Forfeiture of appeal against peremption decision for non-compliance with five-day deadline and unproven impediments

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.01.2020, sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 7226 din data de 29.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF, în contradictoriu cu intimatul – pârât Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale - Autoritatea Nationala pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii.

Intimatul – pârât Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.10.2020, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 1585 din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia perimării cererii de recurs, invocată din oficiu şi s-a constatat intervenită perimarea recursului formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 7226 din data de 29.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul - pârât Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Natională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii; s-a respins cererea părţii recurente-reclamante de reluare a judecăţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1585 din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs reclamantul A..

S-a solicitat de către recurent admiterea recursului si a cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât nu a fost prezent la dezbateri, iar pronunţarea nu se face în şedinţă publică, precum şi a excepţiei de nelegalitate referitor la termenul de recurs de la data pronunţării.

În motivare, recurentul a invocat faptul că, în condiţiile în care în faţa Curţii de apel, în derularea litigiului s-au constatat perioade foarte lungi de timp în stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor, acestuia i se impută faptul că a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei după trecerea termenului de 6 luni, logic fiind să se facă o încunoştiinţare prealabilă a părţilor despre perimarea cauzei, soluţie care se impunea mai ales că s-a abdicat de la principiul consacrat de C. proc. civ. potrivit cu care perimarea survine în termen de un an de când cauza a rămas în nelucrare din cauza părţilor.

Instanţa a tergiversat procedurile în ceea ce priveşte stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor, contravenind principiului soluţionării oricărei cauze într-un termen util şi rezonabil, astfel că este de neacceptat să se impute părţilor o aşa zisă lipsă de consecvenţă a acestora în susţinerea cauzei, în contextul în care, raportat la intervenţia asupra C. proc. civ. acesta, acesta nu a avut cunoştinţă de faptul că litigiul în care este parte s-ar putea considera perimat mai curând de un an astfel cum este prevăzut de C. proc. civ.

A mai susţinut că a fost blocat total sistemul informaţional, reglementat prin Legea liberului acces la informaţii de interes public, fiind a se publica informaţii pe site-ul fiecărei instituţii, acestuia fiindu-i imposibil să îşi formuleze în bune condiţii cererile şi să îşi susţină cauza.

În ceea ce priveşte încălcarea liberului acces la justiţie, în opinia sa, constituie o astfel de abatere de la acest principiu şi faptul că nu se mai face pronunţarea în şedinţă publică, ci părţile află soluţia asupra cauzelor de la arhivă în ziua următoare şedinţei de judecată.

Recurentul a invocat şi lipsa de mijloace financiare pentru deplasarea de la domiciliu la sediul Tribunalului Bucureşti, precum şi defectarea aparatului telefonic la momentul la care intenţiona să acceseze baza de date ECRIS pentru aflarea soluţiei dată cauzei la data de 06.09.2021.

De asemenea, a invocat că anterior, în perioada aşa-zisei crize sanitare COVID, sistemul ECRIS a fost blocat deliberat de către cei ce au atentat prin respectiva metodă COVID-19 de a perturba bunul mers al societăţii, în sistemul judiciar haosul fiind creat de Noul C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

În opinia sa, recurentul nu a criticat decizia civilă prin prisma motivelor de casare, susţinerile recurentului neputând fi calificate drept critici şi nici încadrate în motivele de nelegalitate limitative prevăzute de lege, ci criticile acestuia se bazează pe nemulţumirea faţă de soluţia data asupra perimării cauzei.

Or, între data de 12.10.2020 când judecata recursului declarant de reclamant împotriva hotărârii de declinare a cauzei pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi data formulării cererii de repunere pe rol - 07.05.2021 – au trecut mai mult de 6 luni, astfel că, în mod corect a constatat curtea de apel intervenirea perimării cauzei, cererea de repunere pe rol rămânând fără obiect.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 16 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte va analiza cu prioritate cerinţa respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ şi absolut, precedată însă, de analizarea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul-pârât.

Cu titlu preliminar, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate referitoare la termenul de recurs de la data pronunţării împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, stabilit de C. proc. civ., invocată de recurentul A., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care "legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie (...)", întrucât actul atacat nu este un act administrativ, ci un act cu valoare de lege.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. (...)"

Aşa fiind termenul de exercitare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea este de 5 zile de la data pronunţării, acesta urmând a fi calculat, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ şi absolut.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

În speţă, recurentul a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, în cuprinsul cererii de recurs, susţinând faptul că nu a putut declara recurs în termenul legal de la pronunţarea hotărârii, invocând faptul că nu a fost prezent la dezbateri, iar pronunţarea nu s-a făcut în şedinţă publică, precum şi lipsa de mijloace financiare pentru deplasarea de la domiciliu la sediul Tribunalului Bucureşti şi defectarea aparatului telefonic la momentul la care intenţiona să acceseze baza de date ECRIS pentru aflarea soluţiei dată cauzei la data de 06.09.2021.

Potrivit art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Termenul de decădere poate suporta, aşadar, o repunere în termen în condiţiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării şi într-un interval de timp de la data încetării acestora.

Potrivit art. 186 C. proc. civ., instituţia de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ.

Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul iniţial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.

În literatura de specialitate, s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.

Înalta Curte reţine că faptul că argumentele în sensul că recurentul-reclamant nu a fost prezent la dezbateri, precum şi faptul că pronunţarea nu s-a făcut în şedinţă publică nu constituie un motive temeinic justificate care să determine repunerea în termenul de declarare a recursului, în sensul dispoziţiilor legale sus- amintite.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 223 şi art. 411 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. judecata se poate face şi în lipsa părţii legal citate, iar pronunţarea deciziei nr. 1585/2021, s-a făcut în condiţiile art. 402 teza finală C. proc. civ., care prevede că "hotărârea se poate pronunţa în şedinţă publică (…) sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor."

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a depus vreo dovadă în susţinerea celorlalte motive invocate prin cererea de repunere în termen, respectiv lipsa de mijloace financiare pentru deplasarea de la domiciliu la sediul Tribunalului Bucureşti, precum şi defectarea aparatului telefonic la momentul la care intenţiona să acceseze baza de date ECRIS pentru aflarea soluţiei dată cauzei la data de 06.09.2021, şi nici cu privire la data încetării împiedicării exercitării recursului, astfel că nici condiţiile privind dovedirea de către parte a motivelor şi formularea cererii de repunere în termen şi a îndeplinirii actului de procedură neexercitat în termenul iniţial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării nu sunt îndeplinite.

În contextul prezentat, în conformitate cu dispoziţiile enunţate, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul-reclamant.

Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, recurentul nefiind suficient de diligent pentru conservarea drepturilor sale procesuale, aceasta neaflându-se într-o situaţie prevăzută de 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. .

Astfel, pronunţarea deciziei la data de 6 septembrie 2021 are efectul declanşării curgerii termenului de recurs împotriva recurentului. În raport de această dată, ultima zi de declarare a căii de atac a fost 13 septembrie 2021, termen calculat potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Or, recursul a fost declarat la data de 6 octombrie 2021, conform stampilei de pe plicul aflat la dosarul de recurs, cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum recurentul-pârât a declarat recurs după împlinirea te rmenului prevăzut de lege, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Aşa fiind, ca urmare a respingerii cererii de repunere în termen, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepţia de nelegalitate referitoare la termenul de recurs, invocată de recurentul A., ca inadmisibilă, va respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată, şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate referitoare la termenul de recurs, invocată de recurentul A., ca inadmisibilă.

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurent, ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1585 din 6 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.