Territorial jurisdiction in divorce litigation when spouses lack a common residence and defendant resides abroad under Civil Procedure Code Art. 915(1)

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la 23 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la 28 iunie din culpa exclusivă a soţului acestuia şi revenirea reclamantei la numele purtat anterior de căsătorie, acela de C.; exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor D. şi A., în mod exclusiv de către reclamantă, unde urmează a fi stabilită şi locuinţa acestora; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, în raport de nivelul veniturilor obţinute de acesta.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 - 404 C. civ. şi ale art. 194-196 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Vaslui

Prin sentinţa civilă nr. 1180 din 17 iunie 2022, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vaslui a reţinut, în raport de ipotezele reglementate de art. 915 C. proc. civ., că, în materia divorţului, ceea ce interesează este adresa unde părţile au locuit sau locuiesc efectiv, iar nu adresa înscrisă în evidenţele administrative oficiale.

Valorificând probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat că, la data formulării cererii de divorţ, soţii erau despărţiţi în fapt, reclamanta părăsind locuinţa comună şi stabilindu-se, începând cu luna aprilie 2021, în comuna Soleşti, judeţul Vaslui, la concubinul său, iar pârâtul continuând să locuiască în comuna Frumuşica, judeţul Botoşani, unde a fost cel din urmă domiciliu comun al soţilor.

Totodată, Judecătoria Vaslui a constatat că între părţi nu a intervenit o convenţie privind alegerea instanţei competente să soluţioneze cererea de divorţ.

3. Hotărârea Judecătoriei Botoşani

Prin sentinţa civilă nr. 4175 din 26 octombrie 2022, Judecătoria Botoşani a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Botoşani a reţinut că declinarea cauzei s-a realizat, de către Judecătoria Vaslui, la al treilea termen de judecată, deşi potrivit încheierii de la prima înfăţişare, din 27 ianuarie 2022, s-a constatat că procedura de citare a părţilor era legal îndeplinită.

Deşi a observat că în dispozitivul încheierii s-a menţionat prorogarea discutării competenţei instanţei, a apreciat că această dispoziţie s-a luat fără a se indica motivele care au condus la adoptarea acestei decizii, în condiţiile în care era primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, iar instanţa nu a reţinut că, pentru stabilirea competenţei, sunt necesare lămuriri sau administrarea unor probe suplimentare.

Judecătoria Botoşani a constatat că nici la al doilea termen de judecată nu s-a pus în discuţie competenţa, cu toate că, în partea introductivă a încheierii s-a menţionat de două ori că procedura de citare era legal îndeplinită, termenul solicitat de avocatul reclamantei fiind în scopul luării legăturii telefonice cu pârâtul. Chiar dacă în argumentarea încheierii s-a consemnat lipsa de procedură, s-a considerat că această menţiune a fost, cel mai probabil, o eroare, câtă vreme citarea pârâtului s-a realizat la aceeaşi adresă, respectiv în jud. Botoşani, de unde a fost restituită dovada de citare la primul şi la al doilea termen de judecată.

Interpelat telefonic, pârâtul a arătat că are cunoştinţă de acţiunea de divorţ şi că doreşte ca actele de procedură să îi fie comunicate la această adresă.

Judecătoria Botoşani a făcut referire la decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că instanţa de judecată căreia i se declină competenţa poate să verifice în ce măsură instanţa de declinare a procedat la respectarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile şi termenele de invocare ale excepţiei de necompetenţă, stabilindu-se că invocarea excepţiei de necompetenţă după primul termen de judecată nu este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod defintiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui pentru următoarele considerente:

Conform art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Noţiunea "locuinţa comună" semnifică ultimul domiciliu în care soţii au convieţuit în mod efectiv şi unde s-a desfăşurat viaţa lor de familie, fiind definită în conţinutul art. 321 C. civ., în sensul că aceasta reprezintă locuinţă comună soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii.

În scopul identificării instanţei competente să soluţioneze cauza, în raport de criteriile prevăzute de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit susţinerilor reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în comuna Soleşti, jud. Vaslui.

Din referatul de anchetă socială întocmit de reprezentanţii Primăriei Comunei Soleşti, jud. Vaslui la domiciliul reclamantei, a rezultat că aceasta locuieşte împreună cu minorul E. în comuna Soleşti, jud. Vaslui, la concubinul său, F., din anul 2021, când părţile s-au separat în fapt.

La primul termen de judecată stabilit în cauză de prima instanţă învestită, 27 ianuarie 2022, interpelată fiind cu privire la domiciliul pârâtului, reclamanta a precizat că acesta domiciliază în jud. Botoşani, unde s-a dispus, din oficiu, efectuarea unei note telefonice pentru a fi încunoştinţat despre proces.

În cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit din dispoziţia Judecătoriei Botoşani la domiciliul pârâtului din jud. Botoşani, în scopul de a se stabili dacă acesta poate fi reţinut ca reprezentând locuinţa comună a părţilor, s-a consemnat că pârâtul nu mai locuieşte la această adresă, fiind plecat în Germania.

Potrivit informaţiilor furnizate de concubinul numitei G., fiica pârâtului B., reclamanta a plecat de mai mulţi ani din judeţul Vaslui, iar de atunci părţile nu au ţinut legătura.

În lipsa unui domiciliu comun, în raport de care să se poată determina instanţa competentă să judece litigiul şi având în vedere că pârâtul nu mai locuieşte în ţară, devine incidentă cea de-a treia ipoteză reglementată de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care atrage competenţa teritorială a instanţei de la domiciliul reclamantului.

Aceasta înseamnă că Judecătoria Vaslui este competentă să soluţioneze cauza, întrucât în circumscripţia acestei instanţe domiciliază reclamanta A., dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. fiind aplicabile şi cererilor accesorii ce vizează instituirea măsurilor în privinţa minorilor.

Constatând că instanţa competentă în cauză se stabileşte potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., sunt irelevante aspectele reţinute de Judecătoria Botoşani în hotărârea de sesizare a Înaltei Curţi cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, întrucât, primul termen de judecată al cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 238 alin. (1) C. proc. civ., care a declanşat procedura judiciară propriu-zisă, a fost la 3 iunie 2022, când Judecătoria Vaslui a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a cărei discutare a fost prorogată la primul termen stabilit, 27 ianuarie 2022.

Astfel, nu se poate reţine că prima instanţă învestită şi-a declinat în mod nelegal competenţa în favoarea Judecătoriei Botoşani, câtă vreme judecata a fost amânată succesiv, de la 27 ianuarie 2022 la 17 martie 2022 pentru citarea telefonică a pârâtului (care nu a fost prezent în instanţă şi nu a formulat întâmpinare, numărul său de telefon fiind indicat de reclamantă prin adresa din 17 martie 2022), ulterior, la 19 mai 2022 faţă de lipsa de procedură constatată cu pârâtul şi, ulterior la 19 mai 2022, când Judecătoria Vaslui a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, pronunţarea fiind amânată la 3 iunie 2022 şi apoi la 17 iunie 2022.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.