Judicial transfer request rendered moot by post-filing execution of prior court order; lack of current interest

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM" sau "Consiliul"), anularea Hotărârii nr. 1674 din 23 iunie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, prin care s-a respins cererea sa de transfer de la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă la Judecătoria Sectorului 1 sau la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a învederat, în esenţă, că cererea sa de transfer a fost respinsă în mod nejustificat, fără a se lua în considerare niciunul dintre motivele de ordin profesional sau personal invocate, avându-se în vedere exclusiv criteriul încărcăturii pe judecător la instanţa de la care a fost solicitat transferul şi avizul negativ al Tribunalului Bucureşti şi al Curţii de Apel Bucureşti.

A mai arătat contestatoarea că, în procedura de evaluare a cererii sale de transfer, nu s-a solicitat avizul Judecătoriei Sectorului 1 sau Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, instanţe la care a solicitat transferul, deşi, prin Hotărârea nr. 1342 din data de 26 mai 2022 a secţiei pentru judecători a CSM, s-a admis cererea de transfer a doamnei judecător B. de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la Judecătoria Braşov, în considerarea vacantării postului fiind formulată cerere sa de transfer.

Din perspectiva motivelor profesionale, contestatoarea a arătat că cererea sa de transfer a fost întemeiată pe dorinţa sa de a lucra în specializarea drept civil (inclusiv minori şi familie), în primă instanţă, apreciind că paleta cauzelor în această specializare este mai mare şi mai diversificată decât cea a cauzelor pe care, la tribunal, completele din compunerea cărora face parte le soluţionează, ce constau, în principal, în contestaţii la executare îndreptate împotriva unor acte de executare şi titluri executorii pronunţate în materie comercială, contencios fiscal şi litigii de muncă, litigii şi specializări pe care contestatoarea le-a apreciat neatractive.

Din perspectiva motivelor personale, contestatoarea a evocate starea fluctuantă şi lipsa de personal din cadrul secţiei a V-a civilă, unde intră în trei complete de apeluri şi recursuri şi unde sunt puţini judecători, puţini grefieri însă un număr mare de dosare şi încărcătură mare de cauze pe şedinţă şi pe complete.

A mai arătat că are domiciliul şi familia în municipiul Bucureşti, nu este căsătorită, nu are copii, are o vechime de 16 ani în profesie, nu are restanţe la redactarea hotărârilor judecătoreşti, a obţinut calificativul "foarte bine" la toate evaluările profesionale de până acum, şi-a îndeplinit toate îndatoririle profesionale şi administrative trasate de preşedinţii de secţie şi de conducerile instanţelor unde a lucrat.

În opinia contestatoarei, nu au fost analizate nici argumentele referitoare la faptul că nu doreşte să lucreze în căile de atac şi nici să promoveze efectiv la Curtea de Apel, că doreşte să profesez până la 65 de ani, că îşi asumă totala disponibilitate de a intra în orice complet specializat în drept civil şi de minori şi familie, de la oricare din judecătoriile din Bucureşti, indiferent de gradul de dificultate şi de complexitate a cauzelor şi indiferent de numărul de şedinţe, iar experienţa sa de 16 ani ca judecător în acest gen de litigii ar fi benefică activităţii instanţei. Totodată, a subliniat că a formulat 10 cereri de transfer ce au fost respinse.

Făcând trimitere la criteriile de apreciere a cererilor de transfer, prevăzute de art. 612 din Legea nr. 302/2004, a învederat că acestea nu au o ordine de prioritate, apreciind, în esenţă, că este injust să se blocheze mereu dreptul la transfer din cauza faptului că Tribunalul Bucureşti este o instanţă aglomerată, iar secţia a V-a civilă nu are personal suficient, în condiţiile în care deficitul de personal şi numărul mare de dosare nu au constituit un impediment pentru detaşările şi delegările unor colegi din această secţie la alte instanţe şi instituţii, cum ar fi Curtea de Apel Bucureşti sau Ministerul Justiţiei.

Analiza unei cereri de transfer este, într-adevăr, una de oportunitate, atât timp cât soluţia nu este arbitrară, însă secţia pentru judecători a CSM avea îndatorirea de a realiza un just echilibru între interesul public şi cel privat al solicitantului.

Contestatoarea a evocat şi aplicarea unui dublu standard şi o discriminare în modul în care secţia pentru judecători a soluţionat cererile de transfer ale colegilor cu grad de curte de apel sau de tribunal de la Tribunalul Bucureşti la alte tribunale şi curţi de apel, cererile de transfer ale colegilor judecători cu grad de judecătorie la judecătoriile de sector (cereri care au fost admise în final) şi modul în care au fost soluţionate cererile sale de transfer, în ultimii cinci ani.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în litigiul pendinte, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamanta A., apreciind, în esenţă, că în cadrul sesiunii de transferuri pentru care anunţul a fost publicat la data de 04.05.2022 pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, au fost supuse analizei exclusiv cererile de transfer înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii în perioada 20.05.2022-26.05.2022.

Din analiza traseului profesional, a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime în funcţia de judecător de 16 ani, din care 7 ani şi 4 luni vechime la instanţa de la care solicita transferul, iar conform evidenţelor direcţiei de resort, la Tribunalul Bucureşti, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 219 de posturi, fiind vacante 43 de posturi, iar 1 post era aprobat în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. Totodată, la Tribunalul Bucureşti erau ocupate, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, un număr de 10 posturi, fiind delegaţi la alte instanţe 15 judecători, în timp ce 21 judecători erau delegaţi/detaşaţi la această instanţă.

A mai arătat intimatul că, în anul 2021, la Tribunalul Bucureşti, încărcătura pe judecător a fost de 570 de dosare, comparativ cu media naţională de 492 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 486 de dosare, comparativ cu media naţională de 396 de dosare. Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţă la care se solicitase transferul nu erau posturi vacante susceptibile de ocupare prin transfer în etapa a II-a a sesiunii. La Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă la care, de asemenea, se solicitase transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 77 de posturi (din care 2 stagiari), fiind vacant 1 post, precum şi funcţiile de vicepreşedinte al instanţei, preşedinte al secţiei I civile, preşedinte al secţiei a II-a civile şi de preşedinte al secţiei I penale, care erau ocupate prin delegare. La această instanţă, 10 posturi temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, iar 1 post era temporar vacant. Totodată, 1 judecător era delegat de la altă instanţă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar 5 judecători erau delegaţi de la instanţa antereferită la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1250 de dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 983 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, toate instanţele implicate au emis avize negative cu privire la cererea de transfer formulată de reclamantă. secţia pentru judecători a reţinut că, în respectiva etapă, pentru postul vacant de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti fuseseră formulate cereri de transfer de 56 de judecători.

Analizând concomitent solicitările de transfer la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în raport de motivele invocate de solicitanţi, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, văzând şi avizele şi punctele de vedere emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege pentru toţi judecătorii, secţia pentru judecători a apreciat că pentru transferul la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti era prioritară cererea doamnei judecător C., din cadrul Judecătoriei Ploieşti, având în vedere punctul de vedere al Curţii de Apel Ploieşti şi avizul instanţei de la care a solicitat transferul, care erau favorabile şi aveau la bază vechimea doamnei judecător în funcţie (9 ani şi 7 luni) şi la instanţă (6 ani şi 4 luni) şi motivele de ordin familial invocate.

Totodată, s-a avut în vedere şi faptul că pentru analizarea cererii judecătorului cu cea mai mare vechime în funcţie (doamna A., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti) nu erau incidente criteriile privind domiciliul/reşedinţa solicitantului, distanţa dintre domiciliul/reşedinţa şi sediul instanţei la care funcţionează solicitantul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, întrucât aceasta solicitase transferul la instanţe cu sediul în aceeaşi localitate în care se află sediul instanţei la care funcţionează, precum şi faptul că, în respectiva şedinţă s-a apreciat oportun transferul unui judecător la Judecătoria Ploieşti, aspect de natură să echilibreze volumul de activitate la această instanţă.

De asemenea, secţia a avut în vedere avizele negative emise de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, fără a fi ignorat şi faptul că Tribunalul Bucureşti se confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte ocuparea posturilor vacante, fiind necesară delegarea/detaşarea a 21 de judecători de la alte instanţe, astfel că, în eventualitatea aprobării transferului, activitatea instanţei antereferite ar fi fost perturbată prin redistribuirea dosarelor şi suprasolicitarea celorlalţi judecători, dar şi prin acordarea unor termene mai lungi, afectându-se celeritatea soluţionării cauzelor şi, în mod indirect, justiţiabilii.

Cu referire la situaţia posturilor vacante la nivelul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, s-a subliniat că, potrivit evidenţelor direcţiei de resort a rezultat că la această instanţă nu existau posturi vacante susceptibile a fi ocupate în etapa a II-a a sesiunii de transferuri. Cu privire la postul care s-a vacantat la această instanţă ca o consecinţă a admiterii cererii de transfer a doamnei judecător B. de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la Judecătoria Braşov, acest post era susceptibil de restituire în fondul de rezervă în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/.2004, la momentul analizei cererilor de transfer fiind deja întocmite formalităţile necesare în acest scop de către direcţia de resort.

În raport de considerentele expuse, având în vedere că motivele invocate de doamna judecător în susţinerea solicitării nu puteau prevala faţă de interesele instanţei la care aceasta îşi desfăşura activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, ţinând cont şi de prioritatea cererii de transfer formulată de alt judecător pentru Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de reclamanta A..

Intimatul a mai învederat şi că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului, iar la soluţionarea cererii de transfer formulate de reclamantă, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, în cauza de faţă fiind determinante volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi a celor temporar vacante, dificultăţile de ocupare a acestora, precum şi motivele cuprinse în avizele nefavorabile emise de instanţele implicate în procedura transferului.

A mai subliniat intimatul că hotărârea criticată a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 60 din Legea nr. 303/2004, cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitantei şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

3. Alte aspecte procesuale

Prin notele scrise depuse anterior primului termen de judecată, intimatul CSM a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, arătând că prin decizia nr. 225/19.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea A., a fost anulată Hotărârea nr. 453 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, fiind obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfer a contestatoarei de la Tribunalul Bucureşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

De asemenea, intimatul a învederat că, în şedinţa secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 07.02.2023, s-a hotărât punerea în executare a deciziei civile nr. 225/19.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul dispunerii transferului doamnei judecător A. de la Tribunalul Bucureşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, începând cu data de 20.02.2023.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea hotărârii adoptate în soluţionarea cererii de transfer formulată de contestatoarea A. de către secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, interesul procesual al contestatoarei se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actului administrativ le-ar putea avea asupra drepturilor şi intereselor sale legitime.

Înalta Curte reţine că, după promovarea de către doamna judecător A. a contestaţiei ce face obiectul dosarului pendinte, în şedinţa secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 07.02.2023, în executarea deciziei civile nr. 225/19.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus transferul contestatoarei de la Tribunalul Bucureşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, începând cu data de 20.02.2023.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul în susţinerea contestaţiei, având în vedere că intimatul, ulterior sesizării instanţei de judecată, a dispus transferul în condiţiile solicitate de contestatoare. O eventuală admitere a prezentei contestaţii ar conduce la obligarea intimatului la a dispune, în esenţă, aceeaşi procedură de care contestatoarea deja beneficiază în temeiul hotărârii CSM adoptate la 07.02.2023.

Prin urmare, interesul de a acţiona al contestatoarei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În raport de astfel de considerente, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1674 din data de 23 iunie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1674 din data de 23 iunie 2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.