Insolvency liquidator's appeal for construction defect damages reinstated after appellate court erroneously annulled it for unpaid stamp duty despite statutory exemption

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II - a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal în data de 26 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, pe U.A.T. Comuna Vlădeşti, prin Primar şi pe B., solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 246.845 RON şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1707 C. civ., precum şi art. 1, art. 11 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

La data de 09 noiembrie 2015, pârâtul B. a formulat cerere de chemare în garanţie a următoarelor persoane: C., D. şi E., solicitând instanţei să dispună admiterea cererii de chemare în garanţie şi pe cale de consecinţă, obligarea acestora la plata sumelor solicitate de reclamant.

Prin cererea modificatoare din 28 martie 2016, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Primarului Comunei Vlădeşti, care este emitentul, respectiv semnatarul autorizaţiei de construire, în baza căreia a fost edificată casa ce face obiectul contractului obiect al litigiului, dar şi semnatarul procesului-verbal de recepţie a lucrării.

Prin încheierea nr. 40 din 30 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a fost trimis dosarul la secţia I civilă a Tribunalului Vâlcea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, în data de 25 aprilie 2016, sub nr. x/2015*.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin încheierea din 11 mai 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, faţă de împrejurarea că reclamanta a intrat în insolvenţă, astfel cum rezulta din extrasul de pe portalul Tribunalului Vâlcea depus la dosar, a dispus citarea în cauză a reclamantei, prin lichidator judiciar C.I.I. F..

Prin cererea din 21 iunie 2018, lichidatorul judiciar, C.I.I. F., a menţionat că îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată formulată în cauză de către reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii B., U.A.T. Vlădeşti şi Primarul Comunei Vlădeşti.

A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul B., în contradictoriu cu chemaţii în garanţie C., D. şi E..

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei U.A.T. Comuna Vlădeşti şi pârâtului Primarul Comunei Vlădeşti cheltuieli de judecată în cuantum de 15.760 RON, fiind respinsă cererea pârâtului B. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, societate în insolvenţă, împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5000 RON, către pârâta U.A.T. Comuna Vlădeşti şi pârâtul Primarul Comunei Vlădeşti, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 25 februarie 2022.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, dintr-o eroare materială, s-a consemnat în apelul pe care 1-a declarat că societatea, aflată în insolvenţă, este reprezentată de un administrator special (fostul administrator statutar), în condiţiile în care, prin încheierea nr. 55 din 02 aprilie 2018, Tribunalul Vâlcea a dispus deschiderea procedurii falimentului faţă de societatea reclamantă, dizolvarea debitoarei şi ridicarea dreptului de administrare, fiind desemnat, în calitate de lichidator judiciar şi de unică persoană cu drept de administrare, Cabinetul Individual de Insolvenţă F..

Astfel, societatea trebuia citată prin lichidator, iar dacă instanţa de apel era nelămurită cu privire la persoana care a declarat apelul, avea obligaţia de a stabili dacă reclamanta a înţeles să declarare apel prin reprezentantul legal, pentru a determina în mod corect cadrul procesual şi obligaţiile ce revin părţilor, inclusiv cea cu privire la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste motive, recurenta a considerat că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.

În susţinerea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat că instanţa a anulat apelul declarat de reclamantă, ca netimbrat, deşi art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că: "toate acţiunile şi cererile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Dat fiind faptul că apelul reclamantei a fost declarat de lichidator, calea de atac era scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în cauză nefiind incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, ci prevederile Legii nr. 85/2014, care reprezintă legea specială şi care se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Concluzionând, recurenta a învederat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în data de 15 iulie 2022, potrivit dovezilor aflate la dosar, nefiind depuse puncte de vedere la raport de către părţi.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., împotriva deciziei nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 26 ianuarie 2023, ora 9:00, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, se apreciază că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., este fondat, pentru considerentele ce urmează.

1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii

Cu prioritate, se impune a fi menţionat că instanţa de apel a procedat în mod corespunzător în privinţa obligaţiei prevăzute de art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta fiind citată la sediul lichidatorului judiciar pe întreaga durată a procesului în faza procesuală a apelului, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la fila x – dovadă semnată de primire chiar de către lichidator, fila x şi fila x, motiv pentru care va înlătura criticile recurentei privitoare la lipsa citării recurentei, prin lichidator.

În schimb, Înalta Curte consideră fondată critica recurentei cu privire la existenţa unei culpe a instanţei de apel privitoare la stabilirea corectă a cadrului procesual în cauză şi ca urmare a acestui fapt, a obligaţiei achitării taxei judiciare de timbru de către recurenta, aflată în faliment încă din faza judecăţii în primă instanţă.

Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, exista dovada deschiderii procedurii insolvenţei faţă de recurentă şi a ridicării dreptului de administrare al administratorului statutar, astfel cum rezultă din extrasul de la fila x din volumul Tribunalului Vâlcea.

Ulterior, prin încheierea Tribunalului Vâlcea din 11 mai 2018, s-a dispus citarea în cauză a lichidatorului judiciar, iar prin cererea din 21 iunie 2018, lichidatorul a declarat că îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată formulată în cauză de către reclamantă.

În contrarietate cu cele arătate anterior, se constată că apelul declarat în cauză de către reclamantă a fost semnat de către administratorul special, fără drept de administrare conform încheierii nr. 55 din 02 aprilie 2018 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de recurentă.

În acest cadru, deveneau incidente prevederile art. 22 alin. (2) coroborate cu art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, chiar şi în apel, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, scop în care, judecătorul este în drept să le ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.

Prin urmare, rolul activ al judecătorului, principiu fundamental al procesului civil consacrat de art. 22 C. proc. civ., se referă, inclusiv, la folosirea tuturor mijloacelor legale pentru stabilirea corectă a cadrului procesual şi a situaţiei de drept aplicabile cererilor părţilor.

Lipsa de rol activ în stabilirea corectă şi completă a naturii juridice aplicabile cererii de apel formulate de către reclamanta, aflată în procedura insolvenţei, cu privire la incidenţa sau nu a cazului de scutire reglementat de art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, este demonstrată în prezenta cauză prin aceea că instanţa de apel a omis să analizeze într-o manieră legală şi completă ansamblul cererilor formulate de către părţi şi efectele juridice decurgând din acestea.

Înalta Curte constată că recurenta, prin lichidator judiciar, a fost citată pentru termenul de judecată din 14 decembrie 2021, cu menţiunea că are obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3021 RON, astfel cum rezultă din dovezile de la filele x din volumul Curţii de Apel Piteşti.

Obligaţia de a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile în justiţie este stabilită cu valoare de regulă prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, excepţiile de la această regulă fiind reprezentate de acele cereri introduse la instanţele judecătoreşti care sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru "în cazurile anume prevăzute de lege".

În lumina normelor juridice menţionate, concluzia care se impune este aceea că achitarea taxei judiciare de timbru constituie o condiţie care interesează însăşi legalitatea şi limitele învestirii instanţei spre a soluţiona raportul juridic litigios, plata acestei taxe impunându-se a se efectua – ca regulă - anticipat soluţionării litigiului.

Sancţiunea netimbrării unei cereri de chemare în judecată este explicit stabilită prin art. 197 C. proc. civ. în sensul că: "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Cu toate acestea, sancţiunea anulării cererii pentru neîndeplinirea obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru nu va opera în ipoteza în care este incident un caz legal de scutire de la obligaţia plăţii taxei judiciare de timbru.

Astfel, potrivit art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, "Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru."

În egală măsură, potrivit art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru."

Raportat la aceste exigenţe legale şi la caracterul imperativ al normelor care le instituie, trebuie reţinut că, în condiţiile în care s-a constatat că reclamanta se afla, încă din faza judecăţii în faţa primei instanţe, în procedura insolvenţei şi aceasta a fost citată în tot cursul apelului, prin lichidator judiciar, se impunea a fi dezlegat, cu prioritate, de către instanţa de apel aspectul datorării sau nu a taxei judiciare de timbru de către recurentă, în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ., referite anterior.

Totodată, se cuvine a se menţiona că recurenta a transmis instanţei de apel cererea din 14 decembrie 2021, prin care a învederat, în mod expres, faptul că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, anterior citate, astfel că nu datorează o taxă judiciară de timbru.

Deşi acest înscris a fost recepţionat de către Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă în data de 14 decembrie, la ora 12:31, fiind transmis prin poştă electronică de către recurentă (dovada la fila x din volumul instanţei de apel), nu a fost luat în considerare la deliberarea şi pronunţarea deciziei recurate.

Este adevărat că în conformitate cu dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ.: "după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă", însă, dat fiind caracterul determinant al cererii recurentei în lămurirea cadrului procesual şi al naturii juridice a cererii de apel, instanţa avea la dispoziţie remediul procedural prevăzut de art. 400 C. proc. civ., care permite repunerea cauzei pe rol în ipoteza în care sunt necesare lămuriri noi.

Mai mult, potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ., "Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen."

Sub acest aspect, este aplicabilă mutatis mutandis dezlegarea obligatorie statuată prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi circumstanţelor factuale concrete din litigiul pendinte.

Prezintă relevanţă, în contextul analizat, considerentele care au legătură cu problema privitoare la înregistrarea înscrisului transmis prin poştă electronică, în chiar ziua judecării cauzei, în special asupra acelora cuprinse în paragrafele 115 – 117 şi 120, care au următorul conţinut:

"115. Împrejurarea că, în ipoteza transmiterii actelor de procedură prin fax sau poştă electronică, data şi ora depunerii acestora nu sunt certificate în modalitatea clasică a înregistrării şi atestării acestei operaţiuni în ipoteza depunerii acestora în alt loc decât la sediul instanţei - de către serviciile de poştă sau curierat ori de către administraţia locului de deţinere, respectiv de unitatea militară -, ci sunt cele atestate de faxul sau calculatorul instanţei, nu poate constitui un argument care să justifice înlăturarea de la aplicare a prezumţiei legale instituite prin art. 183 alin. (1) din C. proc. civ.

116. Astfel, dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. nu fac nicio distincţie între proba "depunerii" în termen a actelor de procedură printr-un mijloc de comunicare electronic, reprezentată de memoria acestor mijloace de comunicare şi atestare a datei şi orei depunerii acestora la poştă, serviciul de curierat, administraţia locului de deţinere sau unitatea militară, realizată de aceste servicii sau instituţii.

117. Atât în cazul faxului, cât şi în cazul poştei electronice operaţiunile de transmitere se stochează în memoria acestor aparate aflate în dotarea instanţei, fiind asigurată astfel reflectarea cu acurateţe atât a operaţiunilor de transmitere şi a datei şi orei la care acestea au avut loc şi, prin urmare, determinarea cu certitudine a acestora. (...)

120. În consecinţă, se impune a se concluziona că actul de procedură care, potrivit legii, trebuie depus la instanţă, înăuntrul unui termen care se socoteşte pe zile, transmis prin e-mail sau fax, chiar ulterior orei la care încetează programul de lucru al instanţei, însă recepţionat de faxul sau calculatorul instanţei până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului procedural, este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen."

Drept urmare, pentru identitate de raţiune cu considerentele redate anterior, Înalta Curte constată că, odată recepţionată cererea referită, în data de 14 decembrie 2021, la ora 12:31, aceasta ar fi trebuit luată în considerare de către instanţa de apel în soluţionarea cauzei.

Este relevant, în acest sens, inclusiv faptul că pronunţarea deciziei recurate a avut loc la un moment ulterior, astfel cum rezultă din menţiunea cuprinsă pe minută, privitoare la ora pronunţării deciziei, 13:39 .

De aceea, Înalta Curte apreciază că reprezintă expresia unei incorecte aplicări a legii de procedură, de către instanţa de apel, neluarea în considerare a cererii recurentei din 14 decembrie 2021, în condiţiile în care aceasta exista la dosarul cauzei, la un moment anterior pronunţării hotărârii recurate.

Este, aşadar, incident cazul de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză.

2. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în cauză

Prin criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care constituie legea specială, în raport cu legea generală reprezentată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, fiind aplicabilă scutirea de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, având în vedere că recurenta se afla la data formulării cererii de apel în procedura insolvenţei.

În prealabil, se impune precizarea că, la acest moment, Înalta Curte nu poate exercita un control de legalitate, prin aplicarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., asupra acestei chestiuni litigioase, în lipsa existenţei unui raţionament juridic al instanţei de apel privitoare la aplicabilitatea, respectiv inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor legale indicate în cererea recurentei, anterior referită.

Revine instanţei de apel, cu ocazia rejudecării, obligaţia de a pune în dezbaterea contradictorie a părţilor cererea recurentei din 14 decembrie 2021, în conformitate cu prevederile art. 14 coroborate cu art. 224 C. proc. civ., să o califice juridic, iar ulterior să dispună asupra acesteia.

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei, aceleiaşi instanţe, pentru a fi rejudecată în apel.

În etapa rejudecării, urmează a fi lămurită natura juridică aplicabilă apelului reclamantei prin prisma obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, date fiind precizările acesteia din cuprinsul cererii din 14 decembrie 2021, ţinând seama atât de criticile formulate de reclamantă, de apărările şi de precizările opuse de pârâţi, cât şi de ansamblul probelor ce au fost administrate în derularea procesului şi eventual, a celor care vor fi administrate ca efect al necesităţii rezultate din dezbateri.

Pentru aceste motive, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., împotriva deciziei civile nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, va fi admis, se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., împotriva deciziei civile nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2023.