Conflict of appellate jurisdiction between Tribunal and Court of Appeal over civil revendication claim misclassified as land fund matter
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice established that the Court of Appeal has jurisdiction to hear the appeal, ordering the case remanded to the Court of Appeal for substantive review. The dispute arose from a conflict of competence between the Tribunal and the Court of Appeal regarding an appeal against a first-instance judgment in a civil action for revendication (recovery of property) concerning a plot of land, where the lower court had dismissed the claim. The court determined that the action was a real property claim based on general civil code provisions, not a "land fund" matter governed by specific agricultural restitution laws, and therefore the subsequent legislative amendments assigning land fund appeals to tribunals were inapplicable. The decisive legal basis relied on the distinction between general civil property actions and specific land fund matters, applying the general competence rules for appellate jurisdiction over district court judgments in effect at the time of filing, rather than the specialized provisions of Law No. 195/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 480 C. civ; Conflict of appellate jurisdiction between Tribunal and Court of Appeal over civil revendication claim misclassified as land fund matter: Este real că, la data de 26 mai 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 195 din 25 mai 2004 care, într-adevăr, la art. III prevede că apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului de competență de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 octombrie 2003 la Judecătoria Câmpulung Muscel, calificată de instanța de judecată a fi o acțiune în revendicare, reclamanta SC P. SA Câmpulung a chemat în judecată pârâtul D.V. cerând să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie groapa nr. 4 (de dejecții) și terenul aferent acesteia.
Prin sentința civilă nr. 1823 din 7 octombrie 2003, Judecătoria Câmpulung Muscel a respins cererea ca nefondată reținând, în esență, că pârâtul nu a ocupat abuziv imobilul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, la data de 4 noiembrie 2003, reclamanta a declarat apel, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
La termenul de judecată din 5 februarie 2004, Tribunalul Argeș, din oficiu, a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale de a soluționa calea de atac a apelului cu judecata căreia a fost învestit.
Prin decizia civilă nr. 116 din 5 februarie 2004, Tribunalul Argeș și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că soluția se impune în raport de modificările aduse dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 58/2003.
Prin decizia civilă nr. 1357/A din 16 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că, fiind vorba de o hotărâre judecătorească dată în materia fondului funciar, în conformitate cu dispozițiile art. III din Legea nr. 195/2004, competența de soluționare a acestei căi de atac revine tribunalului.
Analizând lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În drept, prin O.U.G. nr. 58/2003, care a intrat în vigoare la 28 august 2003, competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor date în primă instanță de către judecătorii a fost stabilită în favoarea curților de apel.
Ca atare, în mod corect, Tribunalul Argeș, învestit cu judecata unui apel împotriva unei hotărâri dată de judecătorie în primă instanță la data de 7 octombrie 2003, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești.
Este real că, la data de 26 mai 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 195 din 25 mai 2004 care, într-adevăr, la art. III prevede că apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal.
În cauza dedusă judecății însă obiectul procesului îl constituia o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 480 C. civ., adică o acțiune reală și petitorie prin care se valorifică un drept de proprietate, fiind irevelant din punct de vedere al analizei, că acest drept poartă asupra unui teren, și nu cu o acțiune în materia fondului funciar, acțiune al cărei sediu se regăsește în dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.
Așa fiind, în mod greșit, Curtea de Apel Pitești, calificând litigiul dedus judecății ca fiind unul în materia fondului funciar a invocat incidența art. III din Legea nr. 195/2004, cu consecința declinării competenței de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea Tribunalului Argeș.
Ca atare, nefiind vorba de un litigiu născut în legătură cu aplicarea Legii nr. 18/1991 și respectiv a Legii nr. 1/2000, se constată că soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1823 din 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Câmpulung Muscel este de competența Curții de Apel Pitești căreia i se va înainta dosarul.
Cu ocazia soluționării apelului Curtea de Apel Pitești urmează a-și reverifica competența materială de soluționare a apelului și, în raport de modificările aduse dispozițiilor legale care statuează cu privire la competența materială a instanțelor judecătorești, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004, anume prin O.U.G. nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta SC P. SA Câmpulung împotriva sentinței civile nr. 1823 din 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Pitești în favoarea Curții de Apel Pitești.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2005.