Application of prosecutor seniority grids to DNA IT specialists: exclusion of vertical "function seniority" under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.09.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie:

1. anularea Ordinului nr. 274/18.06.2020, punctul 52 şi a Ordinului de soluţionare a contestaţiei nr. 406 din 18.08.2020 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

2. obligarea pârâtei la emiterea unui Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu" conform art. 6 lit. f) raportat la dispoziţiile art. 22. alin. (1) din Secţiunea a 6-a, Cap. VIII, Anexa V - Familia ocupaţională Justiţie şi Curtea Constituţională şi la Nota 3. Cap. I lit. A) din Anexa VID - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Administraţie din Legea - cadru nr. 153/28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor;

3. plata drepturilor de mai sus, actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii;

4. plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 42 din 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie;

A anulat Ordinul nr. 274/18.06.2020, în parte, în ceea ce îl priveşte pe reclamant;

A obligat pârâtul să emită un nou Ordin prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare a reclamantului potrivit principiului ierarhizării, pe verticală şi pe orizontală începând cu 01.01.2018;

A obligat pârâtul la plata diferenţei de drepturi salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale de la data scadenţei şi până la data plăţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 42 din 20 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este netemeinică, având în vedere că reclamantul are calitatea de specialist în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, acesta solicitând indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de procuror din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, deşi reglementările legii salarizării stabilesc explicit şi expres că această majorare cu privire la vechimea în funcţia de conducere a procurorilor nu se acordă în cazul specialiştilor DNA.

Susţine că salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv Direcţia Naţională Anticorupţie şi DIICOT, este reglementată în art. 22 alin. (1) şi (2) din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei la Legea nr. 153/2017, iar trimiterea generică la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 trebuie coroborată cu nota de subsol, care la pct. 1 prevede că prin vechime în funcţie, în sensul respectivului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Astfel, apreciază că din interpretarea acestor texte rezultă ca legiuitorul a dorit stabilirea salariului unui specialist DNA/DIICOT/PICCJ numai în funcţie de vechimea în muncă (pe orizontală), prevăzută în rubrica "bază 0-3 ani", întrucât faptul că legiuitorul a ţinut să precizeze ce se înţelege prin vechimea în funcţie, trebuie interpretat în sensul limitării la funcţiile prevăzute în nota de subsol.

Mai arată că funcţionarii publici, deci şi specialiştii, au beneficiat şi beneficiază în anul 2018 de sporul de stabilitate, care înseamnă vechimea continuă în aceeaşi instituţie, spor ce se acordă la 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani vechime în aceeaşi unitate, în procent de 5%, 8%, 11%, 14%, 17% şi 20%, salarizarea pe anul 2018 realizându-se după principiul "similar în plată" pentru funcţii, grad, gradaţii egale şi aceleaşi condiţii de muncă, ceea ce demonstrează că legiuitorul nu a dorit să asimileze cele două funcţii (magistrat şi specialist DNA/DIICOT/PICCJ), ci numai să echivaleze salariile specialiştilor, dar cu limitarea la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, în funcţie de gradaţia corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă.

Recurentul-pârât subliniază faptul că pentru luna ianuarie 2018 salariile au fost stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, respectiv: salariul de bază a fost majorat cu 25%, fără a depăşi nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare maxim prevăzute de lege pentru anul 2022 (care cuprinde gradaţiile aferente tranşelor de vechime în muncă), cuantumul brut al tuturor sporurilor avute în luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

În acest sens, arată că deşi venitul brut al specialiştilor a crescut, ca urmare a transferului contribuţiilor sociale către angajat şi plafonării salariului la cel maxim prevăzut pentru anul 2022 (creşterea salariului de bază a variat între 0,3% - 2,75%, astfel că niciun specialist nu a beneficiat de majorarea salariului de bază cu 25%), venitul net a scăzut cu sume cuprinse între 24 şi 1217 RON.

Susţine că în nota de subsol a tabelelor din Cap. I, la care face referire art. 22 alin. (2), se menţionează la pct. 4 că pentru celelalte funcţii din anexă sunt prevăzute clasele pentru cele 5 gradaţii corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă.

Prin urmare, arată că nu poate fi asimilată vechimea în funcţia de specialist în cadrul DNA cu vechimea în funcţia de judecător, procuror ori personal asimilat acestora.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea excepţiilor procesuale invocate prin recurs şi respingerea apărărilor pe fondul cauzei, ca neîntemeiate, având în vedere că prin cererea de recurs nu se aduc probe noi asupra cărora instanţa de fond să nu se fi pronunţat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie: anularea Ordinului nr. 274/18.06.2020, punctul 52 şi a Ordinului de soluţionare a contestaţiei nr. 406 din 18.08.2020 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie; obligarea pârâtei la emiterea unui Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu" conform art. 6 lit. f) raportat la dispoziţiile art. 22. alin. (1) din Secţiunea a 6-a, Cap. VIII, Anexa V - Familia ocupaţională Justiţie şi Curtea Constituţională şi la Nota 3. Cap. I lit. A) din Anexa VID - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Administraţie din Legea - cadru nr. 153/28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor; plata drepturilor de mai sus, actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii; plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti.

Recurentul-reclamant este specialist IT în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău.

Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite intimatului-reclamant prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate, motiv pentru care acesta a înţeles să formuleze acţiune în instanţă.

Prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată a reclamantului, a anulat Ordinul nr. 274/18.06.2020, în parte, în ceea ce îl priveşte pe reclamant şi a obligat pârâtul să emită un nou Ordin prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare a reclamantului potrivit principiului ierarhizării pe verticală şi pe orizontală, începând cu data de 01.01.2018.

Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este greşită.

Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: "(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", respectiv că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Prin urmare, singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Astfel, specialiştii IT, deşi asimilaţi indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiştilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcţiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut în cauză nici aspectul referitor la modul de determinare a salariului de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor de judecată, CSM, Inspecţiei Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispoziţiile art. 22 alin (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, prin considerarea atât a vechimii în muncă, cât şi a vechimii în funcţie, în condiţiile în care nu a fost făcută dovada unui asemenea fapt.

Pe de altă parte, instanţa de recurs constată că pretenţiile deduse judecăţii de către reclamant au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

Dincolo de aceste aspecte, se impune a se observa că în privinţa unei eventuale discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, în cauză se relevă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, ceea ce impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 42 din 20 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 42 din 20 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.