Tax debt prescription action assigned to Sighetu Marmației Court as enforcement challenge.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei sub nr. x/2022 la data de 14 februarie 2022, contestatoarea S.C. UNITATEA S.A.., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A. (fosta AVAS), a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa în cauză:

- să constate în conformitate cu dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 128, art. 131 alin. (1) Codul de procedură fiscală (în forma in vigoare la 25.11.2003, inexistenţa dreptului paratei A.. de a mai efectua orice act de executare silită sau de realizare precum şi faptul că sunt lipsite de efecte juridice actele de executare îndeplinite ca urmare a prescrierii extinctive a dreptului de a cere executarea silită a creanţei fiscale de 188.295,77 USD, înscrisă în titlul executoriu x/25.11.2003, pentru care s-a înscris în CF x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmaţiei procesul-verbal de sechestru nr. x/14.07.2004 şi interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea A.V.A.S.;

- să oblige pârâta A.. să înceteze orice măsura de realizare a creanţei fiscale în cuantum de 188.295,77 USD şi să scadă această creanţă din evidenţele analitice de plătitori;

- să dispună rectificarea CF x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmaţiei în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului sub C4, asupra competenţei de sub B2-3, respectiv asupra dreptului de proprietate al S.C. B. S.A. din imobilul de sub Al, pentru valoarea de 188.295,77 USD, debit prescris, precum şi a interdicţiei de înstrăinare înscrise în CF x Sighetu Marmaţiei sub B6, asupra competintei de sub B2-B3, respectiv asupra imobilului de sub Al, pentru valoarea de 188.295, 77 USD;

- să dispună rectificarea CF x-C14-U1 (nr. CF vechi x) Sighetu Marmaţiei în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului sub C4, asupra competintei de sub Al;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

În drept s-au invocat prevederile art. 109, 128, 131 Codul de procedură fiscală 2003, art. 215 alin. l, 217,218 Codul de procedură fiscală actual, 911, 908 N. C. civ. si 451 si urm C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1223 din data de 28 iunie 2022, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de instanţă din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea S.C. UNITATEA S.A.., în contradictoriu cu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A. (fosta A.V.A.S.).

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a reţinut că, împotriva contestatoarei-debitoare S.C. Unitatea Sighet s-a pornit de către intimata A.V.A.S. (A..) procedura de executare silită, pentru recuperarea creanţei fiscale, iar având în vedere dispoziţiile art. 260 alin. (3) şi (4) Codul de procedură fiscală, se aplică dispoziţiile din C. proc. civ. referitoare la contestaţia la executare. Totodată, s-a reţinut că, în speţă, creanţa a cărei anulare se solicită este o creanţă administrată de un organ fiscal central, respectiv A.., iar debitoarea are sediul în raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. S-a mai arătat că petitele referitoare la rectificarea CF, în sensul radierii sechestrului înscris in favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului sunt accesorii cererii principale de anulare a creanţelor fiscale ca urmare a intervenirii prescripţiei creanţei.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 13940 din data de 20 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de contestatoarea S.C. UNITATEA S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Arhivelor Statului – A.., în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a suspendat judecata, înaintând dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – secţia civilă a reţinut că, la termenul de judecată din data de 15.06.2022 şi prin concluziile scrise formulate, contestatoarea a precizat că, prin capătul principal de cerere, nu a înţeles să formuleze contestaţie la executare, ci o acţiune în constatare, în temeiul art. 35 C. proc. civ. (constatarea inexistenţei dreptului intimatei de a mai efectua orice act de executare silită sau de realizare precum şi faptul că sunt lipsite de efecte juridice actele de executare îndeplinite ca urmare a prescrierii extinctive a dreptului de a cere executarea silită a creanţei fiscale de 188.295,77 USD), cerere care atrage o competenţă teritorială relativă a instanţei, astfel cum reiese per a contrario din dispoziţiile art. 129 pct. 3 rap. la art. 126 C. proc. civ.

Or, sub acest aspect, ţinând cont de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că intimata nu are sediul în sectorul 4 al municipiului Bucureşti, iar în cauză nu sunt incidente norme de competenţă teritorială alternativă în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Chiar şi în situaţia în care nu ar exista norme de competenţă teritorială relativă în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, se constată că aceasta a devenit oricum competentă să soluţioneze cauza ca urmare a neinvocării excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., cu consecinţa decăderii acestuia din dreptul de a invoca această excepţie, instanţa neputând să invoce din oficiu necompetenţa de ordine privată. În acest caz, competenţa este şi rămâne câştigată în mod irevocabil, atât timp cât procesul se desfăşoară în continuare, instanţei sesizate de reclamant. Prin urmare, instanţa a apreciat că excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu este întemeiată, sens în care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

S-a mai apreciat că invocarea de către instanţă a excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti nu poate fi supusă criticilor referitoare la imposibilitatea invocării excepţiei necompetenţei teritoriale relative, întrucât în acest caz ea se impune ca remediu al încălcării regulilor de competenţă de către instanţa devenită competentă, astfel încât nu se mai supune regulilor din cuprinsul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Instanţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a mai apreciat că, şi în situaţia în care s-ar considera că în prezenta cauză reclamanta a invocat prescripţia dreptului intimatei de a cere executarea silită a creanţei fiscale în cuantum de 188295,77 USD pe calea unei contestaţii la executare, competenţa de soluţionare ar reveni tot Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, întrucât executarea silită împotriva contestatoarei debitoare se realizează prin executare imobiliară asupra imobilului situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, jud. Maramureş, compus din teren şi construcţii, intabulat în CF nr. x, conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. x/14.07.2004. În acest sens, se are în vedere că procesul-verbal de aplicare a sechestrului reprezintă un act de executare, din moment ce, potrivit art. 59 din O.U.G. nr. 51/1998, în vigoare la data emiterii procesului-verbal nr. x/14.07.2004, sechestrarea bunurilor urmăribile aparţinând debitorului se realizează în vederea valorificării acestora. De asemenea, din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunei forme de executare desfăşurată împotriva contestatoarei S.C. Unitatea S.A. pe raza sectorului 4 Bucureşti.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul asupra căruia s-a instituit sechestrul de către intimată, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. x/14.07.2004, neprezentând importanţă locul unde se află sediul debitoarei, din moment ce nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Noul C. proc. civ., iar din actele dosarului nu rezultă efectuarea vreunei forme de executare silită pe raza sectorului 4 Bucureşti.

În ceea ce priveşte cererea accesorie de rectificare a cărţii funciare în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (art. 17 C. proc. civ. 1865), s-a apreciat că revine instanţei competente să soluţioneze capătul principal de cerere, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere, atât în situaţia în care s-ar considera că acesta din urmă este reprezentat de o acţiune în constatare, cât şi în situaţia în care este reprezentat de o contestaţie la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, reţinând diferit dispoziţiile legale incidente cauzei.

Astfel, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a reţinut că obiectul cauzei este o contestaţie la executare, iar potrivit 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau sediul debitorului, în timp ce Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că petitul principal al cererii îl reprezintă o acţiune în constatare în temeiul art. 35 C. proc. civ., astfel cum a precizat contestatoarea la termenul de judecată din data de 15.06.2022 şi prin concluziile scrise formulate, cerere care atrage o competenţă teritorială relativă a instanţei, astfel cum reiese per a contrario din dispoziţiile art. 129 pct. 3 rap. la art. 126 din C. proc. civ.

Înalta Curte mai constată că prin cererea de chemare în judecată contestatoarea S.C. Unitatea S.A. a solicitat să se constate în conformitate cu dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 128, art. 131 alin. (1) Codul de procedură fiscală (în forma în vigoare la 25.11.2003) inexistenţa dreptului pârâtei A.. de a mai efectua orice act de executare silită sau de realizare precum şi faptul că sunt lipsite de efecte juridice actele de executare îndeplinite ca urmare a prescrierii extinctive a dreptului de a cere executarea silită a creanţei fiscale de 188.295,77 USD, înscrisă în titlul executoriu x/25.11.2003, pentru care s-a înscris în CF x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmaţiei procesul-verbal de sechestru nr. x/14.07.2004 şi interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea A.V.A.S.

De asemenea, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 15.06.2022, precum şi prin concluziile scrise formulate, contestatoarea a precizat că acţiunea cu care a fost sesizată instanţa nu este o contestaţie la executare, aşa cum rezultă din petitele formulate: un petit de acţiune în constatare, un petit de obligaţie de a face, un petit de rectificare Carte Funciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care consacră dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabileşte cadrul procesual al judecăţii, respectiv persoanele care sunt chemate la judecată, obiectul, adică ceea ce se pretinde prin cerere, şi cauza, respectiv temeiul juridic al cererii.

În ceea ce priveşte obiectul, instanţa este ţinută de cererea reclamantului, neputându-şi depăşi limitele, deoarece obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii. Acest aspect rezultă şi din dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Dacă însă formulările reclamantului sunt improprii şi nu se poate determina exact obiectul, instanţa este datoare, în baza rolului activ, să solicite precizarea necesară, asigurându-se şi în acest mod respectarea principiului disponibilităţii. În toate cazurile, deci şi atunci când cererea a fost precizată sau modificată, instanţa trebuie să se pronunţe omnia petita asupra tuturor capetelor de cerere, atât asupra capătului principal, cât şi asupra celor accesorii.

Prin urmare, având în vedere că S.C. Unitatea S.A. Bucureşti a trasat limitele cererii deduse judecăţii prin precizările făcute atât în şedinţa publică din data de 15.06.2022, cât şi prin concluziile scrise depuse la dosar, Înalta Curte reţine că partea a învestit instanţa cu o acţiune în constatare în temeiul art. 35 C. proc. civ.

Acţiunea în constatare reglementată de art. 35 C. proc. civ., numită şi cerere în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, este acea acţiune prin care reclamantul solicită instanţei numai să constate existenţa unui drept subiectiv al său ori inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa. Deci, reclamantul solicită constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic concret.

În ceea ce priveşte competenţa soluţionării unei astfel de cereri, dispoziţiile art. 125 C. proc. civ. prevăd că instanţa competentă se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

Or, în cazul de faţă, realizarea dreptului reclamantei se poate face pe calea unei contestaţii la executare.

Raportat la actele dosarului, se constată că este vorba de o creanţă fiscală din anul 2003, înscrisă în titlul executoriu nr. x/25.11.2003, pentru care s-a înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmaţiei procesul-verbal de sechestru nr. x/14.07.2004 şi interdicţia de înstrăinare şi grevare în favoarea A.V.A.S. cu privire la imobilul situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, jud. Maramureş.

Totodată, se constată că în cazul contestării executării silite ce are la bază un titlu executoriu ce vizează creanţe fiscale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 168 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul emiterii procesului-verbal de sechestru, respectiv 14.07.2004), potrivit cărora "Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă." Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul emiterii procesului-verbal de sechestru, respectiv 14.07.2004), "Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc. civ.."

Potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse aceleiaşi legi" .

În acest context factual, se reţine că, având în vedere momentul demarării procedurii execuţionale, dispoziţiile legale aplicabile sunt prevederile C. proc. civ. din 1865.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

În cauză, se observă că actele de executare silită sunt realizate prin executare imobiliară asupra imobilului situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, jud. Maramureş, compus din teren şi construcţii, intabulat în cartea funciară x, conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. x/14.07.2004.

Prin urmare, competenţa aparţine instanţei de executare în raza căreia se efectuează executarea bunului imobil, respectiv a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, fiind astfel lipsit de relevanţă sediul debitoarei.

În ceea ce priveşte petitele referitoare la rectificarea cărţii funciare în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (art. 17 C. proc. civ. 1865), petite accesorii cererii principale, competenţa de soluţionare a acestora revine instanţei competente să soluţioneze capătul principal de cerere, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în temeiul principiului accesorium sequitur principale şi conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2023.