Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 129/2023 AI generated

Territorial jurisdiction conflict for consumer claims: factual domicile prevails over registered address under extended document validity

Case Number Decizia nr. 129/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

**Final Operative Outcome:** The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by designating the Buzau County Court as the competent court to hear the dispute, thereby overturning the sector court's decision to transfer the case based on registered domicile and overriding the lower court's initial application of exclusive consumer protection rules. **Dispute and Material Facts:** The case involved a small claims procedure brought by an energy supplier against a residential consumer for the payment of approximately 988 RON in unpaid invoices and contractual penalties under a 2016 electricity supply contract. A conflict of jurisdiction arose because the defendant’s registered domicile was in Bucharest, while their factual residence and effective address for the purpose of identifying the person were in Buzau, where they resided at a care institution. The sector court had previously declined jurisdiction citing the registered address, while the Buzau court declined citing exclusive territorial competence for consumer disputes tied to the consumer's domicile. **Decisive Legal Basis:** The court relied on Article 121 of the Code of Civil Procedure, which mandates that claims brought by a professional against a consumer be filed at the consumer's domicile court. Critically, the High Court interpreted "domicile" in a broad, factual sense consistent with judicial doctrine and Article 87 of the Civil Code, defining it as the place where the defendant effectively resides rather than merely the address recorded in the identity card. This interpretation was supported by the validity extension of identity documents under Article 4(5) of Law No. 55/2020 during the state of alert period, which kept the defendant's Buzau residence proof valid at the time the lawsuit was filed (April 2022), despite the expiration of the previous registration date.

Legislator headnote

AI generated

art. 4 alin. (5) din Legea nr. 70/2020, art. 121 C. proc. civ, art. 126 alin. (2) C. proc. civ, art. 126 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 87 C. civ; Territorial jurisdiction conflict for consumer claims: factual domicile prevails over registered address under extended document validity: Conform art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile." A apreciat că aceste norme au caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile prevăzute de art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă.

Keywords

AI generated
jurisdiction over consumer contracts domicile negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction valid documents registration of claims

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 1 aprilie 2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 988,4 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate şi a penalităţilor contractuale de 0,2% pe zi.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 8222 din 21 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut, în ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu", că atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au apreciat că, în materia determinării competenţei teritoriale, aceasta trebuie interpretată în sens larg, respectiv ca fiind adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

Instanţa a constat că, din verificarea efectuată din oficiu la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date a reieşit că, la data sesizării instanţei pârâtul avea reşedinţa în satul Berca, jud. Buzău, localitate aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Buzău.

Deşi din evidenţele menţionate a rezultat că reşedinţa pârâtului era valabilă până la 7 martie 2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 4 alin. (5) din Legea nr. 70/2020, valabilitatea documentelor eliberate de instituţiile şi autorităţile publice, precum şi de entităţile private autorizate conform legii se menţinea pe toată perioada stării de alertă, precum şi pe o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări.

Observând că starea de alertă a încetat în România la 8 martie 2022, a constatat că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, era în curs termenul de 90 de zile pentru care dovada reşedinţei a rămas valabilă.

3. Hotărârea Judecătoriei Buzău

Prin sentinţa civilă nr. 5911 din 4 noiembrie 2022, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buzău a reţinut că, între părţi a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. x din 15 iulie 2016 prin care, reclamanta, în calitate de prestator de servicii, s-a obligat să furnizeze energie electrică, iar pârâtul, în calitate de consumator, s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor prestate de aceasta.

Conform art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile." A apreciat că aceste norme au caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile prevăzute de art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă.

A constatat că, în baza art. 126 C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată nescrisă.

Coroborând dispoziţiile acestui articol (interpretat per a contrario) cu cele ale art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Buzău a arătat că, în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, având caracter absolut.

Reţinând prevederile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, instanţa, ţinând cont de natura raporturilor invocate de către reclamantă, a apreciat că, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Instanţa a constatat că, potrivit verificării efectuate din oficiu la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date, la data sesizării instanţei, 1 aprilie 2022, pârâtul avea domiciliul în Bucureşti, iar în perioada 8 martie 2021 – 7 martie 2022 avea reşedinţa în comuna Berca, str. x, jud. Buzău.

Analizând dispoziţiile art. 87, art. 90 alin. (1) şi ale art. 91 alin. (1) şi (2) C. civ., Judecătoria Buzău a apreciat că, în materia competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti, C. proc. civ. stabileşte reguli clare, prin care se determină competenţa de soluţionare a cauzelor în raport de domiciliul şi reşedinţa persoanei, inclusiv în situaţia în care acestea nu sunt cunoscute.

A arătat că înţelesul noţiunilor "domiciliu" şi "reşedinţă" este cel avut în vedere de art. 87 C. civ., neputând fi extins în această materie pe cale de interpretare, în sensul că ar include şi locul unde persoana chemată în judecată ar locui în fapt, nefiind permis ca determinarea competenţei de soluţionare a cauzelor să se facă în raport de elemente faptice, care să depindă de părţile aflate în litigiu şi care pot fi sau nu cunoscute de către persoana care înţelege să sesizeze instanţa de judecată.

Prin raportare la răspunsurile la adresele emise din oficiu către C. unde a fost rezident pârâtul, şi în care s-a menţionat că acesta a fost internat pentru acordarea unor servicii în baza acordului nr. 1157 din 9 decembrie 2020, fără a se arăta data exactă a internării, Judecătoria Buzău a considerat că nu se poate ţine cont de acest aspect, care nu este cunoscut reclamantei şi care nu este suficient în vederea stabilirii competenţei.

A apreciat că, pentru a se oferi o mai mare protecţie consumatorului, date fiind prevederile art. 126 C. proc. civ., care expun condiţiile stricte în care ar putea interveni o alegere a competenţei după naşterea dreptului la despăgubire, Judecătoria Buzău a arătat că se impune a se analiza noţiunea de domiciliul în sens strict, art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 70/2020 nefiind incident.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 988,4 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate şi a penalităţilor contractuale de 0,2% pe zi.

Din motivarea cererii de chemare în judecată reiese că suma pretinsă de reclamantă rezidă din neîndeplinirea condiţiilor contractuale asumate de pârât prin încheierea cu reclamanta A. S.A. a contractului de furnizare a energiei electrice nr. x din 15 iulie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Alin. (2) al art. 126 C. proc. civ. procedură civilă stipulează că, "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Raportând normele legale enunţate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, fiind definit prin dispoziţiile art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată în art. 91 alin. (2) din actul normativ menţionat, care prevede că, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că pârâtul domiciliază în municipiul Bucureşti, str. x, apel. 28.

Aceeaşi adresă a pârâtului reiese şi din copia cărţii de identitate a acestuia anexată cererii de învestire a instanţei.

Potrivit verificărilor efectuate din oficiu de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date, în scopul identificării corecte a domiciliului pârâtului, în vederea soluţionării excepţiei necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, pârâtul figurează, din 5 septembrie 2003 până în prezent, cu domiciliul activ în municipiul Bucureşti, şi cu reşedinţa în jud. Buzău, în perioada 8 martie 2021 – 7 martie 2022.

Conform relaţiilor furnizate, prin adresă, Judecătoriei Buzău de către Căminul "C." Berca, pârâtul este beneficiarul serviciilor de specialitate ale acestei instituţii, în baza contractului nr. x din 9 decembrie 2020, figurând cu rezidenţa în această unitate de la 9 decembrie 2020.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, prin Legea nr. 55/2020 din 15 mai 2020, în România a fost instituită starea de alertă generată de dinamica evoluţiei situaţiei epidemiologice naţionale şi internaţionale, determinată de răspândirea virusului SARS-CoV-2.

Conform art. 4 alin. (5) din acest act normativ, "Valabilitatea documentelor eliberate de instituţiile şi autorităţile publice, precum şi de entităţile private autorizate conform legii se menţine pe toată perioada stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări."

În România, starea de alertă a încetat la 8 martie 2022, astfel că, la data introducerii cererii de chemare în judecată (1 aprilie 2022), era în curs termenul de 90 de zile pentru care dovada reşedinţei pârâtului în satul Berca, str. x, jud. Buzău a rămas valabilă.

Raportat la această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv."

În acest sens, s-a consacrat noţiunea domiciliului ca situaţie de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă.

De asemenea, prin art. 87 C. civ., legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul normei constând nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Coroborând dispoziţiile legale enunţate şi argumentele expuse în prezentele considerente, Înalta Curte, reţinând că domiciliul în fapt al pârâtului era, la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei judecătoreşti, în satul Berca, str. x, jud. Buzău, fiind în desfăşurare relaţiile contractuale de asistenţă de specialitate cu unitatea de rezidenţă, Căminul "C." Berca, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.