Appeal against administrative damages claim perempted due to procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 05.12.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună să se dispună obligarea acestuia la emiterea actului administrativ necesar obţinerii despăgubirilor solicitate sau la trimiterea cererii de despăgubiri, formulată către Guvernul Ungariei, în vederea soluţionării.

În apărare, a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia nr. 19/09.01.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul Consular, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 314 din data de 26.06.2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul Consular, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Dosarul a fost înregistrat la data de 15 iulie 2019 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr unic de dosar, respectiv nr. x/2018

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 206/2019 din data de 7 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul Consular.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 206/2019 din 7 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A. şi, fără a încadra expres criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală, lovită de nulitate absolută impusă de lege.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Consular nu a depus întâmpinare, deşi recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 11.05.2020, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 14.02.2023 a fost fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecăţii, astfel cum rezultă din conţinutul Rezoluţiei consemnate pe Referatul ataşat la dosar.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 22 martie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 22.03.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22.09.2022.

Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, conform procesului-verbal şi a dovezii de înmânare ataşate la dosar, astfel cum rezultă, de altfel şi din practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din data de 22 martie 2022.

Deşi încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva încheiere fiind comunicată ambelor părţi conform dovezilor ataşate la dosar.

Constată, aşadar, Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 22 martie 2022, până la data de 19.10.2022, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 14.02.2023, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 22 septembrie 2022, nici una dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri " de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, ....dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar părţile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor, Înalta Curte urmează a admite excepţia perimării invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a constata perimat recursul promovat de reclamantul A..

Reţine Înalta Curte că, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Astfel, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii, invocate din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 22 martie 2022, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., admiţând excepţia perimării, invocată din oficiu, va constată perimat recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 206/2019 din 7 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.