Failure of extraordinary appeal to meet statutory requirements for substantive legal review of material damages claim against municipal public domain

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. x/2019 la data de 12.04.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galaţi, ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale. A mai solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 998, art. 999, art. 1003 alin. (3) din vechiul C. civ. şi art. 35 din Decretul nr. 31/1954.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 522 din 31.07.2020, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta UAT Galaţi prin Primar, fiind obligată reclamanta-pârâta A. să plătească pârâtei-reclamante UAT Galaţi prin Primar suma de 14.751,55 RON, reprezentând lipsă folosinţă teren pentru perioada iunie 2016- iunie 2019.

Împotriva sentinţei civile nr. 522 din 31.07.2020, Tribunalul Galaţi a declarat apel reclamanta A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 26/A din data de 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi – secţia I civilă, prin care instanţa a decis următoarele:

"Admite apelul declarat de reclamanta-pârâtă A., împotriva sentinţei civile nr. 522 din 31.07.2020 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul pârât-reclamant Municipiul Galaţi prin Primar.

Schimbă în parte sentinţa civilă apelată în sensul că:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Municipiul Galaţi prin Primar şi, în consecinţă:

Obligă pe pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 400.500 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi înlătură din cuprinsul acesteia dispoziţiile contrare prezentei decizii.

Obligă pe intimatul pârât-reclamant să plătească apelantei reclamante-pârâte suma de 13.460,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond şi în apel, reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorarii de expert".

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi, a declarat recurs pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi în rejudecare să se dispună casarea în parte a deciziei atacate şi menţinerea sentinţei civile nr. 522/31.07.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi ca fiind legală şi temeinică.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 mai 2022, sub nr. x/2019.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a respins toate criticile aduse de tribunal ca instanţă de fond, pronunţând astfel o decizie cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

De asemenea, a susţinut că, faţă de cele reţinute de instanţa de apel ca fiind fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, instanţa de apel a aplicat greşit norma de drept material şi nu poate fi imputată municipiului Galaţi, vinovăţia schimbării regimului juridic al terenului pe care a fost construit spaţiul comercial.

Astfel, s-a arătat că la momentul emiterii primei autorizaţii de construire nr. x din 21.11.1995, dar şi la emiterea celei de-a doua autorizaţii de construire nr. x din 05.06.1998 de către autoritatea publică locală, regimul juridic al terenului era cel indicat prin actele emise.

În temeiul art. 36 alin. (2) din Legea 18/1991, la data de 07.04.2010 s-a emis Ordinul Prefectului nr. 225 prin care s-a atribuit în proprietatea publică a Municipiului Galaţi suprafaţa de 55 m.p. teren în intravilan situat în Galaţi, str. x.

Prin urmare suprafaţa de teren de 55 m.p. situat în Galaţi, str. x este un teren intravilan, făcând parte dintr-un parc public.

Astfel cum s-a reţinut şi în alte cauze, suprafaţa de 55 m.p. teren intravilan situat în Galaţi, str. x a făcut parte din proprietatea statului, iar în baza Legii 18/1991 a trecut în proprietatea municipiului Galaţi.

Or, instanţa de apel a constatat că după 12 ani municipiul Galaţi a încălcat legea.

Recurentul-pârât a mai susţinut că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, instanţa de apel a reţinut doar că: "... pârâtul a emis Contractul de închiriere nr. x din 0.01.2011. Câtă vreme acest act nu exista la data emiterii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, ci a fost încheiat, la mai bine de 12 ani distanţă, tocmai pentru a acoperi situaţia apărută ca urmare a atestării terenului în domeniul public al pârâtului, acesta este lipsit de relevanţă şi nu poate înlătura caracterul ilicit al faptei reclamate".

Or, instanţa de apel nu a observat că, din anul 1995, de la data construirii spaţiului comercial şi până la întocmirea contractului de închiriere nr. x din 01.01.2011, pentru terenul ocupat de reclamantă, Municipiul Galaţi - Primăria Municipiului Galaţi a întocmit contracte de închiriere, primul contract fiind încheiat la data de 04.04.1996 sub numărul x.

Din contractul, de închiriere rezultă că terenul se închiriază pentru o perioadă de 25 ani şi se consideră prelungit de drept, precum şi că încetarea lui se face cu un preaviz de 30 zile.

Mai mult la art. 6 din contract se precizează că, în caz de necesitate, adică restructurare urbană să anunţe chiriaşul în scris cu cel puţin 30 zile înainte de încetarea contractului de închiriere, pentru ca acesta să poată elibera terenul la terme, iar la art. 11 din contractul nr. x din 04.04.1996, la data expirării contractului sau în situaţia prevăzută de art. 6, pe propria cheltuială chiriaşul va aduce terenul în starea în care i-a fost predat.

În condiţiile în care chiriaşul refuză să ia cunoştinţă de avizul de încetare a contractului de închiriere, obligă proprietarul de a pune în aplicare prevederile contractului privind încetarea închirierii şi eliberarea terenului în contul chiriaşului.

Din verificările făcute în arhiva instituţiei s-a identificat contractul de închiriere nr. x din 2009, încheiat între A. şi Municipiul Galaţi, durata contractului fiind de 1 un an, respectiv 0l.01.2009 până la 31.12.2009, iar potrivit art. 2 Cap. IX, proprietarul terenului poate denunţa unilateral prezentul contract în condiţiile restructurării şi sistematizării urbane a zonei în care se află terenul închiriat.

Ulterior reclamanta a încheiat şi contractul nr. x din 0l.01.2011, contract cu privire la care instanţa de apel a apreciat că lipsit de relevanţă şi nu poate înlătura caracterul ilicit al faptei reclamate.

Pentru considerentele expuse, recurentul-pârât a considerat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material, apreciind în mod eronat dispoziţiile contractelor de închiriere în condiţiile în care reclamanta deşi a semnat contracte de închiriere cu Municipiul Galaţi şi era conştientă de dispoziţiile imperative, că în caz de restructurare urbană terenul trebuie adus la starea iniţială, instanţa de apel a reţinut că fapta imputată intimatului-pârât este una ilicită, prejudiciabilă pentru reclamantă, întrucât a condus la emiterea autorizaţiei de construire şi la edificarea construcţiei definitive ce face obiectul cauzei de faţă.

În ceea ce priveşte argumentele aduse de instanţa de apel cu privire la prejudiciu, recurentul-pârât a apreciat că acestea sunt nelegale, iar reţinerile instanţei de fond cu privire la aceleaşi aspecte sunt corecte.

În concluzie, recurentul-pârâtă a solicitat ca, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., să se admită cererea de recurs şi în rejudecare să se dispună casarea în parte a deciziei nr. 26A din 14.02.2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi şi menţinerea sentinţei civile nr. 522 din 31.07.2020 pronunţate de Tribunalul Galaţi ca fiind temeinică şi legală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5 alin. (1), art. 22, art. 33, art. 194, art. 485 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 104 alin. (14) şi alin. (15) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată, art. 44 alin. (1) din Constituţia României, art. 555 şi art. 1357 noul C. civ.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 22 iunie 2022, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare a unui sau mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul-pârât a reluat, însă, mare parte din considerentele instanţei de apel, fără însă a aduce vreo critică cu privire la aplicarea dreptului substanţial. Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât a susţinut că terenul în discuţie a făcut parte din domeniul public încă de la apariţia Legii nr. 18/1991, dar acest aspect, de altfel necontestat, a fost reţinut, fără niciun dubiu, de către instanţa de apel.

Nici susţinerea referitoare la argumentele aduse de instanţa de apel cu privire la prejudiciu nu reprezintă o critică de nelegalitate. Recurentul-pârât s-a rezumat doar la a menţiona că acestea sunt nelegale şi a citat în tot considerentele instanţei de fond cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată.

De asemenea, instanţa de recurs mai reţine că recurentul-pârât a susţinut faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu a observat că din anul 1995, data construirii spaţiului comercial, şi până la momentul încheierii contractului de închiriere nr. x/01.01.2011, pentru terenul ocupat de reclamantă, Primăria Municipiului Galaţi a întocmit contracte de închiriere.

Recurentul-pârât a făcut, însă, doar o trimitere formală la aceste dispoziţii legale, fără să facă referire la vreun viciu de legalitate a hotărârii recurate, ca urmare a încălcării acestora.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că aspectele prezentate de recurentul-pârât nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Astfel, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul-pârât nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată că aceste cheltuieli au fost solicitate formal, fără a fi făcută dovada existenţei şi întinderii lor.

Prin urmare, cum acordarea cheltuielilor de judecată nu se poate face decât în măsura în care se demonstrează efectuarea acestora şi cum în cauza pendinte nu s-a făcut o astfel de dovadă, Înalta Curte, în temeiul art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Municipiul Galaţi.

Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi împotriva deciziei nr. 26/A din 14 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2023.