Insurer's appeal inadmissible; moral damages award and penalties upheld, litigation costs ordered.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă la 7 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., în calitate de reprezentant al minorului B., A., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A., obligarea acesteia la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale cuvenite ca urmare a accidentului rutier produs la 25 aprilie 2015 în localitatea Negreşti Oaş, str. x, jud. Satu Mare: 250.000 euro, în favoarea reclamantului B., reprezentat de tutore A., pentru leziunile suferite, ce au necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale şi pentru pierderea fratelui, a tatălui şi a mamei; 50.000 euro, în favoarea reclamantei C., pentru pierderea nepotului şi a ginerelui; 50.000 euro, în favoarea reclamantului A., pentru aceeaşi pierdere; 25.000 euro, în favoarea reclamantului D., pentru pierderea nepotului şi a cumnatului; 25.000 euro, în favoarea reclamantei E., pentru aceeaşi pierdere; 50.000 euro, în favoarea reclamantului F., pentru pierderea nepotului şi a fiului; 50.000 euro, în favoarea reclamantei G., pentru aceeaşi pierdere; 25.000 euro, în favoarea reclamantei H., pentru pierderea nepotului şi a fratelui; obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a unor penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 26 ianuarie 2019 (la expirarea termenului de 10 zile de la data comunicării cererii de despăgubire), până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1381, art. 1385 şi următ. C. civ., ale art. 43, 49 si 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi ale Normei nr. 23 din 2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiare.

Competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată reciproc, între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă a Tribunalului Maramureş.

Prin sentinţa nr. 21 din 6 februarie 2020, pronunţată în regulator de competenţă, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Maramureş. Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la 24 februarie 2020, sub nr. x/2019.

2. Hotărârea Tribunalului Maramureş

Prin sentinţa nr. 560 din 27 mai 2021, Tribunalul Maramureş – secţia I civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., A., în nume propriu, C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A.. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanţi, cu titlu de daune morale, după cum urmează: suma de 100.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii, pentru reclamantul B., reprezentat de reclamantul A.; suma de 15.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii, pentru reclamanta C.; suma de 15.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii, pentru reclamantul A.; suma de 10.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii pentru reclamantul D.; suma de 10.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii pentru reclamanta E.; suma de 20.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii pentru reclamantul F.; suma de 20.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii pentru reclamanta G. şi suma de 15.000 euro, echivalentă în RON la data plăţii pentru reclamanta H.. A respins cererea de chemare în judecată pentru restul pretenţiilor. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a penalităţilor de întârziere. I-a obligat pe reclamanţi la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 323/A din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanţii A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., A., în nume propriu, C., D., E., F., G. şi H. împotriva sentinţei nr. 560 din 27 mai 2021 pronunţate de Tribunalul Maramureş – secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a majorat despăgubirile stabilite în beneficiul reclamanţilor F. şi G. astfel: pentru B., de la suma de 100.000 euro la suma de 150.000 euro; pentru fiecare dintre reclamanţii A. şi C. suma de 25.000 euro de la suma de 15.000 euro; pentru fiecare dintre reclamanţii F. şi G., suma de 25.000 euro de la suma de 20.000 euro. A obligat-o pe pârâta S.C. I. S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanţi la sumele stabilite în beneficiul acestora, cu titlu de despăgubire, penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate începând cu 16 aprilie 2019, până la achitarea efectivă şi integrală a despăgubirilor. A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei care nu contraveneau dispozitivului deciziei. A obligat-o pe intimată să plătească apelantului-reclamant A. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 323/A din 21 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă a declarat recurs pârâta S.C. I. S.A., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei instanţei de apel din perspectiva interpretării greşite a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014, în sensul că nu îi revine obligaţia de reparaţie integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin fapta numitei J..

Reţinerea, de către curtea de apel, a principiului echităţii, pentru a înlătura de la aplicare prevederile legale menţionate a fost apreciată ca nefiind legală prin raportare la puterea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 83 din 6 iulie 2018 a Judecătoriei Negreşti-Oaş (prin care s-a reţinut că prejudiciul reclamanţilor, suferit ca urmare a faptei ilicite a conducătoarei auto J., este egal ca întindere cu prejudiciul produs prin fapta ilicită a conducătorului auto K.) şi a jurisprudenţei în materie (de stabilire a daunelor morale), consfinţit prin art. 50 pct. 1 lit. f) şi pct. 2 lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, limita maximă a dunelor la care poate fi obligată recurenta fiind în proporţie de 2/3 din cele stabilite prin sentinţa penală menţionată.

Cu privire la penalităţile de întârziere, recurenta a arătat că acestea au fost acordate de curtea de apel cu neobservarea dispoziţiilor art. 44, art. 46 alin. (3) şi art. 50 pct. 1 lit. f) şi pct. 2 lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, fiind aplicate greşit prevederile art. 37-38 din această normă şi stabilind că obligaţia de plată curge de la împlinirea termenului de 3 luni de la avizarea daunei.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 august 2022, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia de primire a dosarului s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei, cu menţiunea că are obligaţia de a formula întâmpinare în termen de 30 de zile de la primire.

6. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 26 octombrie 2022, intimaţii B., prin reprezentant legal A., A., C., D., E., G. şi H. au invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului F., decedat la 10 februarie 2022, pe parcursul procesului; excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018; excepţia nulităţii recursului, prin prisma art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) coroborat cu art. 487 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de prevederile art. 497 C. proc. civ. excepţia inadmisibilităţii recursului în ceea ce priveşte critica referitoare la acordarea daunelor morale peste cota de 2/3 prin raportare la sentinţa penală nr. 83 din 6 iulie 2018 a Judecătoriei Negreşti-Oaş şi la dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) coroborate cu cele ale art. 459 alin. (1) şi (2) teza I C. proc. civ., criticile fiind formulate omisso medio; în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 2 noiembrie 2022, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 26 ianuarie 2023.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, în baza art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei de inadmisibilitate a recursului, invocată de intimaţi prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, cu prioritate asupra admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

La 7 mai 2019, reclamanţii A., în calitate de reprezentant al minorului B., A., C., D., E., F., G. şi H. au învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A., prin care au solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale cuvenite ca urmare a accidentului rutier produs la 25 aprilie 2015 în localitatea Negreşti Oaş, str. x, jud. Satu Mare: 250.000 euro, în favoarea reclamantului B., reprezentat de tutore A., pentru leziunile suferite, ce au necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale şi pentru pierderea fratelui, a tatălui şi a mamei; 50.000 euro, în favoarea reclamantei C., pentru pierderea nepotului şi a ginerelui; 50.000 euro, în favoarea reclamantului A., pentru aceeaşi pierdere; 25.000 euro, în favoarea reclamantului D., pentru pierderea nepotului şi a cumnatului; 25.000 euro, în favoarea reclamantei E., pentru aceeaşi pierdere; 50.000 euro, în favoarea reclamantului F., pentru pierderea nepotului şi a fiului; 50.000 euro, în favoarea reclamantei G., pentru aceeaşi pierdere; 25.000 euro, în favoarea reclamantei H., pentru pierderea nepotului şi a fratelui; obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a unor penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 26 ianuarie 2019 (la expirarea termenului de 10 zile de la data comunicării cererii de despăgubire), până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1381, art. 1385 şi următ. C. civ., ale art. 43, 49 si 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi ale Normei nr. 23 din 2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiare.

Potrivit obiectului cererii deduse judecăţii şi normelor legale invocate de reclamanţi, se constată că acesta se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtei izvorând dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi producerii riscului asigurat.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 6 februarie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, ca urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 C. proc. civ., inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat, în primă instanţă, de Tribunalul Maramureş – secţia civilă prin sentinţa nr. 560 din 27 mai 2021, iar apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 323/A din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj – secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a exercitat calea de atac a recursului pârâta S.C. I. S.A..

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Aplicând aceste dispoziţii legale în speţă, se constată că decizia nr. 323/A din 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de calea de atac a recursului.

În acest sens, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

Din acest motiv, menţiunea inserată de curtea de apel în dispozitivul deciziei atacate, cu privire la faptul că aceasta este supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, nu are relevanţă asupra aspectelor deja statuate, în raport de prevederile art. 457 alin. (2) teza I C. proc. civ., conform cărora, "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţiile legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. I. S.A. împotriva deciziei nr. 323/A din 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În sensul art. 451 alin. (1) C. proc. civ., "Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului."

Faţă de modul în care urmează a fi soluţionat recursul şi de dovezile depuse de intimaţi în scopul atestării plăţii onorariului de avocat (chitanţele seria x nr. x/07.11.2022, nr. y/07.11.2022, nr. z/23.11.2022, nr. w/23.11.2022, nr. t/23.11.2023 şi nr. 202/23.11.2022), în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte cererea acestora şi va dispune obligarea pârâtei la achitarea sumei de 7.140 RON, reprezentând cheltuieli de judecată cu acest titlu.

Cât priveşte cererea intimaţilor referitoare la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de deplasare efectuate în recurs, în lipsa dovezilor specifice cu privire la efectuarea acestora, în sensul dispoziţiilor art. 451 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, întrucât nu se poate aprecia asupra cuantumului exact al acestora.

Raţionamentul se justifică prin faptul că dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecată este un drept patrimonial, de creanţă, creditorii având obligaţia de a dovedi, cu înscrisuri justificative, întinderea acestora.

Deşi intimaţii au depus la dosar chitanţa seria x nr. x/21.01.2023 emisă de Societatea Profesională de Avocaţi "L.", în valoare de 3.000 RON, în lipsa prezentării documentelor fiscale menţionate, se constată că aceştia nu pot proba întinderea cheltuielilor de deplasare efectuate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată şi o va obliga pe recurentă să achite intimaţilor A., C., D., E., G. şi H. suma de 7.140 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. I. S.A. împotriva deciziei nr. 323/A din 21 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

Admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată şi obligă recurenta să achite intimaţilor A., C., D., E., G. şi H. suma de 7.140 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.