Competence to hear sports federation affiliation refusal: rejection of administrative jurisdiction based on non-execution of public law powers.

Şedinţa din camera de consiliu de la 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin acţiunea înregistrată, la data de 21.02.2022, pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Taekwon-Do ITF, anularea deciziei emise de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de afiliere la Federaţia Română de Taekwon-Do ITF astfel cum a fost consemnată în Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021, în Hotărârea Adunării Generale a Federaţiei nr. 175/05.09.2021 şi, respectiv, în Adresa nr. x/06.09.2021, şi anularea tuturor actelor subsecvente acestei decizii, cu obligarea pârâtei la afilierea A. la B..

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 139 din 18 mai 2022, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

A apreciat instanţa că obţinerea de către o organizaţie neguvernamentală a statutului de utilitate publică nu determină eo ipso natura de dreptul public (administrativ) a litigiului, fiind cunoscut că nu doar autorităţile asimilate, ci şi autorităţile public tipice, centrale sau locale, participă la o varietate de raporturi juridice, atât de drept privat, cât şi de drept public.

Criteriul esenţial pentru a determina natura administrativă a litigiului este emiterea actului contestat, respectiv manifestarea refuzului în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, iar actul sau manifestarea dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice de drept administrativ.

A reţinut Curtea, în raport cu art. 38 şi art. 381 din O.G. nr. 26/2000, că manifestarea de voinţă referitoare la afilierea unor alte organizaţii neguvernamentale la fundaţia pârâtă nu reprezintă o activitate desfăşurată în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, deoarece aceasta din urmă priveşte derularea programelor sportive de interes general, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la data de 06.06.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1961 din 5 decembrie 2022, Judecătoria a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.

A reţinut instanţa că actul prin care pârâta a respins cererea de afiliere formulată de reclamantă reprezintă un act administrativ cu caracter individual, strict emis pentru persoana reclamantei.

De asemenea, actul este emis în regim de putere publică, pârâta fiind unică la nivel naţional, fiind afiliată la federaţia internaţională de specialitate, celelalte cluburi care doresc să participe la competiţii sub egida federaţiei internaţionale sau să beneficieze de fonduri fiind nevoite să se afilieze la federaţia naţională.

Astfel, a apreciat instanţa că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţinând, în raport cu rangul pârâtei, de autoritate publică centrală, şi cu sediul reclamantei, Curţii de Apel Cluj.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Judecătoria, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia civilă, pentru considerentele ce urmează.

3.1. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Conform art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deci, contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, sau asimilată acesteia, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Reţine Înalta Curte că nu toate actele emise de o instituţie, chiar declarată a fi de utilitate publică, au caracterul juridic al unui act administrativ. Asimilarea unei persoane juridice de drept privat cu o autoritate publică nu poate fi făcută decât exclusiv în privinţa atribuţiilor pentru care a fost recunoscut statutul de utilitate publică sau prin care prestează un serviciu public, în regim de putere publică. Atribuţiile principale pe care le are o federaţie sportivă naţională sunt enumerate de art. 37 din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului.

3.2. În cauză, rezumând obiectul acţiunii, se constată că acesta priveşte actul emis de federaţia pârâtă prin care a fost refuzată cererea de afiliere formulată de asociaţia sportivă reclamantă.

Însă, refuzul pârâtei de a accepta afilierea unui club sportiv nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu este emis în regim de putere publică în vederea organizării sau a executării în concret a legii.

Astfel, în raport cu pretenţiile reclamantei, acţiunea nu are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ, nefiind incidente, din punct de vedere al competenţei, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru stabilirea instanţei competente trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului şi ale art. 35 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii coroborate cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 107 din C. proc. civ.

Conform art. 35 din Legea nr. 69/2000,

"Art. 35. - (1) Federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional, constituite prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport.

(2) Potrivit prezentei legi federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ.

(3) Dobândirea personalităţii juridice se face în condiţiile legii."

Potrivit art. 35 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,

"Art. 35. - (1) Două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în federaţie.

(2) Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol.

(3) Cererea de înscriere se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmează să îşi aibă sediul."

De asemenea, art. 95 pct. 1 C. proc. civ. dispune că

"Art. 95 – Tribunalele judecă:

1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;".

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, în raport cu sediul federaţiei pârâte, conform art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Tribunalului Hunedoara are competenţa soluţionării acţiunii reclamantei în primă instanţă.

Deşi această instanţă nu a fost implicată în conflictul de competenţă sesizat, Înalta Curte reţine că, în pronunţarea regulatorului de competenţă, trebuie stabilită instanţa de judecată competentă conform dispoziţiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare unei instanţe care nu face parte dintre instanţele aflate în conflict.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Taekwon-Do ITF în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.