Contradictory Reasoning on Passive Procedural Capacity in Adverse Possession Claims Involving Municipality vs. Private Heir

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în data de 11 iulie 2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti Sector 1, Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1 Bucureşti şi B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că a devenit prin efectul uzucapiunii de peste 30 de ani proprietarul unui teren, iar prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, a devenit şi proprietarul construcţiei edificate pe acest teren.

În drept, au fost invocate prevederile art. 492, 1846, 1886, 1890 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2766 din 05 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub dosar nr. x/2017.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin încheierea din 23 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Unităţii Administrativ-Teritoriale Sector 1 Bucureşti.

Prin cererea precizatoare din 21 septembrie 2017, reclamanta A., a arătat că înţelege să se judece atât cu Municipiul Bucureşti, cât şi cu Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1 Bucureşti, în calitate de pârâţi, solicitând citarea, în calitatea de pârât, a Municipiul Bucureşti, prin primar general.

Prin încheierea din 22 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a dispus citarea, în cauză, a Municipiului Bucureşti, prin primar general.

Prin sentinţa civilă nr. 1073 din 04 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, ca nefondată; a admis în parte cererea formulată de reclamanta C., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general; a constatat că reclamanta a dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului de 503 m.p. şi prin efectul accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra construcţiilor C1 şi C2 de pe acesta, situate în Bucureşti, str. x, sector 1 şi a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 1073 din 04 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a constatat că C. are calitatea de legatar universal al defunctei A..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 810 A din 19 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelurile formulate de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primar general şi de apelanta-reclamantă C. (moştenitoarea defunctei A.), ca nefondate.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 810 A din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primar general, la data de 22 septembrie 2021.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primar general, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi admiterea apelului, schimbarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii cererii reclamantei în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Printr-o primă critică, apreciată de recurentul-pârât ca fiind încadrabilă în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6 şi art. 25 din Legea nr. 213/1998, art. 26 din Legea nr. 18/1991 şi art. 21 din Legea nr. 215/2001, instanţa de judecată respingând, în mod greşit, ca nefondat, apelul Municipiului Bucureşti, reţinând, în considerentele hotărârii pronunţate, faptul că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Instanţa de apel a consemnat că imobilul în litigiu nu s-a aflat în patrimoniul vreunei persoane care să se prevaleze de un act de proprietate, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, coroborat cu prevederile Legii nr. 213/1998, se prezumă a fi în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale.

Pentru a decide astfel, s-au invocat prevederile art. 477 C. civ., coroborate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 213/1998, care prevăd că bunurile fără stăpân aparţin domeniului privat, precum şi prevederile art. 4 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale dreptului de proprietate privată asupra terenurilor dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, instanţa de apel a apreciat că apartenenţa terenului în litigiu la domeniul privat al Municipiului Bucureşti apare pe deplin justificată, considerând soluţia primei instanţe, de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, ca fiind corectă, atât timp cât nu există un certificat de vacanţă succesorală.

În opinia recurentului-pârât, hotărârea instanţei de apel este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate atât de dispoziţiile art. 1847 şi art. 1890 C. civ., precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 213/1998 şi a Legii nr. 215/2001, în condiţiile în care, aşa cum a consemnat şi instanţa de fond, "uzucapiunea este prevăzută de C. civ. ca o sancţiune pentru proprietarul nediligent care a permis ca imobilul să fie stăpânit de o altă persoana pe tot timpul cerut de lege pentru a prescrie".

Or, în speţa de faţă, recurentul-pârât invocă faptul că Municipiul Bucureşti nu a avut şi nu are calitatea de proprietar nediligent al imobilului şi nu trebuie să fie sancţionat prin constatarea dobândirii de către reclamantă, prin efectul uzucapiunii, a dreptului de proprietate asupra terenului litigios.

Susţine, în acest sens şi că autoarea reclamantei, A., a dobândit acest teren de la numitul D., printr-un înscris sub semnătură privată din data de 23.11.1972, iar în speţă, alături de Municipiul Bucureşti şi de Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1 Bucureşti, figurează ca pârât şi B., în calitate de unic moştenitor al lui D., care a înstrăinat efectiv terenul litigios în anul 1972.

În continuare, susţine recurentul-pârât, este adevărat că normele de drept material menţionate anterior prevăd că bunurile fară stăpân aparţin domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, dar atât timp cât, în speţă, obiectul litigiului este reprezentat de un teren dobândit de către autoarea reclamantei, în anul 1972, printr-un act sub semnătură privată, de la o persoană fizică, numitul D., consideră că este indiscutabil că obiectul litigiului de faţă nu îl reprezintă un bun fără stăpân, care să se afle în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale.

Pentru aceste motive, consideră că, în speţă, are calitatea de proprietar nediligent, pârâtul persoană fizică, B. şi nu Municipiul Bucureşti.

Concluzionând, recurentul a învederat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 27 octombrie 2021, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1, prin primar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca instanţa să ia act că prin încheierea din data de 23 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii sale de folosinţă, iar această încheiere nu a fost contestată.

Faţă de împrejurarea că cererea de recurs nu este formulată în contradictoriu cu aceasta, solicită menţinerea încheierii din data de 23 iunie 2017.

În data de 12 noiembrie 2021, intimata-reclamantă C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

A precizat că instanţa de apel a aplicat în mod corect prevederile legale pretins a fi fost încălcate.

Astfel, a arătat că, potrivit art. 26 din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului, după caz.

De asemenea, după cum reiese din înscrisurile aflate la dosar, nu a fost identificată nicio cerere având ca obiect constituirea, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în privinţa imobilelor identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză şi de asemenea, nu a fost identificată nicio cerere de retrocedare depusă în temeiul Legii nr. 94/2000.

În data de 24 noiembrie 2022, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1 Bucureşti, prin primar, a depus răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de intimata-reclamantă C., reiterând aspectele învederate prin întâmpinarea depusă în data de 27 octombrie 2021.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în data de 30 mai 2022, respectiv 31 mai 2022, potrivit dovezilor aflate la dosar, fiind formulat punct de vedere în data de 07 iunie 2022 de către intimata-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1 Bucureşti, prin primar, prin care a menţionat că nu are calitatea de parte în dosar, dată fiind încheierea din 23 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din 27 octombrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 810A din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 26 ianuarie 2023, ora 9:00, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, atât prin prisma motivelor de recurs de ordine publică, invocate din oficiu de către Înalta Curte, cât şi pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Cu titlu prealabil, se impune a se menţiona că, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, reclamanta iniţială, A., a dedus judecăţii o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil teren, în suprafaţă de 500 mp (503 mp, potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie, efectuat în cauză), situat în Bucureşti, str. x. sector 1, prin efectul uzucapiunii de lungă durată, precum şi constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul menţionat, prin accesiune imobiliară.

Acţiunea introductivă a fost iniţial formulată în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti Sector 1, Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 1 Bucureşti şi B., iar ulterior, prin cererea precizatoare din 21 septembrie 2017, reclamanta a menţionat că, în cauză, are calitatea de pârât şi Municipiul Bucureşti, prin primar general.

Ca urmare a decesului reclamantei A., acţiunea a fost continuată de C., în calitate de legatar universal a celei dintâi, aspect stabilit prin sentinţa pronunţată în primă instanţă şi necontestat de către părţi.

Faţă de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, prin sentinţa civilă nr. 1073 din 04 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar faţă de pârâtul B., s-a dispus, prin aceeaşi sentinţă, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că soluţia instanţei de apel este greşită, în ceea ce priveşte menţinerea soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, arătând că, pentru ca reclamanta să poată solicita constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, trebuia să facă, mai întâi, dovada că Municipiul Bucureşti este proprietarul nediligent al imobilului în litigiu.

Se impune, totodată, precizarea că, pentru pronunţarea unei hotărâri legale într-o cauză având ca obiect uzucapiune, este necesar ca reclamantul să justifice, iar instanţa de judecată să stabilească, pe baza probelor administrate, persoana sau entitatea care are calitate procesuală pasivă în cauză.

1. În ceea ce priveşte motivul de casare, de ordine publică, invocat din oficiu, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu existenţa unor motive contradictorii în considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestuia, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere natura extraordinară a căii de atac a recursului, în care se exercită exclusiv un control de legalitate cu privire la o hotărâre necesar a nu fi afectată de viciul nemotivării sau al motivării contradictorii.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., "motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică".

Motivarea hotărârii judecătoreşti este supusă atât exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cât şi principiilor jurisprudenţiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ca atare, trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar.

În acest cadru, Înalta Curte constată că motivarea deciziei recurate, de către instanţa de apel, în privinţa reţinerii calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primar general, este contradictorie şi incompletă.

În cauză, ca instanţă de prim control judiciar, curtea de apel era ţinută a verifica, potrivit art. 479 C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă şi în consecinţă, a realiza un examen propriu al criticilor apelantului şi al apărărilor părţilor şi o "ascultare" reală şi efectivă a tuturor elementelor esenţiale ce i-au fost supuse verificării.

Cu toate că, iniţial, în soluţionarea apelului principal, declarat de recurentul-pârât împotriva sentinţei civil apelate, sub aspectul soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primar general, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că "acţiunea civilă formulată de posesorul reclamant, pe acest temei, trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar, care are calitate procesual pasivă în cauză", în continuare, însă, a motivat într-un mod contradictoriu acest aspect litigios.

În acest sens, a precizat, pe de o parte, că "terenul în litigiu a fost dobândit prin înscrisul sub semnătură privată din data de 23.11.1972, prin care numitul D. a transmis către A. terenul loc de casă în suprafaţă de 500 mp situat în str. x, vatra nouă Băneasa ".

În profundă contrarietate cu cele reţinute anterior, instanţa de apel a reţinut, pe de altă parte şi că "imobilul în litigiu (...) nu s-a aflat în patrimoniul vreunei persoane care să se prevaleze de un act de proprietate".

Continuând motivarea contradictorie, curtea de apel, în argumentarea temeiniciei soluţiei primei instanţe, de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primar general, a mai arătat că, "în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, coroborate cu prevederile Legii nr. 213/1998, se prezumă a fi proprietatea unităţii administrativ-teritoriale" şi a concluzionat că, "terenul în litigiu, în suprafaţă de 503 mp, se află în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale Municipiul Bucureşti, potrivit art. 477 C. civ. de la 1864 coroborat cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, care prevede că bunurile fără stăpân aparţin domeniului privat şi cu art. 4 din Legea nr. 213/1998 (...)".

Ulterior, în motivarea deciziei recurate, curtea de apel revine asupra celor susţinute anterior, precizând în mod expres că instanţa de apel, "va avea în vedere că imobilul în litigiu a fost dobândit de către numita A. de la numitul D. prin înscrisul sub semnătură privată din data de 23.11.1972".

Prin urmare, în mod contradictoriu, în soluţionarea apelului formulat de către recurentul-pârât cu privire la soluţia primei instanţe, de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, instanţa de apel reţine, în acelaşi timp, atât faptul că imobilul în litigiu se afla în proprietatea unei persoane fizice, numitul D., în calitatea sa de vânzător, la data încheierii înscrisului sub semnătură privată din data de 23.11.1972 împreună cu autoarea reclamantei, în calitate de cumpărătoare, cât şi faptul că bunul în litigiu nu s-a aflat în patrimoniul vreunei persoane, care să se prevaleze de un act de proprietate, motiv pentru care dreptul de proprietate asupra acestuia "se prezumă" că apaţine unităţii administrativ-teritoriale.

După cum se poate observa, statuările instanţei de apel nu sunt doar contradictorii, ci sunt şi de natură a se exclude reciproc.

Procedând astfel, instanţa de apel a omis să analizeze, în mod temeinic, materialul probator şi ca urmare a acestui fapt, să stabilească într-o manieră logică şi coerentă cadrul raportului de drept procesual în cauză, raport determinat de subiectele din raportul de drept material dedus judecăţii.

Se impune a se preciza şi că soluţionarea excepţiei referitoare la calitatea procesuală pasivă a celui căruia i se opune prescripţia achizitivă trebuie să fie determinată de probele administrate în cauză, precum şi de situaţia juridică a imobilului ce face obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv dacă proprietarul extratabular ori moştenitorii acestuia sunt cunoscuţi, ori ne aflăm în situaţia unui bun fără stăpân, aparţinând unităţii administrativ-teritoriale, aspecte în privinţa cărora nu există o motivare corespunzătoare, din partea instanţei de apel.

Dacă în urma unei temeinice analize şi sinteze a probelor câştigate cauzei, se va putea stabili că imobilul în litigiu a făcut obiectul unor acte juridice încheiate succesiv, existenţa lor pune problema cadrului legal în care pot fi valorificate acestea şi exclude pasivitatea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Rămâne instanţei de apel, ca instanţă de fond, să lămurească împrejurările esenţiale de fapt în acest proces, în scopul unei judicioase aplicări a legii substanţiale incidente.

2. În ceea ce priveşte motivul de casare invocat de către recurentul-pârât, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privitor la aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de apel:

Prin criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine, în esenţă, că, prin reţinerea apartenenţei terenului în litigiu la domeniul privat al Municipiului Bucureşti, instanţa de apel a realizat o aplicare greşită a normelor de drept material, reprezentate atât de dispoziţiile art. 1847 şi art. 1890 C. civ., cât şi de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 213/1998 şi a Legii nr. 215/2001.

Înalta Curte nu poate exercita controlul de legalitate, prin aplicarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., asupra acestei chestiuni litigioase, ce vizează considerentele hotărării prin care instanţa de apel a reţinut temeinicia soluţiei primei instanţe, de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât, în lipsa unei motivări corespunzătoare, necontradictorii, din partea instanţei de apel, a raţionamentului juridic conţinut în această afirmaţie, conform celor relevate anterior.

Pentru aceste considerente, se va constata că, în cauză, sunt întrunite cerinţele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., acesta va fi admis, iar decizia atacată urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, pentru a se verifica motivele invocate de către recurent privitoare la greşita admitere de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primar general, raportat la faptul că autoarea reclamantei, A., a dobândit imobilul în litigiu de la numitul D., prin înscrisul sub semnătură privată din data de 23.11.1972, iar în prezenta cauză figurează, în calitate de pârât, B., unicul moştenitor al numitului D..

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere şi celelalte critici ale recurentului-pârât, urmând ca, în rejudecare, instanţa de apel să analizeze şi să stabilească, în mod complet, situaţia de fapt şi situaţia de drept aplicabile cauzei.

Pentru aceste motive, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 810A din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, va fi admis, se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

Relativ la cheltuielile de judecată aferente prezentului recurs, solicitate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că, la acest moment procesual, nu poate dispune asupra acestora, deoarece litigiul nu a fost soluţionat pe fond şi nu a fost stabilită partea câştigătoare, pentru a se putea aprecia asupra culpei procesuale.

Astfel, posibilitatea de acordare a acestor cheltuieli va fi analizată de curtea de apel în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 810A din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2023.