Peremption of cancellation appeal due to six-month inactivity following suspension for absence of parties
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cancellation appeal by declaring it perished (*perimată*), thereby leaving the prior final decision of the same Court that rejected the appellant's appeal intact. The dispute concerned a public-sector recruitment process, where the applicant sought the annulment of his unsuccessful result in a competitive examination for a consultant position within a national anti-corruption agency. The decisive legal basis was the procedural concept of peremption under Articles 416 and 411 of the Code of Civil Procedure; the court determined that after the proceedings were suspended in March 2022 due to the absence of parties, the six-month period during which the case must remain in motion lapsed without the plaintiff initiating any procedural acts to resume the trial, resulting in the automatic extinguishment of the appeal by operation of law.
Legislator headnote
AI generatedart. 201 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 415 alin. (1) C. proc. civ, art. 415 pct. 1 C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ; Peremption of cancellation appeal due to six-month inactivity following suspension for absence of parties: Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 503 -508 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data 8 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie - Departamentul economico- financiar şi administrativ, solicitând instanţei anularea rezultatului obţinut de reclamant la concursul pentru postul de consilier gradul I şi să se dispună că este admis la concursul de ocupare a trei posturi vacante de consilier gradul I în cadrul DNA - Departamentul economico-financiar şi administrativ din perioada 26-31.05.2016.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 202/F- CONT din 20 octombrie 2016, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Departamentul economico-financiar şi administrativ.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, şi, rejudecând, admiterea acţiunii sale şi obligarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie să-i echivaleze prejudiciul creat, dosarul fiind transmis şi înregistrat la data de 09.12.2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr – 744/46/2016.
Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare ce face obiectul prezentei judecăţi
Prin Decizia nr. 5480 din 12 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 202/F-CONT din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Contestaţia în anulare ce face obiectul prezentei judecăţi
Împotriva Deciziei nr. 5480 din 12 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., respectiva contestaţie fiind înregistrată la data de 12 mai 2021 sub nr. de dosar x/2021
Alte aspecte procesuale
Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 503 -508 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data 8 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Încheierea de suspendare a judecăţii
La termenul de judecată din data de 8.03.2022, instanţa, constatând că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a prezentat la apelul nominal făcut în şedinţă publică, iar din verificarea actelor dosarului a rezultat că nu s-a formulat cerere de judecare în lipsă, prin încheierea de şedinţă pronunţată la acest termen de judecată, din data de 8 martie 2022, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5480 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, pentru lipsa părţilor.
Termenul de judecată din data de 14.02.2023 a fost fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecăţii, astfel cum rezultă din conţinutul Rezoluţiei consemnate pe Referatul ataşat la dosar.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupa contestaţiei în anulare
Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 8 martie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de şedinţă din data de 8.03.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 8.09.2022.
Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, conform procesului-verbal şi a dovezii de înmânare ataşate la dosar, astfel cum rezultă, de altfel şi din practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2022.
Deşi încheierea de şedinţă din data de 8 martie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva încheiere fiind comunicată tuturor părţilor conform dovezilor ataşate la dosar.
Constată, aşadar, Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 8 martie 2022, până la data de 19.10.2022, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 14.02.2023, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 8 septembrie 2022, nici una dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri "de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, ....dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar părţile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor, Înalta Curte urmează a admite excepţia de perimare invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a constata perimată contestaţia în anulare promovată de contestatorul A..
Reţine Înalta Curte că, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.
Astfel, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii, invocate din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 8 martie 2022, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi va constata perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
Pe cale de consecinţă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5480 din 12 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.