Failure to pay judicial stamp duty for appeal; annulment of recourse for non-embossed fee
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal as un-embossed, leaving the appellate court's decision (which had dismissed the original action) in force, thereby resulting in a procedural loss for the plaintiff. The dispute concerned the plaintiff's attempt to seek the absolute nullity of a 1997 sales contract involving a real estate unit, alleging fraud regarding the applicable legal basis for the sale and co-ownership issues, although the plaintiff was a third party to the specific contract being challenged. While the lower courts had previously dismissed the action on the substantive grounds of the plaintiff's lack of active procedural capacity (due to the absence of a subjective right or interest in the disputed property), the Supreme Court's final ruling was based strictly on procedural form: the failure to pay the mandatory judicial stamp duty required for an appeal, in accordance with Article 20 of Law No. 146/1997, which renders a legal remedy null if the tax is not paid by the first hearing.
Legislator headnote
AI generatedart. 133 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 146/1997; Failure to pay judicial stamp duty for appeal; annulment of recourse for non-embossed fee: The dispute concerned the plaintiff's attempt to seek the absolute nullity of a 1997 sales contract involving a real estate unit, alleging fraud regarding the applicable legal basis for the sale and co-ownership issues, although the plaintiff was a third party to the specific contract being challenged. While the lower courts had previously dismissed the action on the substantive grounds of the plaintiff's lack of active procedural capacity (due to the absence of a subjective right or interest in the disputed property), the Supreme Court's final ruling was based strictly on procedural form: the failure to pay the mandatory judicial stamp duty required for an appeal, in accordance with Article 20 of Law No. 146/1997, which renders a legal remedy null if the tax is not paid by the first hearing.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServed as the main ground for annulling the appeal as un-embossed due to the failure to pay the required judicial tax by the first hearing.
Full text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe P.S.G., Primăria Municipiului București prin Primarul General și SC R. SA pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1540/1997 încheiat de SC R. SA cu pârâta P.S.G.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că vânzarea-cumpărarea imobilului din București, compus din parter și demisol s-a făcut prin fraudă la lege, deoarece s-a schimbat regimul juridic al acestuia din imobil supus vânzării în temeiul Legii nr. 112/1995 în imobil supus vânzării în temeiul Legii nr. 79/1997, în afară de faptul că locuind în imobil, se află în indiviziune cu pârâta asupra dependințelor aflate la demisol.
În întâmpinare, pârâta P. a arătat că reclamanta este terț față de contractul de vânzare-cumpărare, fiind lipsită de legitimare procesuală activă iar cererea de chemare în judecată este lovită de nulitate, deoarece îi lipsește temeiul de drept.
Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă 6892 din 6 noiembrie 2003 a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.M. și pe cale de consecință a respins acțiunea acesteia.
Pentru a respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată, instanța a reținut cererea de chemare în judecată a fost formulată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 133 C. proc. civ. iar pârâta nu a probat că lipsa temeiului de drept al acțiunii i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea cererii.
Instanța a admis însă excepția peremtorie a lipsei calității procesuale active a reclamantei deoarece aceasta nu și-a probat existența interesului ce ar izvorî dintr-un drept propriu sau dintr-un raport de conexitate cu acest drept.
Prin decizia 985 A din 13 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.M. A reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare 1540/1997, pârâta-intimată a cumpărat apartamentul de la parter și cota indiviză din bucătărie, culoar și sală în baza Legii nr. 112/1995, iar reclamanta, în temeiul aceleiași legi a cumpărat apartamentul pe care îl locuiește la demisol, în baza contractului 953/1997.
În acest context, admiterea excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei M.M. este corectă întrucât aceasta nu are vreun drept subiectiv asupra imobilului cumpărat de pârâtă pentru a putea beneficia de ocrotirea acțiunii în justiție.
Calitatea procesuală activă este una din condițiile de exercitare a acțiunii civile și presupune ca reclamantul și titularul dreptului din raportul de drept dedus judecății să fie una și aceeași persoană, iar la baza acțiunii promovate să stea un interes ce izvorăște dintr-un drept propriu sau dintr-un raport de conexitate cu acest drept.
Împotriva deciziei 985 A din 13 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, comunicată reclamantei M.M. la 2 iunie 2004 aceasta a declarat recurs la data de 15 iunie 2004, recurs pe care nu și l-a motivat și nici nu și l-a timbrat, deși a fost citată cu această mențiune.
Întrucât satisfacerea taxei de timbru primează aceleia de motivare a recursului, urmează a în cauză să se facă aplicarea dispozițiunilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, care statuează că, sub sancțiunea nulității acțiunii sau în speță a recursului taxa de timbru trebuie depusă odată cu cererea sau cel mai târziu până la primul termen de judecată.
În speță, recurenta M.M. a abdicat de la obligația ce îi revenea în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, deși a fost citată cu mențiunea de a-și timbra recursul cu taxa judiciară de timbru în sumă de 34.000 lei și timbru judiciar în sumă de 1.500 lei, motiv pentru care recursul acesteia urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta M.M împotriva deciziei civile 985 A din 13 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2004.