Procedural delay complaint dismissed as moot after appellate decision issued and communicated.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Contestaţia privind tergiversarea procesului

La 29 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestaţia privind tergiversarea procesului care formează obiectul dosarului x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

În dezvoltarea motivelor contestaţiei, petenta A. S.R.L. a susţinut că, prin decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 şi a sentinţei nr. 4871 din 30 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Ilfov – secţia civilă.

De asemenea, a arătat că decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Petenta a invocat încălcarea, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ. şi a dreptului de soluţionare a procesului într-un termen optim şi previzibil, menţionând că, de la data pronunţării soluţiei în apel a trecut o perioadă mai lungă de un an, fără ca hotărârea să fie motivată şi comunicată părţilor.

Având în vedere că, în lipsa comunicării deciziei termenul de recurs nu poate începe să curgă, iar hotărârea menţionată nu poate rămâne definitivă pentru a se putea efectua cuvenitele menţiuni în cartea funciară, fiind afectat dreptul de a o pune în executare, petenta a susţinut că drepturile sale procesuale au fost vătămate şi a solicitat admiterea contestaţiei în baza art. 522 şi următ. C. proc. civ.

2. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii B. şi C. nu au formulat întâmpinare, însă, prin cererea depusă la 20 ianuarie 2023 au arătat că a rămas fără obiect contestaţia la tergiversare, întrucât decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a fost redactată şi comunicată părţilor.

3. Stadiul procesului la curtea de apel

Prin decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 şi a sentinţei nr. 4871 din 30 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Ilfov – secţia civilă.

Potrivit verificărilor efectuate în sistemul de evidenţă informatizată a instanţelor, decizia nr. 1323 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, în legătură cu care a fost formulată prezenta contestaţie, a fost redactată şi comunicată părţilor până la data soluţionării prezentei contestaţii la tergiversare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei la tergiversarea procesului

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:

Reglementările legale referitoare la contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini.

Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condiţiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

Ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Deşi situaţia de fapt descrisă de petentă se putea circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.: "când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului", din verificările efectuate din oficiu în sistemul de evidenţă informatizată al instanţei a rezultat că, anterior soluţionării contestaţiei, hotărârea menţionată a fost motivată şi comunicată părţilor.

În raport de aceste aspecte expuse, Înalta Curte nu poate reţine ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepţiunea dispoziţiilor legale anterior evocate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea A. S.R.L. privind dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, formulată de contestatoarea A. S.R.L..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.