Administrative refusal to qualify maritime service complaint as formal discrimination allegation; failure to meet cumulative conditions for Competence Council intervention

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 01.07.2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI, CONSILIUL DE SUPRAVE- GHERE ÎN DOMENIUL NAVAL, solicitând:

1. Anularea actului nr. 7902/18-06-2020 emis de Consiliul Concurenţei, obligarea pârâtei să emită actul administrativ - decizia pentru soluţionarea plângerii nr. x/17-12-2019;

2. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 982 din 18 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 982 din 18 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs reclamanta Societate A. S.R.L. şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, trimiterea cauzei către instanţa de fond pentru soluţionarea pe fond, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, anularea actului nr. 7902/18.06.2020 emis de Consiliul Concurenţei, obligarea intimatului la emiterea actului administrativ – decizia pentru soluţionarea plângerii nr. x/17.12.2019.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă a formulat întâmpinare intimatul-pârât Consiliul Concurenţei – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta – reclamantă Societate A. S.R.L. a depus Răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul – pârât Consiliul Concurenţei – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, solicitând a se respinge excepţia lipsei procedurii prealabile, ca nefondată şi a se admite cererea sa, aşa cum a fost formulată, fiind obligat pârâtul să emită actul administrativ – decizia pentru soluţionarea plângerii nr. x/17.12.2019.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Societatea A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere considerentele arătate în continuare:

Curtea, în prealabil constată că recurenta-reclamantă deşi a indicat formal ca motive de recurs dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ. nu apreciază în concret criticile de nelegalitate în cadrul fiecărui caz de casare şi reia toate criticile de nelegalitate prezentate în cererea de chemare în judecată, raportat la soluţia de respingere pronunţată de instanţa de fond .

Curtea, cu ocazia motivării recursului urmează a aprecia în raport de fiecare motiv de casare invocat.

În cadrul recursului după expunerea situaţiei de fapt recurenta-reclamantă arată argumentele pentru care adresa contestată înregistrată sub nr. x/18.06.2020 reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a sesizării reclamantei având ca obiect declanşarea unei investigaţii şi respectiv emiterea unei decizii din partea autorităţii pârâte competente – Consiliul Concurenţei – Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval privind situaţia de discriminare reclamată.

În sesizarea formulată recurenta-reclamantă a invocat o situaţie discriminatorie creată cu privire la serviciile de siguranţă remorcajul navelor maritime, în porturile maritime prin raportare la situaţia unei alte societăţii respectiv C. S.R.L. beneficiară a unei sentinţe judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 740/20.04.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În recurs critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca fiind motivată contradictoriu în raport de obiectul cauzei, motive care nu susţine soluţia de respingere şi care pe fond este nelegală fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 662(1) din O.U.G. nr. 22/1999 în ceea ce priveşte procedura de emitere a deciziilor.

În opinia recurentei-reclamante autoritatea pârâtă era obligată să emită o decizie de soluţionare a sesizării prin care se reclama situaţia de discriminare fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de O.G. nr. 22/1999 pentru ca respectiva sesizare să fie calificată plângere în sensul dispoziţiilor art. 662(2) din O.G. nr. 22/1999.

În recurs se invocă ca argument incidenţa Regulamentului UE 2017/352 în ceea ce priveşte competenţa autorităţii pârâte în reglementarea activităţilor de transport naval în porturi, aceasta în raport de situaţia de discriminare reclamată şi care a fost refuzată a fi verificată prin emiterea unei decizii în conformitate cu prevederile art. 662(1) din O.U.G. nr. 22/1999.

Recurenta-reclamantă arată că prin soluţia de respingere motivată contradictoriu instanţa de fond nu a soluţionat acţiunea, iar sentinţa recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în principal casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar casarea şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată în sensul anulării actului contestat şi obligării autorităţii la emiterea unei decizii pentru soluţionarea plângerii din 17.12.2019.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare invocate respectiv dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat formal de recurenta-reclamantă, în cauză nefiind indicat vreun aspect de nelegalitate care să poată să fie încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Curtea constată că prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 22 alin. 1 şi (2) C. proc. civ. soluţionând cauza în raport de obiect şi aplicând dispoziţiile legale incidente, respectiv dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale O.G. nr. 22/1999 în analiza legalităţii adresei contestată ca fiind un pretins refuz nejustificat de declanşare a unei investigaţii, pe situaţia de discriminare reclamată.

În cauză, Curtea nu a identificat încălcarea vreunei norme de procedură de natură a determina casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine existenţa unei motivări contradictorii de natură a nu susţine în fapt şi în drept soluţia de respingere dispusă prin sentinţa recurată.

Curtea apreciază că prima instanţă a motivat în fapt şi în drept hotărârea pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) şi art. 22 alin. 1 C. proc. civ. în raport de obiectul sesizării şi de competenţele autorităţii avându-se în vedere dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi de O.G. nr. 22/1999, raportat la situaţia de discriminare reclamată de recurentă şi faţă de care s-a solicitat emiterea unei decizii potrivit art. 662(1) lit. d) din O.G. nr. 22/1999 republicată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi a O.G. nr. 22/1999 în analiza legalităţii adresei nr. x/18.06.2020 prin care autoritatea pârâtă nu a calificat sesizarea drept plângere conform art. 662(1) lit. d) din O.G. nr. 22/1999.

Curtea constată că prima instanţă a analizat corect situaţia descrisă în sesizarea privind pretinsa situaţie de discriminare reclamată iar răspunsul comunicat prin adresa din 18.06.2020 a fost legal emisă în raport de situaţia de fapt şi de dispoziţiile O.G. nr. 22/1999.

Astfel, s-a constatat că pretinsa situaţie de discriminare faţă de care s-a solicitat intervenţia autorităţii şi investirea în condiţiile art. 661 (1) lit. d) din O.G. nr. 22/1999, excede competenţelor pârâtei intimate. Aceasta deoarece pretinsa discriminare vizează în concret punerea în executare a hotărârii judecătoreşti definitive de către o societate terţă C. S.R.L. ce a obţinut prin sentinţa civilă nr. 740/20.04.2017 în dosarul nr. x/2017 încheierea unui contract într-o anumită formă, formă diferită de cea pe care administraţia portuară o aplică situaţiei recurentei-reclamante.

În mod corect prima instanţă a analizat, în raport de adresa contestată atribuţiile autorităţii pârâte, ca autoritate de supraveghere, ţinând cont de dispoziţiile art. 662(1) din O.G. nr. 22/1999 în sensul că CSDN nu are atribuţii în domeniul concurenţei, respectiv de a fi incidente dispoziţiile Legii nr. 21/1996 republicată.

Toate susţinerile din recurs privind incidenţa Regulamentului european şi Deciziei nr. 51/2016 nu au legătură cu obiectul cauzei aceasta vizând legalitatea răspunsului comunicat şi respectiv îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii prevăzute de art. 662(2) din O.G. nr. 22/1999 pentru ca autoritatea de supraveghere competentă să se sesizeze cu privire la plângerea formulată, pe care calificând-o ca atare să o soluţioneze prin decizie.

Iar sesizarea reclamantei a fost corect analizată de prima instanţă sub aspectul îndeplinirii cumulative a celor trei condiţii, iar concluzia instanţei a fost dată prin soluţia de respingere a acţiunii. Aceasta deoarece sesizarea reclamantei nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de at. 66282) din O.G. nr. 22/1999 pentru a fi analizată ca plângere şi soluţionată ca atare prin decizie.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 982 din 18 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.