Failure to address claims in doctoral degree validation appeal violates obligation to rule on all requests submitted

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Direcţia Generală învăţământ Universitar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

(i) obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la înaintarea deciziilor consiliului privind acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului atât în domeniul ştiinţa şi ingineria materialelor, cât şi în domeniul inginerie civilă şi instalaţii, pentru a fi promovate prin ordin de ministru;

(ii) obligarea pârâtului Ministrul Educaţiei şi Cercetării, prin Direcţia Generală Învăţământ Universitar, la emiterea ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât şi în domeniul inginerie civilă;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 103 din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Direcţia Generală a Învăţământului Universitar, ambele din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 103 din 22 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, următoarele:

3.1. Hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de articolul 174 C. proc. civ. raportat la art. 5, art. 9 alin. (2) de procedură civilă coroborate cu art. 28 aliniatul 1 din Legea contenciosului administrativ şi articolul 6 CEDO, motiv de casare prevăzut de articolul 488 aliniatul 1 punctul 5 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de recurs recurentul arată că instanţa nu s-a pronunţat şi nu a analizat în niciun fel solicitarea reclamantului de obligare a CNADCU la înaintarea deciziilor privind titlul ştiinţific de doctor şi, respectiv de obligare a ministrului educaţiei şi cercetării la emiterea ordinului în "domeniul ştiinţa şi ingineria materialelor".

De asemenea susţine instanţa de fond nu a ţinut cont de obiectul şi limitele procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată pentru cât reclamantul nu a solicitat obligarea CNATDCU la înaintarea deciziei din 10 iulie 2017 de neacordare a titlului ştiinţific de doctor în domeniu" inginerie civile şi instalaţii", şi doar la înaintarea uneia dintre deciziile adoptate în acest domeniu, la aprecierea CNATDCU:

3.2. Hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor articolului 425 C. proc. civ. fiind insuficient motivată şi cuprinzând motive contradictorii, motiv de casare prevăzut de articolul 488 aliniatul 1 punctul 6 C. proc. civ.

Recurentul consideră că sentinţa nu cuprinde niciun considerent cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a CNATDCU la înaintarea deciziilor consiliului privind titlul ştiinţific de doctor şi, respectiv de obligare a ministrului educaţiei şi cercetării la emiterea ordinului în "domeniul ştiinţa şi ingineria materialelor".

Susţine motivarea contradictorie raportat la faptul că, pe de o parte, instanţa a reţinut că dispoziţiile legii numărul unu din 2011 nu sunt aplicabile situaţiei deduse judecăţii incident în legea învăţământului numărul 84 din 1995 iar, pe de altă parte, că sunt aplicabile dispoziţiile articolului 168 alin. (8) din legea numărul1/2011 potrivit cărora se emite ordin de ministru doar după a 2-a decizie de invalidare de către CNATDCU, ca urmare a retransmiterii tezei de doctorat refăcută/completată în termen de 1 an.

3.3. Hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material motiv de casare prevăzut de articolul 488 aliniatul 1 punctul 8 C. proc. civ.

Recurentul consideră că au fost încălcate dispoziţiile articolului 39 alin. (2) din H.G. nr. 567/2005 şi ale art. 3 alin. (1) din Ordinul MECTS nr. 2759/2011.

Apreciază că procesul de validare a titlului ştiinţific de doctor al reclamantului este guvernat în întregime de normele în vigoare la data susţinerii publice a tezei de doctorat şi că după intrarea în vigoare a Ordinului MEC nr. 5328/2010, La data de 23 februarie 2011, se aplică norma tranzitorie prevăzută de articolul 3 - respectiv dispoziţiile în vigoare la data susţinerii publice a tezei de doctorat - Ordinul nr. 3904/2006, în cazul reclamantului.

Afirmă că ordinele menţionate prevedeau obligativitatea transmiterii deciziilor CNATDCU către minister, indiferent de soluţia adoptată de confirmare sau ne confirmarea acordării titlului ştiinţific de doctor, precum şi obligativitatea emiterii ordinelor de ministru, împotriva cărora era deschisă calea contestaţiei, aspect reţinut şi de către instanţa de fond.

Recurentul susţine aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât situaţia dedusă judecăţii nu se încadrează în ipoteza prevăzută de articolele 30 şi 31 din metodologia de evaluare a tezelor de doctorat - Anexa nr. 1 la Regulamentul aprobat prin Ordinul MENCŞ nr. 3482/2016.

Afirmă că reclamantul nu se află în ipoteza reglementată de articolul 30 întrucât comisia de evaluare nu a stabilit invalidarea tezei de doctorat şi nici nu a întocmit raportul sintetic de evaluare potrivit procedurii noi. Nici preşedintele nu a emis o decizie de invalidare, hotărârea CNATDCU fiind consemnată doar în minuta şedinţei de lucru din 10 iulie 2017.

Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat nu mai prevede posibilitatea ca decizia CNATDCU fie contrară propunerii comisiei de evaluare validate potrivit articolului 26 aliniatul 4, aşa cum este situaţia reclamantului.

Concluzionează că situaţia dedusă judecăţii nu se încadrează în dispoziţiile articolului 30 şi 31 din metodologie, simplu fapt hotărârea CNATDCU a fost luată după intrarea în vigoare a Ordinului nr. 3482/2016 nu determină automat aplicarea acestor dispoziţii care prevăd posibilitatea de contestare directă a deciziei de invalidare emisă de preşedintele CNATDCU ca urmare a invalidării stabilite în prealabil de comisia de evaluare.

În drept, cererea de recurs este întemeiată re dispoziţiile articolului 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 civila.

Recursul a fost legal timbrat cu 200 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul susţine următoarele:

Programul de pregătire al doctoranzilor se organizează în concordanţă cu specificul domeniului de doctorat – art. 16 din H.G. nr. 37/1999.

Doctorandul poate solicita schimbarea conducătorului şi a temei de doctorat în cadrul aceluiaşi domeniu în care a fost înmatriculat, art. 32 alin. (3) şi art. 34 H.G. nr. 37/1999.

Referenţii oficiali, numiţi în comisia de susţinere publică a tezei, sunt specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat – art. 24 din H.G. nr. 37/1999 şi art. 30 din H.G. nr. 567/2005.

IOSUD transmite ministerului dosarul şi teza de doctorat în vederea validării hotărârii comisiei de doctorat de către CNATDCU - art. 36 din H.G. nr. 567/2005.

Conferirea titlului de doctor se face prin ordin al ministrului educaţiei, la propunerea consiliului naţional de atestare a titlurilor diplomelor şi certificatelor universitare art. 37 H.G. nr. 567/2005.

Referitor la criticile recurentului privind aplicarea greşită a normelor de drept material, intimatul consideră că nu pot fi primite aprecierile instanţei de fond fiind corecte.

În final, consideră că recurentul nu aduce critici temeinice şi legale care să răstoarne decizia instanţei de fond astfel încât solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile articolului 490 C. proc. civ., cele ale legii contenciosului administrativ şi cele ale legii educaţiei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în baza părţilor de la dezbateri.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 20. 09. 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 15.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În recurs, nu a fost depuse înscrisuri noi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Primordial, se reţine că reclamantul şi-a susţinut public teza de doctorat privind "prevenirea şi stingerea incendiilor" în anul 2009, dosarul de doctorat împreună cu un exemplar al tezei fiind trimise Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) din cadrul Ministerului Educaţiei.

Comisia de Ştiinţă şi Ingineria Materialelor din cadrul CNATDCU a decis să nu se acorde titlul de doctor (la data de 12.05.2011) motivat de faptul că tema abordată nu aparţine domeniului ştiinţei şi ingineriei materialelor însă, la data de 29.09.2015, Consiliul General al CNATCU a decis să înainteze teza către Comisia de Inginerie Civilă şi Management în vederea evaluării Comisiei care, în urma analizei din şedinţa din 16.11.2015, a propus validarea tezei de doctorat, propunere însuşită de Consiliul General al CNATDCU în şedinţa din 04.12.2015.

Ulterior, la data de 10.07.2017, Consiliul General al CNATDCU revine asupra deciziei iniţiale, ca urmare a unui punct de vedere exprimat de către Direcţia Juridică şi hotărăşte în unanimitate de voturi neacordarea titlului de doctor într-un alt domeniu decât cel în care s-a făcut înmatricularea.

Reclamantul a solicitat ca CNATDCU să formuleze propunerea de emitere a ordinului de ministru de confirmare a rezoluţiei privind confirmarea/neconfirmarea titlului ştiinţific de doctor iar Ministrul Educaţiei şi Cercetării să procedeze la emiterea ordinului pentru confirmarea/infirmarea rezoluţiei consiliului pentru ca, ulterior, să poată formula contestaţia prevăzută de Ordinul MEC nr. 5328/2010.

Prima instanţă, analizând refuzul de soluţionare a cererilor reclamantului, a concluzionat că acesta nu este emis cu exces de putere întrucât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului nr. 3482/2016, care sunt de imediată aplicare. Potrivit acestui Ordin, Ministrul Educaţiei şi Cercetării emite ordin doar în cazul acordării titlului de doctor ca urmare a validării tezei de doctorat şi în cazul invalidării acesteia, în ipoteza în care decizia CNATDCU a fost luată în urma retransmiterii cererii în termenul de 1 an prevăzut de art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, după o primă invalidare.

Judecătorul fondului a mai reţinut că după prima invalidare nu se emite ordin de neacordare titlu de către ministru ci doar decizia de invalidare a CNATDCU în conformitate cu art. 30 din Metodologie, care se transmite către minister şi, mai departe, către IOSUD şi că, împotriva deciziei de invalidare a CNATDCU, partea vătămată are deschisă calea contestaţiei prevăzută de art. 31 din Metodologie.

S-a concluzionat că reclamantul se află la prima invalidare de către CNATDCU, astfel încât acesta are posibilitatea de a contesta direct decizia CNATDCU, însă numai după comunicarea acestui act în conformitate cu exigenţele legii şi că, în aceste condiţii, nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului că a fost privat de dreptul de a promova o contestaţie.

Înalta Curtea reţine că sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, inclusiv cele care privesc încălcarea prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar prevedea altfel."

Această obligaţie este dezvoltată în cadrul art. 397 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii şi nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.

În cauză, cererile reclamantului vizau două obligaţii de "a face": pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, să înainteze deciziile consiliului pentru acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului atât în domeniul ştiinţa şi ingineria materialelor, cât şi în domeniul inginerie civilă şi instalaţii iar pârâtul Ministrul Educaţiei şi Cercetării, prin Direcţia Generală Învăţământ Universitar, să emită ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât şi în domeniul inginerie civilă.

Considerând că reclamantul are un drept la acţiune dar numai după comunicarea deciziei de invalidare conform legii, instanţa de fond nu a soluţionat acţiunea aşa cum a fost formulată, îndepărtându-se de la obiectul acesteia.

Înalta Curte observă că cererea principală a reclamantului viza finalizarea procesului de validare a tezei de doctorat prin înaintarea unei decizii a CNATDCU şi de obligare a Ministrului Educaţiei şi Cercetării la emiterea ordinului de ministru cu privire la acordarea/neacordarea titlului de doctor.

Cum din hotărâre nu rezultă că au fost analizate efectiv aceste cereri ale reclamantului, instanţa nu a ţinut cont de obiectul procesului şi s-a pronunţat asupra altei chestiuni decât ceea ce s-a cerut.

Pentru aceste considerente, apreciind că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (6) coroborat cu art. 397 C. proc. civ., Înalta Curte reţine incidenţa cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. şi apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

Justificarea acestei soluţii rezidă şi în împrejurarea că demersul primei instanţe de a-şi întemeia întregul său raţionament pe inexistenţa actului care poate fi atacat în contencios administrativ, deşi reclamantul nu a solicitat decât îndeplinirea unor obligaţii de "a face" pentru finalizarea procesului de acordare/neacordare a titlului de doctor, nu permite instanţei de recurs să verifice caracterul fondat al restului motivelor de casare invocate de recurent, câtă vreme toate celelalte aspecte supuse analizei sunt subordonate soluţionării acestor cereri.

Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantului A., va casa sentinţa primei instanţe şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să analizeze acţiunea reclamantului în limitele sesizării şi în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate susţinerile şi apărările părţilor şi toate înscrisurile depuse la dosar, în vederea asigurării accesului la dublul grad de jurisdicţie, inclusiv a celor expuse în cadrul motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 103 din 22.06.2021 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.