împlinirea vârstei de 18 ani, stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de vizitare care să permită ridicarea minorei de la mamă de către reclamant vineri, sâmbătă şi duminică iar în timpul vacanţei de vară, maximum o lună, în perioada iulie- august şi păstrarea de către pârâtă a numelui de familie dobândit prin căsătorie.

În drept, s-au invocat prevederile art. 373 lit. b), art. 397, art. 496, art. 529, art. 503 C. civ. şi art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 532 din 30.06.2022, pronunţată de Judecătoria Huedin, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 915 alin. (2) din C. proc. civ. "Daca nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa in tara, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din Romania. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenta Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti."

Totodată, s-a reţinut că părţile nu au făcut dovada existenţei unui astfel de acord pentru ca Judecătoria Huedin să soluţioneze cererea de divorţ în accepţiunea dispoziţiilor legale invocate, care au fost analizate în lumina prevederilor Deciziei nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8049 din 25 octombrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A. în favoarea Judecătoriei Huedin şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că atât reclamantul, cât şi pârâta, care au domiciliul în Statele Unite ale Americii, au întocmit procuri speciale de reprezentare autentificate la Consulatul General al Românei le New York prin care au specificat în mod expres că îşi împuternicesc mandatarii pentru "reprezentarea în faţa instanţei de judecată – Judecătoria Huedin".

Drept urmare, instanţa a apreciat că, în cauză, a fost exprimat un acord expres, în sensul celui interpretat de Înalta Curte prin Decizia nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunţată în recurs în interesul legii, astfel că a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin prezentul demers judiciar, instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri de divorţ şi a cererilor accesorii acesteia, ambele părţi având domiciliul în străinătate, astfel cum rezultă din actele dosarului şi susţinerile mandatarilor părţilor.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Huedin şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, interpretând în mod diferit cerinţa vizând exprimarea, în mod expres, a acordului părţilor în ceea ce priveşte alegerea judecătoriei care să soluţioneze cererea de divorţ, pentru ipoteza în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au domiciliul în România.

Potrivit art. 915 alin. (2) C. proc. civ. "dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti."

Prin Decizia nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a reţinut că este necesar ca acordul părţilor cu privire la "alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situaţia în care litigiul este pendinte şi verbal în faţa instanţei. În ambele cazuri, manifestarea de voinţă a părţilor în sensul opţiunii pentru o anumită instanţă trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenţiei, fie din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei de judecată."

Astfel, chiar în lipsa unei convenţii încheiate anterior învestirii instanţei, părţile pot să îşi manifeste voinţa în scris sau verbal în faţa instanţei de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluţiona divorţul, singura condiţie fiind aceea ca opţiunea părţilor să rezulte explicit, din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei.

Manifestarea de voinţă trebuie să fie una neechivocă, clară şi exteriorizată, manifestarea tacită de voinţă neputând produce efecte juridice, în cazul alegerii instanţei în temeiul art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, atât reclamantul, cât şi pârâta au reşedinţa în Statele Unite ale Americii, împrejurare necontestată în proces.

Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, se regăsesc depuse procurile speciale de reprezentare autentificate la Consulatul General al Românei la New York sub nr. x din 28.09.2021, respectiv nr. 87-21-4439 din 28.09.2021, în cuprinsul cărora părţile au specificat, în mod expres, Judecătoria Huedin, ca instanţă competentă cu soluţionarea cererii lor de divorţ.

Astfel, se poate observa că părţile au specificat mod clar şi neechivoc că îşi împuternicesc mandatarii să ii reprezinte "în faţa instanţei de judecată – Judecătoria Huedin", manifestare de voinţă ce echivalează cu un acord expres al acestora de alegere a instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ.

Mai mult, Înalta Curte reţine că şi în lipsa încheierii unei convenţii anterior învestirii instanţei prin care acestea să stabilească instanţa competentă, este suficient ca părţile să îşi manifeste voinţa în scris sau verbal, inclusiv în faţa instanţei de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluţiona divorţul, singura condiţie fiind aceea ca opţiunea părţilor să rezulte expres din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei.

În acest sens, se observă că, la primul termen de judecată acordat în faţa Judecătoriei Huedin, aceasta instanţă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, ocazie cu care reprezentantul reclamantului a menţionat expres Judecătoria Huedin ca fiind competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, solicitând respingerea excepţiei.

La rândul său, mandatarul pârâtei a achiesat, în mod expres, la concluziile reprezentantului reclamantului.

Mai mult, reclamantul şi-a manifestat inclusiv în scris consimţământul în sensul alegerii Judecătoriei Huedin în vederea soluţionării acţiunii sale de divorţ şi prin intermediul notelor de şedinţă depuse de acesta, prin mandatar, în faţa Judecătoriei Huedin, la data de 30 iunie 2022, consimţământ la care pârâta, prin reprezentant, achiesase anterior, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din 16 iunie 2022.

Înalta Curte reţine că, din cuprinsul procurilor şi al precizărilor părţilor, prin mandatari, exprimate atât verbal, cât şi în scris în faţa Judecătoriei Huedin, rezultă expres şi fără echivoc că acestea şi-au manifestat în mod expres voinţa ca instanţa care urmează să judece pricina să fie această primă instanţă, învestită, de altfel, prin cererea de chemare în judecată.

Faţă de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.