Territorial competence for recognition of foreign arbitral awards against non-domestic debtors under exclusive jurisdiction rules

Conflict negativ de competență. Cerere de recunoaștere pe teritoriul României a unei hotărâri arbitrale străine. Interpretarea sintagmei „domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală”. Incidența dispozițiilor art. 1126 alin. (2) Cod procedură civilă. Competență teritorială exclusivă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Recunoaşterea hotărârii arbitrale străine

Debitor cu sediul în străinătate

Competenţă teritorială exclusivă

C. proc. civ., art. 135 alin. (1), (4), art. 1124, art. 1126 alin. (1)-(2)

Convenţia de la New York din 10 iunie 1958

Potrivit art. 1126 alin. (1) C. proc. civ., „solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerere adresată tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală”, iar conform alin. (2), „în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti”.

Prin sintagma „domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală” de la art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a avut în vedere persoana care a figurat ca parte în litigiul arbitral şi care a fost obligată prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită.

Prin urmare, în cazul în care partea căreia i se opune hotărârea arbitrală este o societate care are sediul în străinătate, devine incident alin. (2) al art. 1126 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă revenind Tribunalului București.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 662 din 16 martie 2023

1. Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2022, pe rolul Tribunalului București, Secţia a VI-a civilă, sub nr. x/3/2022, reclamanta A. Ltd., în contradictoriu cu pârâtele B. Co. Ltd. și Banca C. S.A., prin Sucursala Constanţa, a solicitat instanţei recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii arbitrale din data de 11 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, în conformitate cu Termenii Asociaţiei de Arbitraj Maritim din Londra -LMAA (2017).

Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 25 mai 2022, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu și a fost declinată competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. şi, având în vedere sediul pârâtei Banca C. S.A. din Mun. Cluj-Napoca, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 6 octombrie 2022, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2602 din 14 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/3/2022, s-a admis excepția necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția a VI-a civilă.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că partea căreia i se opune hotărârea arbitrală este B. Co. Ltd., societate cu sediul în Federaţia Rusă, astfel că este aplicabil art. 1126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat la 30 ianuarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secția a II-a civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Specializat Cluj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Litigiul are ca obiect cererea de recunoaştere pe teritoriul României a hotărârii arbitrale din data de 11 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, în temeiul art. 1124 şi urm. C. proc. civ. şi Convenţiei de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine.

Potrivit art. 1126 alin. (1) C. proc. civ., „solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerere adresată tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală”, iar conform alin. (2) din același cod, „în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti”.

Înalta Curte constată caracterul exclusiv al competenţei teritoriale reglementate de art. 1126 C. proc. civ., părţile neavând posibilitatea sesizării altor instanțe deopotrivă competente, iar determinarea acestei competențe se va face prin raportare la domiciliul sau sediul părții căreia i se opune hotărârea a cărei recunoaştere se solicită.

Prin sintagma „domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală” de la art. 1126 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere persoana care a figurat ca parte în litigiul arbitral şi care a fost obligată prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită.

Litigiul dintre părţi a fost soluţionat de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită în cauză, fiind obligată debitoarea B. Co. Ltd. la plata către A. Ltd. a sumei totale de 190.652 USD şi a dobânzii contractuale în cuantum de 2% pe luna, până la achitarea integrală a debitului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că partea căreia i se opune hotărârea arbitrală este societatea B. Co. Ltd., care are sediul în Federaţia Rusă, fiind incident în cauză alin. (2) al art. 1126 C. proc. civ., potrivit căruia „în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti”.

În cauză, nu se poate reţine incidenţa art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, prin raportare la sediul Băncii C. S.A., întrucât aceasta nu a avut calitatea de parte în litigiul arbitral.

Banca C. S.A. a emis scrisoarea de garanţie bancară nr. 1542305 din 18.12.2019, prin care au fost garantate de aceasta orice sume reprezentând prejudicii statuate printr-o hotărâre arbitrală definitivă şi executorie pe teritoriul României împotriva societății B. Co. Ltd, ulterior procedurii de recunoaştere a hotărârii arbitrale.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanta A. Ltd., privind recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii arbitrale din data de 11 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, competenţa teritorială exclusivă revine Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 1126 alin. (2) C. proc. civ., întrucât partea căreia i se opune hotărârea şi care poate să refuze executarea voluntară este pârâta B. Co. Ltd, care nu are sediul pe teritoriul României.

Faţă de considerentele anterior expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.