Land title revocation: Failure to timely challenge material jurisdiction renders revision inadmissible under Art. 511(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la 10 octombrie 2019, sub nr. x/2019, petentul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti, a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 15405 din 5 septembrie 2019, emise de Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava.

2. Hotărârea Judecătoriei Fălticeni

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 850 din 23 septembrie 2020, Judecătoria Fălticeni a admis cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenientele B. şi C. şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti, ca inadmisibilă.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 347 din 7 aprilie 2021, Judecătoria Fălticeni a admis cererea formulată de intervenientele B. şi C. şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 850 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul obligării petentului A. să plătească acestora suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea Tribunalului Suceava

Prin decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de petentul A. împotriva sentinţei civile nr. 850 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Fălticeni, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti şi cu intervenientele B. şi C..

4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă a formulat cerere de revizuire petentul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secţia I civilă sub nr. x/2021, la 17 decembrie 2021. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., invocându-se contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în raport de decizia nr. 131 din 8 februarie 2019 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016, prin care s-au menţinut, în parte, dispoziţiile sentinţei civile nr. 675 din 15 mai 2018 pronunţate de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 27 din 15 martie 2022, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la 5 aprilie 2022, sub nr. x/2021.

5. Hotărârea Curţii de Apel Suceava asupra cererii de revizuire

Prin decizia nr. 686 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a anulat, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti şi cu intervenientele B. şi C..

6. Recursul

Împotriva deciziei nr. 686 din 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a declarat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe.

În argumentarea acestei critici, recurentul a menţionat că a indicat care sunt hotărârile potrivnice care au stat la baza formulării cererii de revizuire, respectiv sentinţa civilă nr. 675 din 15 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a cărei anulare a solicitat-o.

În raport de hotărârile pretins contrarii, recurentul a susţinut că nu era competentă din punct de vedere material Curtea de Apel Suceava să soluţioneze cererea de revizuire, ci Tribunalul Suceava, care era instanţă superioară Judecătoriei Fălticeni.

A arătat recurentul că Tribunalul Suceava era ţinut de dezlegările judecătoriei cu privire la nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. x/2003, de care părţile s-au prevalat în cel de-al doilea litigiu, acestea nemaiputând fi puse în discuţie şi rezolvate în mod diferit de această instanţă.

În susţinerea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurentul a afirmat că, întrucât Curtea de Apel Suceava nu era competentă să judece cererea de revizuire, excepţia de tardivitate invocată de o instanţă necompetentă material încalcă prevederile art. 5 alin. (2), art. 22, art. 509 alin. (2) şi art. 501 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, impunându-se casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Tribunalului Suceava.

7. Înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 august 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 5 septembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea cererii de recurs intimaţilor, cu menţiunea obligaţiei de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la primire.

8. Întâmpinările şi răspunsurile la acestea

La 5 octombrie 2022, intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Preuteşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. Aceleaşi concluzii au fost formulate şi de intimatele C. şi B. şi de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, prin întâmpinările depuse la 21 octombrie 2022.

La 25 octombrie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză. Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Preuteşti, depus la 2 noiembrie 2022, intimata Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a arătat că susţine poziţia procesuală a acesteia.

Prin rezoluţia din 2 noiembrie 2022, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 26 ianuarie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Criticile invocate de recurent vizează, în esenţă, soluţionarea cererii de revizuire de către o instanţă necompetentă din punct de vedere material, prin raportare la temeiul juridic al acesteia, şi încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 5 alin. (2), art. 22, art. 509 alin. (2) şi art. 510 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, prin invocarea şi admiterea, în aceste circumstanţe, a excepţiei de tardivitate a căii extraordinare de atac.

Prioritar, Înalta Curte reţine că, deşi recurentul a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ., avându-se în vedere că se critică soluţionarea cererii de revizuire şi a excepţiei de tardivitate de către o instanţă necompetentă şi constatând că aceste critici vizează, exclusiv, încălcarea normelor de competenţă şi de procedură, va proceda la examinarea recursului din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ., identificate ca fiind incidente în speţă.

De altfel, referitor la motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal de către revizuent, fără a fi formulate argumente în susţinerea acestuia.

Prin motivul de recurs subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, arătând că cererea de revizuire a fost soluţionată de o instanţă necompetentă material, prin raportare la hotărârile pretins potrivnice care au constituit fundamentul promovării acesteia, susţinând că, faţă de ierarhia instanţelor de judecată, competenţa aparţinea Tribunalului Suceava, iar nu Curţii de Apel Suceava.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată, recurentul a invocat contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în raport de sentinţa civilă nr. 675 din 15 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2016, care a rămas definitivă prin decizia nr. 131 din 8 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Fălticeni, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D. şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, să se constate nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. x/10.07.2000 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Suceava pentru suprafaţa de 0,90 ha, aflat în parcela "La Biserică", jud. Suceava; obligarea pârâtelor Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Preuteşti să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate şi a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava să elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de 0,90 ha teren intravilan în litigiu, în locul numit "La Biserică", liberă de construcţii.

Prin sentinţa civilă nr. 675 din 15 mai 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Fălticeni a respins, ca nefondată, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare. A admis, în parte, acţiunea având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. (moştenitoare a defunctei E., succesoare a pârâtei D.) şi C. (moştenitoare a pârâtei D., decedată pe parcursul procesului), Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. A constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. x/10.07.2000 emis pe numele D., în ceea ce priveşte suprafaţa de 9.000 mp teren arabil intravilan, identică cu sola 67, parcela x, situată în locul numit "La Biserică", sat Leucuşeşti, comuna Preuteşti. A respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate. Le-a obligat pe pârâtele B., C. şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti să achite reclamantului suma de 5.609 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele B., C., Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Preuteşti şi reclamantul A..

Prin decizia nr. 131 din 8 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a admis apelurile declarate de pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti, C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 675 din 15 mai 2018 pronunţate de Judecătoria Fălticeni, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A. şi cu intimata-pârâtă Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea reclamantului, dată fiind această excepţie. A menţinut dispoziţiile sentinţei privitoare la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare. A respins, ca nefondat, apelul reclamantului şi l-a obligat pe acesta să plătească apelantelor-pârâte C. şi B. suma de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din primă instanţă, şi suma de 200 RON, cheltuieli de judecată din apel.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Fălticeni, Înalta Curte constată că, prin intermediul acesteia, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti, a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 15405 din 5 septembrie 2019 a Comisiei Judeţene Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. Cererea a fost precizată şi completată, reclamantul solicitând anularea parţială a titlului de proprietate nr. x/10.07.2000, emis în favoarea numitei D. cu privire la suprafaţa de 9.000 mp teren intravilan, identică cu sola 67, parcela x, situată în locul numit "La Biserică" jud. Suceava, zona "Gardu' Curţii", nr. cadastral x - UAT Preuteşti, jud. Suceava şi anularea încheierii de întabulare în CF x-UAT Preuteşti jud. Suceava a acestei suprafeţe de 9.000 mp teren intravilan, din acte, 7.348 mp, din măsurători, precum şi restituirea în natură autorului său, F., adevăratul proprietar deposedat al acestei suprafeţe de 1 ha teren intravilan.

Numitele B. şi C. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu solicitând, în principal, respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu a fost formulată împotriva unei hotărâri a Comisiei judeţene, potrivit prevederilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar în subsidiar, respingerea plângerii, ca nefondată, în raport de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha în care este inclusă şi suprafaţa de teren aferentă conacului reclamantului.

Cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 850 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Fălticeni, fiind admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele B. şi C., şi fiind respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti.

Prin decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 850 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Judecătoria Fălticeni, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Judeţeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava şi Comisia Locală de Fond Funciar Preuteşti, şi cu intervenientele B. şi C., ca neîntemeiat. L-a obligat pe apelant la plata către intimata C. a sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivul de revizuire subsumat dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., revizuentul a susţinut, în esenţă, că, prin decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Suceava nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (asupra criticilor formulate cu privire la diferenţa de 2 ha teren intravilan, solicitate de autorul său, F., prin cererea formulată la 28 februarie 2000, nesoluţionată pe cale administrativă sau judecătorească) şi că nu a dezlegat, sub niciun aspect chestiunea de drept cu care a fost învestit, aspect ce echivalează cu nepronunţarea asupra criticilor de la pct. 1 şi pct. 3 din plângere).

În ceea ce priveşte motivul de revizuire încadrat în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că revizuentul a invocat contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă în raport de sentinţa civilă nr. 675 din 15 mai 2018 a Judecătoriei Fălticeni, care a rămas definitivă prin decizia nr. 131 din 8 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I civilă.

Prin cererea formulată la 25 ianuarie 2022, revizuentul a invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Suceava cu privire la soluţionarea motivului de revizuire circumscris art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând înaintarea cererii Curţii de Apel Suceava, considerată competentă din punct de vedere material "să supună analizei hotărârile definitive potrivnice, date de instanţe diferite de acelaşi grad, precum şi de instanţe de grade diferite." Aceeaşi excepţie şi aceeaşi solicitare au fost reiterate de revizuent şi prin cererea depusă la 7 martie 2022.

Învestit fiind cu soluţionarea excepţiei de necompetenţă materială, prin încheierea din 8 februarie 2022, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a prorogat discutarea acesteia la termenul din 8 martie 2022, când a dispus amânarea cauzei în vederea anexării la dosarul nr. x/2021 a dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 675 din 15 mai 2018 a Judecătoriei Fălticeni.

La termenul de judecată din 8 martie 2022, Tribunalul Suceava a pus în discuţie, cu prioritate, excepţia de necompetenţă materială invocată de revizuentul A. cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit considerentelor încheierii menţionate, tribunalul, reţinând concluziile de admitere a excepţiei procesuale formulate de reprezentanta convenţională a intimatelor B. şi C., s-a declarat competent să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă materială invocate de revizuent în legătură cu motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, pronunţarea fiind amânată la 15 martie 2022.

Examinând excepţia, prin decizia nr. 27 din 15 martie 2022, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a reţinut că, din motivarea cererii de revizuire a reieşit că revizuentul a invocat contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 în raport de decizia civilă nr. 131 din 8 februarie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016, prin care s-au menţinut, în parte, dispoziţiile sentinţei civile nr. 675 din 15 mai 2018 pronunţate de Judecătoria Fălticeni.

Aplicând, în acest context, prevederile art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., Tribunalul Suceava – secţia I civilă a constatat că art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod prevede că cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, identificată în speţă, ca fiind Curtea de Apel Suceava, în favoarea căreia a dispus declinarea de competenţă.

Raportând succesiunea actelor procedurale la criticile invocate de recurent, din perspectiva incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate reţine aplicabilitatea acestuia.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., casarea hotărârii intervine în cazul în care aceasta a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Or, în situaţia de faţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de această normă legală. Astfel, se constată că însuşi recurentul a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Suceava, considerând că nu este competent să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi afirmând că, în raport de hotărârile a căror contrarietate o invocă, este competentă să o soluţioneze Curtea de Apel Suceava.

În condiţii de legalitate, cu respectarea normelor de procedură prevăzute de art. 129 alin. (2) raportate la cele ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a fost soluţionată excepţia de necompetenţă, Tribunalul Suceava examinând-o cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) raportate la cele ale art. 131 şi art. 132 C. proc. civ., întrucât era obligată să se pronunţe "mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Potrivit art. 129 şi 130 alin. (2) C. proc. civ. excepţia de necompetenţă materială (când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad) este de ordine publică şi trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Se constată că revizuentul nu a invocat excepţia necompetenţei materiale, de care se prevalează în prezentul recurs, în faţa Curţii de Apel, in limine litis, astfel că nu poate formula o critică omisso medio direct în faţa instanţei de control judiciar, controlul de legalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., neputând fi exercitat decât dacă necompetenţa de ordine publică a instanţei anterioare ar fost invocată în condiţiile legii.

Cum în faţa Curţii de Apel revizuentul nu a invocat această excepţie, motivul de casare prevăzut de punctul 3 al art. 488 C. proc. civ. nu poate fi analizat.

Ca atare, competenţa materială fiind câştigată cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect şi legal a fost invocată şi soluţionată excepţia tardivităţii căii extraordinare de atac a revizuirii de către Curtea de Apel Suceava.

Rămânând competentă să soluţioneze cererea de revizuire, Curtea de Apel Suceava era, de asemenea, competentă să invoce excepţii şi să procedeze, conform art. 22 C. proc. civ., la aplicarea tuturor mijloacelor legale, în scopul prevenirii oricărei greşeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Ca atare, nu se poate reţine încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de normele anterior menţionate.

Chiar dacă recurentul este nemulţumit de soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire (de anulare a acesteia, ca tardivă), potrivit dispoziţiilor reglementate art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava era ţinută să se pronunţe, prioritar, asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care ar fi făcut inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului căii extraordinare de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă ale cererii de revizuire (care coincid cu cele ale oricărei cereri formulate în justiţie, din perspectiva timbrajului, termenului de formulare, al calităţii, capacităţii şi interesului părţilor etc.), Curtea de Apel Suceava a constatat că cererea de revizuire nu a fost promovată în termenul prevăzut imperativ de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (de o lună de la rămânerii definitive a deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă), procedând la aplicarea sancţiunii prevăzute de lege, respectiv decăderea revizuentului din dreptul procesual de a promova această cale de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prisma acestor împrejurări, nu se poate reţine că instanţa de revizuire a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 5 alin. (2) C. proc. civ. (refuzul de a judeca pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă), întrucât, în cauză, nu se identifică această ipoteză.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului cu privire la încălcarea prevederilor art. 509 alin. (2) şi art. 510 alin. (2) C. proc. civ., de vreme ce nu s-a pus problema revizuirii unei hotărâri care nu evocă fondul (prin decizia supusă revizuirii fiind analizată situaţia de fapt cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren de 9.000 mp şi 50 de hectare), instanţa procedând la examinarea cererii de revizuire potrivit regulilor procedurale stabilite de legiuitor în această materie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 686 din 31 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 686 din 31 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.