Rent payment claim for commercial property: cassation appeal declared inadmissible for attacking a final judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s cassation appeal as inadmissible, thereby leaving the appellate court’s decision in force which had previously dismissed the lower court’s judgment. The dispute involved a claim for the payment of rent for a commercial property, filed via a presidential order procedure, where the trial court and subsequent appellate instances sequentially nullified the initial complaint and the subsequent appeal and cassation appeal respectively for lack of proper court fee (timbre). The decisive legal basis was the principle of legal certainty of appeal routes under Article 457 of the Code of Civil Procedure, interpreting Article 483 and Article 634(1)(5) to establish that a judgment rendered by a court of appeal in resolving a cassation appeal—even if that appeal was dismissed on procedural grounds such as lack of timbre—constitutes a final judgment that is no longer susceptible to further cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1349 C. civ, art. 996 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Rent payment claim for commercial property: cassation appeal declared inadmissible for attacking a final judgment: Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 februarie 2022 pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, sub nr. x/2022, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., judecarea cauzei pe cale de ordonanţă preşedinţială prin care să se dispună obligarea pârâţilor la plata chiriei pentru imobilul din municipiul Drăgăşani, str. x, jud. Vâlcea, respectiv suma de 3.750.613,5 Euro.
În drept, cererea a fost motivată potrivit dispoziţiilor art. 1349 C. civ., art. 996 C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Drăgăşani
Prin sentinţa civilă nr. 264/16.03.2022, Judecătoria Drăgăşani a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu şi a anulat, ca netimbrată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi S.C. D. S.A..
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 466A din 05 mai 2022, Tribunalul Vâlcea – secţia I civilă a admis excepţia netimbrării, invocată de instanţă din oficiu şi a anulat apelul formulat de apelantul A., în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D., ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul A..
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 246 din 06 iunie 2022, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă a anulat ca netimbrat recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 466A din 05 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Vâlcea – secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D..
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 iulie 2022 sub nr. x/2022.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor pronunţate în cauză şi obligarea D. la plata sumei de 3.750.613,5 euro, sumă ce reprezintă chiria pentru jumătate din suprafaţa spaţiului comercial Mall.
6. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte reţine următoarele:
Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Controlul judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condiţiile legii.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului.", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."
În accepţiunea C. proc. civ., prin noţiunea de hotărâre definitivă se înţelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului şi nici al recursului.
Aşadar, indiferent de soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs, formularea textului induce ideea de definitivare a hotărârilor pronunţate în recurs.
Or, pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
Astfel se constată că, în litigiul pendinte, decizia civilă nr. 246 din 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă a fost pronunţată în soluţionarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 466A din 05 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Vâlcea – secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D..
Cum hotărârea atacată a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs ce a fost anulat ca netimbrat, aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunţată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de recurentul A., este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, recurentul A. nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilrecursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 246 din 6 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2023.