Appeal against a bank and judicial executor's office dismissed as inadmissible due to finality of prior appellate ruling

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea dedusă judecăţii.

Prin sentinţa nr. 850 din data de 11.11.2021, Tribunalul Buzău a admis excepţia perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc B. şi Directorul Băncii cu Capital Grecesc din Buzău, C. prin Director, având ca obiect obligaţia de a face.

2. Calea de atac exercitată.

Împotriva sentinţei nr. 850 din data de 11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Buzău a declarat recurs reclamantul A..

3. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 7 din data de 11.01.2022, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 850 din data de 11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Biroul Executorului Judecătoresc B. şi Directorul Băncii cu Capital Grecesc din Buzău, pârât C. prin director, pentru nemotivare.

3. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei nr. 7 din data de 11.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinări cu privire la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 09 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Din cuprinsul textului de lege rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, însă decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Or, în cauza de faţă, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate în recurs, decizie care este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului şi având caracter definitiv nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, context în care recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 7/2022 va fi respins ca inadmisibil.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 7 din 11 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.