Judicial inspection closure resolution and unconstitutionality objection: annulment appeal declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.03.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de clasare înregistrate sub nr. x/2018, dispusă la data de 10 ianuarie 2019 şi menţinută prin rezoluţia Inspectorului-şef nr. C19-513 din 4 martie 2019.

Prin cererea depusă la data de 17.04.2019, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a "Legii nr. 187/1945, Decret Lege nr. 712/1966, Decret lege nr. 83/1949, decret nr. 259/1949, HCM nr. 107/1975".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 1722 din 23 martie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

"Admite excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului invocate din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin sentinţa civilă nr. 495 din 24 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva soluţiei date acţiunii în anulare prin aceeaşi sentinţă.

Definitivă.".

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1722 din 23 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 reclamantul a formulat contestaţie în anulare.

In susţinerea căii de atac, a contestat soluţia dată pe excepţia de constituţionalitate şi a solicitat să se trimită dosarul la Curtea Constituţională a României.

S-a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.

2. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată inadmisibilă contestaţia în anulare introdusă, pentru următoarele considerente:

Deşi contestatorul nu şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., din parcurgerea motivelor reiese nemulţumirea acestuia faţă de soluţia instanţei de recurs dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ.,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1.*) hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.".

Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate a hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Nemulţumirile contestatorului privind faptul că Legile nr. 18/1991 şi nr. 7/1996 sunt neconstituţionale deoarece îl lasă fără drepturile fundamentale de proprietate, nu îndeplinesc condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale susmenţionate, ele referindu-se la însăşi legalitatea deciziei atacate. Contestatorul a formulat critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, a condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, din perspectiva legăturii dintre textul de lege a cărui neconstituţionalitate s-a invocat prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu fondul cauzei pendinte. În esenţă, contestatorul apreciază că analiza instanţei de recurs este greşită, textele de lege contestate având înrâurire asupra hotărârii pronunţate în litigiu, sub aspectul respectării garanţiilor şi principiilor procesuale prevăzute de lege.

Contestatorul invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu nici noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi nici omisiunii cercetării unui motiv de recurs, astfel cum este definită de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin promovarea contestaţiei în anulare, titularul căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare ale contestaţiei în anulare, pe calea acestei căi de retractare neputând fi înlăturate presupuse greşeli de judecată şi nici cenzurat modul în care instanţa de recurs a răspuns motivelor de casare invocate de partea recurentă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu au fost expuse motive care să se încadreze în prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1722 din 23 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.