Appeal inadmissible for failing to state cassation grounds; double earnest award upheld

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 23 august 2018, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 65.000 euro, reprezentând daune interese, din care suma de 12.600 euro cu titlu de dublul avansului dat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi, şi a sumei de 10.000 euro, constând în daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 5 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 27 februarie 2019, sub nr. x/2018.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1566 din 24 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtă prin întâmpinare. A admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 12.600 euro, reprezentând dublul avansului primit ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul situat în localitatea Pantelimon, str. x, jud. Ilfov. A respins, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în valoare de 10.000 euro şi a daunelor interese în cuantum de 42.400 euro, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse construcţiei. A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. În baza art. 44 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, a obligat-o pe pârâtă să plătească, în favoarea statului, suma de 2.275,14 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru datorată la valoarea pretenţiilor admise, stabilind că restul cheltuielilor constând în taxa judiciară de timbru, scutită de plată până la suma de 8.168 RON, rămân în sarcina statului.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1868 A din 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta B. împotriva sentinţei nr. 1566 din 24 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1868 A din 22 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta A. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta a expus situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a solicitat admiterea pretenţiilor referitoare la contravaloarea îmbunătăţirilor şi la daunele morale.

Recurenta a arătat că, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, vechea locuinţă nu mai exista. Cum, din această perspectivă, nu mai era posibilă efectuarea lucrărilor de renovare, recurenta a susţinut că a fost nevoită să edifice o nouă construcţie pe schiţa fostei locuinţe.

A solicitat acordarea daunelor morale, invocând o stare precară de sănătate cauzată de problema legată de situaţia locativă.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la 29 martie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 31 martie 2022, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

6. Apărările formulate

Prin întâmpinare, intimata B. a invocat excepţia nulităţii recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi a lipsei menţiunilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

7. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. s-a reţinut că, deşi decizia nr. 1868 A din 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie are deschisă calea de atac a recursului, faţă de dispoziţiile art. 95 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi act normativ, criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

În raport de aceste constatări, prin rezoluţia din 3 noiembrie 2022, s-a stabilit termen la 26 ianuarie 2023 pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului în camera de consiliu.

La acest termen de judecată, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei de nulitate a recursului, invocate de intimata B. prin întâmpinare, din perspectiva neîncadrării criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia de nulitate a recursului invocată de intimata B. prin întâmpinare, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni (…), lit. d), motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunea de la lit. d) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Conform prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 în acest articol.

Dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Din perspectiva celor expuse, în ceea ce priveşte cererea de recurs dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, astfel cum stipulează, în mod imperativ, dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Cu referire la acest aspect, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta A. a expus situaţia de fapt a cauzei, solicitând admiterea pretenţiilor ce vizează plata contravalorii lucrărilor de construcţie efectuate pe terenul achiziţionat de la pârâtă şi a daunelor morale corelative deteriorării stării sale de sănătate din cauza problemelor litigioase.

Recurenta a specificat că, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, vechea locuinţă nu mai exista şi, din această perspectivă, nu mai era posibilă efectuarea lucrărilor de renovare. Din această cauză, problemele locative şi necesitatea edificării unei noi construcţii pe schiţa fostei locuinţe i-au afectat starea de sănătate.

Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, respectiv de respingere a apelurilor formulate de ambele părţi împotriva sentinţei nr. 1566 din 24 iunie 2019 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă, pe motiv că susţinerile acestora nu sunt de natură a combate aspectele statuate în sentinţă.

Referitor la apelul declarat de recurenta-reclamantă A., curtea a constatat, în esenţă, că aceasta a solicitat în mod nefondat schimbarea în parte a sentinţei, în ceea ce priveşte soluţiile de respingere a cererilor sale privind obligarea pârâtei B. la plata daunelor morale şi a contravalorii îmbunătăţirilor aduse construcţiei, solicitând, neîntemeiat, admiterea integrală a pretenţiilor formulate în faţa primei instanţe şi obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Curtea a apreciat, în esenţă, că soluţia tribunalului, de respingere a acestor două capete de cerere, este în conformitate cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente, devenind operantă clauza penală inserată în antecontract, prejudiciul evaluat de părţi preventiv la suma de 12.600 euro, fiind legal acordat recurentei prin sentinţa apelată.

Cu privire la acest aspect, prin hotărârea recurată s-a reţinut că, în mod corect şi legal prima instanţă a obligat-o pe apelanta-pârâtă să plătească apelantei-reclamante dublul avansului încasat la încheierea, în 2007, a promisiunii de vânzare-cumpărare, conform menţiunilor acestei promisiuni, şi că, în mod corect şi legal a respins prima instanţă cererea apelantei-reclamante ce a vizat restul despăgubirilor pretinse cu titlu de prejudiciu material, deoarece aceasta nu a realizat îmbunătăţirile (renovare şi extindere a casei vechi descrise în promisiunea de vânzare-cumpărare) pe care părţile le conveniseră, ci alte lucrări, care nu o îndreptăţeau la despăgubiri materiale pe temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare, pentru care a acţionat în prezentul proces.

Referitor la daunele morale solicitate, curtea a reţinut că instanţa de fond nu putea considera că deteriorarea sănătăţii recurentei ar fi o consecinţă a faptei omisive a pârâtei, rezultată din promisiunea de vânzare-cumpărare, întrucât, în realizarea scopului de a deveni proprietar asupra casei şi a terenului, aceasta nu a acţionat conform prescripţiilor legale, ci a tins la ocolirea lor, în sensul că nu a edificat, cu autorizaţie de construire, construcţia pentru care convenţia părţilor nu are justificare, şi nici nu s-a înscris la organele fiscale ca plătitoare de impozit, deşi la adresa unde sunt situate imobilele şi-a înregistrat efectiv domiciliul încă din 25 august 2016.

Cât priveşte obligarea pârâtei, de către prima instanţă, la plata taxei judiciare de timbru aferente pretenţiilor admise, de 12.600 euro, reprezentând dublul avansului primit ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, curtea a reţinut că este nefondată, apreciind că partea a făcut abstracţie de motivarea sentinţei apelate ce a vizat aceste cheltuieli, pe care le datorează statului, iar nu apelantei-reclamante. Curtea a constatat că acestea trebuiau achitate de pârâtă statului în baza art. 44 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, deoarece, pentru pretenţiile de 12.600 euro, pârâta a fost partea căzută în pretenţii la prima instanţă, astfel încât ea trebuia să le restituie legal bugetului din care s-au acoperit cu titlu de avans de către stat.

Înalta Curte constată că, prin motivele expuse în cererea de apel, pârâta a criticat soluţia instanţei de fond pronunţate asupra cererii formulate de reclamantă cu privire la acordarea sumei de 12.600 euro, reprezentând dublul avansului primit ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, şi a obligării sale de a achita suma de 2.275,44 RON, constând în cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru, datorată la valoarea pretenţiilor admise (12.600 euro), pe care reclamanta nu a plătit-o, întrucât a fost scutită de instanţa de fond ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.

Pârâta a arătat, de asemenea, că nu este singura moştenitoare a proprietarului imobilului pentru care s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare şi s-a plătit avans, invocând sentinţa irevocabilă nr. 3373 din 28 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, din care ar rezulta, conform opiniei sale, obligaţia de restituire a avansului din partea tuturor moştenitorilor.

Analizând aceste critici, prin decizia nr. 1868A din 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a arătat că apelanta-pârâtă este singura care a încheiat cu reclamanta promisiunea de vânzare-cumpărare, în calitate de promitentă-vânzătoare, şi singura care, conform promisiunii, a încasat avansul. Împrejurarea că ar fi dat parte din avans şi altor moştenitori a fost apreciată că nu este de natură să schimbe soluţia asupra cauzei, întrucât pârâta este cea care trebuie să îl recupereze, în cazul în care i-ar fi împărţit cu alţi moştenitori.

Cât priveşte sentinţa irevocabilă nr. 3373 din 28 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Curtea a constatat că prin aceasta nu s-a stabilit ca obligaţia de restituire a dublului avansului să revină tuturor moştenitorilor, astfel încât, pentru împrejurarea că s-a luat act de tranzacţia dintre apelanta-pârâtă, apelanta-reclamantă şi numitul C., agent imobiliar, nu ar fi putut admite critica apelantei-pârâte în sensul că ar trebui respinse pretenţiile dublului avansului pentru cotele celorlalţi moştenitori, aceasta fiind singura semnatară a promisiunii de vânzare-cumpărare a întregului imobil.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a sentinţei irevocabile nr. 3373 din 28 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată de pârâtă în apel, curtea a arătat că aceasta şi-a pierdut puterea executorie, deoarece nu a fost pusă în executare silită de către apelanta-reclamantă în termen de 3 ani de la pronunţare.

Raportând considerentele deciziei curţii de apel la motivele de recurs invocate în prezenta cale de atac, Înalta Curte reţine că acestea nu conţin critici cu privire la judecata realizată de curtea de apel în etapa procesuală anterioară, ci expuneri ale situaţiei de fapt deduse judecăţii şi nemulţumiri ale recurentei referitoare la circumstanţele în care a executat unele lucrări pe terenul tranzacţionat de părţi, despre care a susţinut că i-au afectat starea de sănătate.

Din această perspectivă, criticile formulate în prezenta cale de atac nu antamează soluţia instanţei de apel, recurenta nesocotind natura căii extraordinare de atac a recursului, criticile deduse judecăţii prin intermediul recursului neputându-se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres reglementate prin dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi forma obiect de cenzură în prezenta cale de atac, întrucât nu vizează soluţia pronunţată de instanţa de apel prin decizia nr. 1868A din 22 decembrie 2021 şi nici argumentele care au stat la baza adoptării acesteia.

Or, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul trebuie să respecte condiţia legală a motivării, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (3) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1868A din 22 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1868A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.