Inadmissibility of direct penalty quantification bypassing mandatory enforcement procedure under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.06.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României:

(1) să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie, în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015;

(2) să fie aplicat Primului-Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019;

(3) să fie fixat cuantumul penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în dosar nr. x/2015

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1785 din 13 octombrie 2022, Curtea a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere executare silită, excepţia lipsei de obiect, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâţi, ca neîntemeiate.

A admis excepţia inadmisibilităţii în privinţa capătului de cerere având ca obiect fixarea cuantumului penalităţilor şi a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

A respins în rest cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, recurentul-reclamant susţine că prima instanţă face confuzie între solicitarea de a se acorda penalităţi pe zi de întârziere, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi stabilirea penalităţilor definitive, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin capătul trei de cerere, întemeiat pe disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat fixarea cuantumului penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 10 zile, ce au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Penalităţile se acordă în condiţiile disp. art. 906 C. proc. civ., conform cărora, când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Din modul de redactare a petitului numărul trei, susţine recurentul-reclamant, s-a solicitat aplicarea primei etape din procedura de executare silită prevăzută de Legea contenciosului, urmând ca după aceea să se continue cu o cerere separată, întemeiată pe disp. art. 24 alin. (4) din aceeaşi lege, prin urmare este criticabilă admiterea excepţiei inadmisibilităţii acestui capăt de cerere, hotărârea cuprinzând doar motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, recurentul-reclamant solicită, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În subsidiar, recurentul-reclamant solicită casarea sentinţei atacate şi rejudecarea pe fond a procesului, în sensul admiterii cererii, amendarea prim-ministrului, fixarea cuantumului penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere.

În ceea ce priveşte critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine greşita admitere a excepţiei inadmisibilităţii capătului trei al cererii, acordarea penalităţilor în valoare de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la 08.05.2019 şi până la îndeplinirea obligaţiei, aşa cum s-a stabilit şi prin Decizia nr. 12/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimaţii-pârâţi Prim-ministrul României şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului s-a invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei de interes a recursului.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului exercitat în cauză

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-reclamant A.

Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, reţinând că, în dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut existenţa unor motive străine de natura pricinii, raportat la obiectul acţiunii, precum şi încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sentinţei, prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului trei al cererii.

2. Cu privire la excepţia lipsei de interes în promovarea recursului

Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimaţii-pârâţi, în raport de obiectul acţiunii, prin care s-a solicitat, alături de aplicarea unei amenzi conducătorului autorităţii pârâte şi fixarea cuantumului penalităţilor, cerere ce este distinctă în raport cu eventuala executare silită a obligaţiei de a plăti penalităţile de întârziere.

3. Analiza motivelor de casare

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă motive străine de natura pricinii, ca urmare a confuziei făcute de prima instanţă între disp. art. 24 alin. (3) şi art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant critică soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la acordarea penalităţilor în temeiul disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl reprezintă aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorităţii pârâte şi fixarea cuantumului pretenţiilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate de la expirarea termenului de 30 zile de la rămânerea definitivă a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind fixarea cuantumului penalităţilor, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura prevăzută de disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 24 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Conform disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor, debitorul, în mod culpabil, nu exercită obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor [...].

Înalta Curte, în acord cu cele arătate de prima instanţă constată că disp. art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004, sunt incidente şi în situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, în speţă, Decizia nr. 2370/08.05.2019, instanţa de judecată a stabilit penalităţi aplicabile pârâtului, pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul disp. art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în acelaşi sens pronunţându-se şi Decizia nr. 2/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Aşadar, procedura prevăzută de art. 24 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă în cauză, iar reclamantul nu a urmat această procedură, solicitând direct fixarea sumei ce reprezintă penalităţi pe zi de întârziere.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata că excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere a fost corect admisă, motivarea corespunde obiectului şi termeiului juridic al cererii, nefiind întrunite motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. .

În consecinţă, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii şi excepţia lipsei de interes a recursului invocate de intimaţii-pârâţi.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1785 din 13 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.