Contestation in annulment time-barred; final fence-consent ruling upheld

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila în data de 09 octombrie 2019, sub numărul de dosar x/2019, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suplinirea consimţământului pârâtei B. pentru obţinerea autorizaţiei de construire pentru edificarea gardului despărţitor dintre proprietatea reclamantei, situată în Brăila, str. x, parcela x şi proprietatea pârâtei, situată în Brăila, str. x, parcela x.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Brăila

Prin sentinţa civilă nr. 7098 din 04 decembrie 2019, Judecătoria Brăila, secţia civilă a dispus admiterea cererii reclamantei.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Brăila

Prin decizia civilă nr. 163 din 01 aprilie 2020, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a dispus respingerea apelului formulat de către pârâta B., ca tardiv formulat. De asemenea, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 1010 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamanta A..

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia civilă nr. 186/R din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 163 din 01 aprilie 2020 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

5. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 2696 din 8 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 186/R din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

6. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., pârâta B..

Contestatoarea nu a depus motivele contestaţiei în anulare.

În drept, au fost invocate şi dispoziţiile art. 503 alin. (3), art. 504 alin. (2), art. 505 alin. (2) şi art. 506 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 136 alin. (3), precum şi art. 174 alin. (1) şi (3), art. 175 alin. (1) şi (2), art. 176 pct. 3 şi 4, art. 177 alin. (1), art. 178 alin. (2) C. proc. civ.

7. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepţia tardivităţii formulării căii de atac, arătând că decizia Înaltei Curţi a fost comunicată contestatoarei în data de 19 ianuarie 2022, aceasta nefiind formulată în termenul legal.

De asemenea, a solicitat şi respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare, motivat de faptul că, potrivit art. 129 din Constituţie, mijloacele procesuale de atac a unei hotărâri judecătoreşti sunt prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Precizează că sentinţa civilă nr. 7098 a Judecătoriei Brăila a fost pronunţată în data de 04 decembrie 2019 şi ar fi putut fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, ultima zi de declarare a căii de atac fiind 10 decembrie 2019.

A concluzionat prin aceea că cererea contestatoarei este abuzivă, vădit neserioasă, menţionând că toate demersurile iniţiate de contestatoare împotriva sa au fost soluţionate prin respingerea lor.

Prin notele scrise, intitulate "răspuns la întâmpinare", depuse în data de 19 ianuarie 2023, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, astfel cum a fost formulată, fiind depus un set de înscrisuri în susţinerea acesteia.

Contestatoarea a susţinut, în esenţă, că intimata nu este proprietar al imobilului în litigiu, aceasta neputând să îşi intabuleze dreptul de proprietate în cartea funciară.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Din perspectiva dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., care prevăd că "instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură (…) care fac inutilă, în tot sau în parte (…) cercetarea în fond a cauzei", Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepţia tardivităţii formulării căii de atac, invocată de intimată, prin întâmpinare şi excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru nemotivare, invocată de către instanţă, din oficiu.

1. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii căii de atac, invocată de intimată, prin întâmpinare

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ.: "contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Din verificările efectuate în dosar, se constată că, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs, decizia civilă nr. 2696 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, atacată pe calea contestaţiei în anulare, a fost comunicată contestatoarei în data de 17 ianuarie 2022.

Totodată, prezenta contestaţie în anulare a fost formulată în data de 31 octombrie 2022, conform dovezii de la fila x, aşadar cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opţiune al părţilor, în sensul de a formula contestaţia în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia.

Termenul de un an este unul obiectiv şi are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces, doar în situaţiile în care nu este posibilă calcularea termenului subiectiv de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipseşte, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor procedurale.

Dată fiind ordinea în care termenele diferite sunt indicate în textul de lege, raţiunea normei juridice impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestaţiei în anulare să se raporteze prioritar la termenul subiectiv şi numai în subsidiar la termenul obiectiv, dacă este incidentă una dintre situaţiile de excepţie menţionate anterior, nefiind, însă, cazul în speţă.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În acest cadru, se impune precizarea că, în cauză, este incidentă sancţiunea nulităţii contestaţiei în anulare în raport cu prevederile anterior menţionate, ca urmare a formulării peste termen a acestei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, constatând că prezenta contestaţie a fost declarată cu depăşirea termenului de 15 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula calea de atac formulată în cauză.

2. Examinând, în continuare, excepţia nulităţii contestaţiei pentru nemotivare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată, totodată, nulitatea căii de atac şi în raport cu nerespectarea acestei exigenţe legale

Potrivit dispoziţiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ.: "contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia."

Aşadar, din aceste prevederi rezultă faptul că nu este suficient doar ca declararea contestaţiei în anulare să aibă loc în termenul prevăzut de lege, ci se impune ca şi motivele, care permit încadrarea criticilor de nelegalitate în dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., să fie depuse în interiorul termenului de 15 zile stabilit pentru exercitarea acestei căi de atac.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.: contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ.: contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a unei instanţe de recurs.

În speţă, se observă că, prin contestaţia în anulare formulată, contestatoarea s-a limitat la a indica, în mod formal, prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei contestate, prin prisma incidenţei acestui motiv prevăzut de lege şi care, ar fi trebuit, totodată, să fi fost invocat, în prealabil, de către contestatoare în faţa instanţei care a pronunţat decizia atacată.

Totodată, nici prin notele scrise din 19 ianuarie 2023, nu au fost invocate critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de contestaţie în anulare, expres prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

În realitate, contestatoarea a invocat doar aspecte privitoare la temeinicia hotărârilor instanţelor de fond, urmărind, de fapt, o nouă judecată în fond a litigiului.

Or, se impune precizarea că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă pretenţiilor deduse judecăţii, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar al soluţiei date prin decizia atacată, cenzurarea legalităţii soluţiei dispuse printr-o hotărâre judecătorească fiind posibilă doar prin intermediul căilor de atac de reformare.

Aşadar, contestaţia în anulare nu poate viza aspecte ce ţin de stabilirea eronată a situaţiei de fapt sau de interpretarea ori de aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de dispoziţiile legale anterior menţionate.

Înalta Curte apreciază, aşadar, că se impune a se constata că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia primei instanţe nu poate conduce la retractarea deciziei atacate, pe calea contestaţiei în anulare, în lipsa conformării contestatoarei cu dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., privitoare la motivele expres şi limitativ prevăzute de lege în care poate fi promovată această cale extraordinară de atac.

Drept urmare, faţă de neindicarea de către constatatoare a unor critici ce pot fi circumscrise motivelor prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidentă, în cauză, totodată şi sancţiunea nulităţii contestaţiei în anulare, pentru nemotivare.

Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, prin prisma nerespectării termenului prevăzut de lege pentru formularea acesteia şi va anula contestaţia în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 2696 din data de 08 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, având în vedere că acest incident primează faţă de excepţia nulităţii pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 2696 din data de 08 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.