Recognition of third-country medical specialist qualification: whether passing the statutory aptitude exam cures unmet academic similarity criteria under Government Order No. 764/2017

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelanda şi Statele Unite ale Americii, în principal, anularea adresei nr. x/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 şi recunoaşterea calificării profesionale de medic specialist chirurg vascular a reclamantului, deţinută în Republica Moldova, în vederea exercitării profesiei de medic chirurg vascular pe teritoriul României şi, în subsidiar, obligarea Ministerului Sănătăţii la desemnarea comisiei naţionale de soluţionare a contestaţiilor şi la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva adresei anterior menţionate.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

La termenul de judecată din 2 decembrie 2020, reclamantul a depus o cerere modificatoare a acţiunii, solicitând, în contradictoriu cu aceleaşi părţi, în principal, anularea adresei nr. x/24.09.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, precum şi a deciziei de validare a deciziei Colegiului Medicilor din Romania, anularea adresei nr. x/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 şi recunoaşterea calificării profesionale de medic specialist chirurg vascular deţinută în Republica Moldova, în vederea exercitării profesiei de medic chirurg vascular pe teritoriul României.

În subsidiar, a solicitat anularea adresei nr. x/24.09.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, precum şi a deciziei de validare a deciziei Colegiului Medicilor din România, anularea adresei nr. x/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 şi obligarea Ministerului Sănătăţii la recunoaşterea calificării profesionale de medic specialist chirurg vascular a reclamantului, deţinută în Republica Moldova, în vederea exercitării profesiei de medic chirurg vascular pe teritoriul României.

Prin întâmpinările depuse, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Sănătăţii, precum şi excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei de interes a acţiunii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 69 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Sănătăţii, precum şi excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei de interes a acţiunii, excepţii invocate de pârâţi.

A admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere ce vizează anularea adresei nr. x/24.09.2020 şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelanda şi Statele Unite ale Americii, ca neîntemeiată.

A respins cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Analiza cererii de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor expuse, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurent este medic specialist chirurg vascular şi practică această profesie în Republica Moldova. A formulat cerere în vederea practicării acestei profesii şi în România, prevalându-se de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii din 11.10.2017, anexă la H.G. nr. 764/2017.

Cu toate că a anexat cererii toate documentele doveditoare şi a promovat inclusiv proba practică prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Norme iar comisia mixtă de recunoaştere a recomandat recunoaşterea titlului de medic specialist chirurg vascular, Colegiul Medicilor din România a emis aviz negativ, apreciind că nu este îndeplinită cerinţa privind perioada studiilor efectuate iar proba practică nu suplineşte aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii din 11.10.2017, aprobate prin H.G. nr. 764/11.10.2017, recunoaşterea profesională a titlurilor oficiale de calificare ca medic specialist se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte.

În opinia Înaltei Curţi, interpretarea dispoziţiilor art. 5-7 din Norme nu susţine concluzia în ceea ce priveşte rolul pur consultativ al comisiei mixte în cadrul procedurii de recunoaştere.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1), "În cazul în care formarea de specialist analizată întruneşte toate cerinţele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei şi o copie a dosarului titularului. Pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (8), "Respingerea cererii de recunoaştere se aprobă de către ministrul sănătăţii pe baza avizului negativ temeinic justificat înaintat de Colegiul Medicilor din România pe baza concluziilor stabilite de comisia mixtă şi a procesului-verbal detaliat întocmit în acest sens de acesta şi se aduce la cunoştinţa petentului împreună cu motivele care stau la baza acesteia."

Rezultă că, desi avizul conform se emite, în ambele cazuri, de către Colegiul Medicilor, acesta are la bază raportul/procesul-verbal al comisiei mixte, căreia îi aparţine plenitudinea de competenţă în analizarea cererii de recunoaştere şi verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3) din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Norme, avut în vedere de judecătorul fondului, "(1) Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terţe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiţia îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiţii:

a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoaşterea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură competenţa profesională a acestuia cel puţin similară cu competenţa profesională a medicilor pe plan naţional;

c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea."

Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4), doar "neîndeplinirea cumulative a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), constatată de comisia mixtă, precum şi nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a acesteia".

Astfel, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din acelaşi act normative menţionează în mod expres că: " Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum şi alte documente atestând formarea specializată, respectiv experienţa profesională a titularului şi stabileşte dacă formarea de specialist a solicitantului întruneşte cumulativ următoarele cerinţe:

a) s-a efectuat în una dintre specialităţile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

b) condiţiile de organizare, desfăşurare şi supraveghere a formării, durata şi curriculumul de pregătire teoretică şi practică în specialitate sunt similare/echivalente condiţiilor de formare prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză;

c) competenţele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii în specialitatea respectivă;

d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator."

Însă dispoziţiile art. 7 menţionează în mod expres că "(1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului.(2) Proba de aptitudini constă în susţinerea şi promovarea a două componente, teoretică şi clinică sau practică, în funcţie de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obţine minimum media 7,00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică de către comisia de examinare în scris solicitantului şi Ministerului Sănătăţii împreună cu procesul-verbal încheiat în acest scop."

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant s-a aflat în ipoteza prevăzută de art. 7 alin. (1) din Norme, aprobate prin H.G. nr. 764/2017, promovând proba de aptitudini cu nota 8.99.

În acest context, Înalta Curte constată că, atât timp cât dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Norme menţionează în mod expres că, în cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute de art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului, în mod eronat a reţinut prima instanţă că promovarea acestei probe nu are aptitudinea de a suplini criteriul prevăzut la art. 5 alin. (3) referitor la dovedirea condiţiilor de studii şi practică medical, neîndeplinit de solicitant.

Dacă s-ar accepta ideea avansată de instanţa de fond, ar însemna că proba de aptitudini nu ar produce niciun efect, indiferent dacă este promovată sau nu, or, nu se poate susţine că instituirea acestei probe este inutilă şi nu produce efecte juridice, în condiţiile în care este prevăzută în Norme şi trebuie interpretată în sensul în care produce efecte şi nu în sensul neaplicării.

Promovarea acestei probe are aptitudinea de a suplini neîndeplinirea criteriului prevăzut de art. 5 alin. (3) referitor la dovedirea condiţiilor de studio şi practică medical, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (1) din Norme.

Această concluzie este confirmată şi de prevederile art. 7 alin. (4) potrivit căruia doar "neîndeplinirea cumulative a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), constatată de comisia mixtă, precum şi nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a acesteia"

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că din conţinutul Normelor rezultă faptul că evaluarea parcursului teoretic şi a abilităţilor practice, prin susţinerea probei de aptitudini, echivalează cu îndeplinirea criteriilor de practică medical.

Avizul negativ al Colegiului Medicilor din România este în dezacord cu propunerea favorabilă de recunoaştere a titlului de medic specialist în cazul reclamantului iar neînţelegerile cauzate de modul de interpretare diferit a cerinţelor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3) din Norme, de către cele două organisme administrative implicate în derularea procedurii nu pot justifica refuzul de recunoaştere a pregătirii profesionale, refuz care aduce atingere intereselor legitime ale recurentului.

În consecinţă, actul contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Norme astfel că se impunea anularea.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor prin Ministerul Sănătăţii.

Se va anula adresa nr. x/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020 şi, aplicând prevederile art. 18 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 se va obliga intimatul Colegiul Medicilor din România la reluarea procedurii de avizare a cererii reclamantului recurent, de recunoaştere a calificării de medic specialist chirurg vascular în Romania, prin verificarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 764/2017, pentru ca instanţa sa nu se substituie atribuţiilor intimatului.

Se vor menţine în rest dispoziţiile instanţei.

Potrivit art. 453 C. proc. civ., fiind parte care a pierdut procesul, se va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere complexitatea generală a litigiului şi faptul că acţiunea a fost admisă în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 69 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor prin Ministerul Sănătăţii.

Anulează adresa nr. x/27.02.2020 emisă de Colegiul Medicilor din România, înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/28.02.2020.

Obliga pârâtul Colegiul Medicilor din România la reluarea procedurii de avizare a cererii reclamantului de recunoaştere a calificării de medic specialist chirurg vascular în Romania, prin verificarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 764/2017.

Mentine în rest dispoziţiile instanţei.

Obligă pârâtul Colegiul Medicilor din România la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul A., în cuantum de 2.500 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.