Building tax liability for wind turbine support towers; procedural requirement for full admission when all substantive grounds are upheld

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 03.08.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (veche) sub dosar nr. x/2017, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comuna Cogealac, Primăria Comunei Cogealac şi Primarul Comunei Cogealac: anularea înştiinţării de plată nr. x/05.04.2017 şi actelor/operaţiunilor premergătoare reprezentate de raportul solduri din data de 04.04.2017, emise de Comuna Cogealac prin Primar, comunicate prin adresa nr. x/05.04.2017; anularea deciziei nr. 5588/30.05.2017, emise de Comuna Cogealac - Primăria Comunei Cogealac privind soluţionarea contestaţiei nr. 5365/23.05.2017 formulate de A. împotriva înştiinţării de plată nr. x/05.04.2017; cu cheltuieli de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 5 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal-veche a dispus următoarele:

"Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii COMUNA COGEALAC, PRIMĂRIA COMUNEI COGEALAC şi PRIMARUL COMUNEI COGEALAC.

Anulează Decizia nr. 5588/30.05.2017, înştiinţarea de plată nr. x/05.04.2017 şi actele/operaţiunile premergătoare comunicate cu adresa nr. x/05.04.2017.

Obligă pârâţii la plata către partea reclamantă a sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat în cond. art. 451 – 453 C. proc. civ.."

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 25 din 5 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal-veche a formulat cerere de recurs reclamanta Societatea A. S.A, şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată; înlăturarea considerentelor instanţei de fond în ceea ce priveşte analiza motivului subsidiar de anulare invocat, potrivit căruia "autoritatea a realizat în mod nelegal imputaţia plăţii", şi înlocuirea acestora în sensul că, faţă de incidenţa motivului de anulare privind neîncadrarea turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene în categoria clădirilor în sens fiscal, motivul subsidiar privind greşita imputaţie a plăţilor nu se mai impunea a fi analizat.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, intimaţii-pârâţi Comuna Cogealac, Primăria Comunei Cogealac şi Primarul Comunei Cogealac nu au formulat întâmpinări.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Societatea A. S.A. este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiileart. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce priveşte sentinţa atacată prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantei, iar referitor la considerentele instanţei de fond privind imputaţia părţilor au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către instanţa de fond a unor norme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, respectiv a dispoziţiilor art. 425 alin. 1 pct. c) C. proc. civ. conform căruia:

"(1)Hotărârea va cuprinde

c)dispozitivul, în care se vor arăta soluţia dată tuturor cerinţelor deduse judecăţii"

Se invocă nelegalitatea sentinţei recurate prin care s-a dispus admiterea în parte a acţiunii, în condiţiile în care toate cererile deduse judecăţii de anulare a actelor administrativ-fiscale au fost admise, fiind admisă în totalitate cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Iar soluţia de admitere în parte a fost dispusă nelegal de prima instanţă în raport de faptul că nu au fost însuşite de instanţă toate motivele de nelegalitate ale actelor contestate.

Pentru acest motiv se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecare cum a fost formulată.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. se invocă faptul că prin sentinţa atacată, care cuprinde motive contradictorii în mod nelegal, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 249 alin. 3 din vechiul Codul fiscal şi a art. 453 lit. b) din noul Codul fiscal şi aspectul de nelegalitate privind imputaţia plăţilor. Dar această verificare avea caracter subsidiar şi era inutilă în raport de soluţia de anulare a actelor fiscale contestate, avându-se în vedere faptul că reclamanta nu datorează impozitul pe clădiri pentru turnurile de susţinere a turbinelor eoliene aflate în proprietatea sa.

Plecând de la această premisă care a determinat anularea actelor de impunere, inclusiv a înştiinţării de plată, aceasta din urmă pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 46 alin. 2 Codul de procedură fiscală, în cauză nu se mai impune analiza criticilor cu privire la imputaţia plăţilor. Această analiză era inutilă nefiind de natură a influenţa soluţia dispusă.se solicită înlăturarea acestor considerente din cuprinsul hotărârii în raport de motivele de recurs invocate de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului recurenta-reclamantă a depus practică judecătorească, respectiv un extras Decizia nr. 45 din 11.01.2023 a ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal şi copia Deciziei nr. 1928/30.03.2022 pronunţată de ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţia cuprinsă în dispozitiv, respectiv soluţia recurată de admitere în parte a acţiunii .

În raport de soluţia dată prin prezenta decizie în cauză Curtea apreciază că motivul subsidiar privind greşita imputaţie a plătitorilor nu se mai impunea a fi analizat şi în consecinţă nu vor fi analizate considerentele cu privire la acest motiv subsidiar faţă de care în mod nelegal prima instanţă a admis în parte acţiunea.

Soluţia de admitere în parte a acţiunii cuprinsă în dispozitivul sentinţei atacate este nelegală în raport de dispoziţiile art. 425 alin. 1 pct. c C. proc. civ. în cauză fiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Aceasta deoarece soluţia dată tuturor cererilor reclamantei astfel cum au fost menţionate în cererea de chemare în judecată a fost de admitere şi în consecinţă în baza art. 425 alin. 1 pct. c C. proc. civ. soluţia din dispozitiv era de admitere în tot a cererii de chemare în judecată şi nu de admitere în parte.

În mod nelegal soluţia din dispozitiv de admitere în parte a fost dispusă de prima instanţă pe motiv că nu au fost admise toate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă. Aceste critici de nelegalitate priveau un capăt subsidiar privind imputaţia plăţilor.

Iar analiza criticilor cu privire la imputaţia plăţilor era inutilă în raport de dezlegarea dată anterior în sensul că reclamanta nu datorează impozitul pe clădiri pentru turnurile de susţinere a turbinelor eoliene aflate în proprietatea sar.

Iar această analiză, cu caracter subsidiar nu era de natură a determina o soluţie de admitere în parte a acţiunii, cum în mod nelegal s-a hotărât prin dispozitivul sentinţei atacate.

În condiţiile în care prima instanţă a anulat în tot toate actele contestate prin petitul cererii de chemare în judecată soluţia dispusă prin dispozitiv de admitere în parte a acţiunii pe considerentul că nu au fost acceptate o parte din critici privind modul de imputare a plăţilor, este nelegală, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Curtea urmează a rejudeca în urma admiterii recursului şi casării în parte a sentinţei, în sensul că va admite în tot cererea de chemare astfel cum a fost formulată, toate capetele de cerere din acţiune fiind analizate de prima instanţă, apreciate ca întemeiate şi admitere ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocat privind considerentele instanţei de fond privind imputaţia plăţilor urmează a nu fi analizat dobândind un caracter subsidiar faţă de faptul că în urma rejudecării instanţa de recurs a dispus admiterea în tot a cererii de chemare în judecată.

În raport de această rejudecare nu se mai impune analiza considerentelor primei instanţe cu privire la imputaţia plăţilor, aceste considerente cu caracter subsidiar neavând relevanţă în ceea ce priveşte dispozitivul. Iar acesta va fi stabilit conform art. 425 alin. 1 pct. c C. proc. civ. admiterea în tot a cererii de chemare în judecată fiind determinată de soluţia de admitere a cererii de anulare pentru toate actele administrativ fiscale deduse judecăţii.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

Va admite în tot cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Conform art. 453 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va obliga intimaţii-pârâţi la plata sumei de 4.937,58 RON constând în onorariu de avocat şi 200 RON taxă judiciară de timbru aferentă recursului în favoarea recurentei-reclamante cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 25 din 5 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal-veche.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Admite în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii COMUNA COGEALAC, PRIMĂRIA COMUNEI COGEALAC şi PRIMARUL COMUNEI COGEALAC.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Obligă intimaţii – pârâţi la plata sumei de 4.937.58 RON, constând în onorariu de avocat şi 200 RON, taxă judiciară de timbru aferentă recursului, în favoarea recurentei –reclamante Societatea A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.