Validity of implied sub-lease in agricultural subsidy claims and nullity of inter-company land exchanges

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat sub nr. x din 29.02.2016 (şi sub nr. x din 26.02.2016 la Registratura DACIS) şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x din 13.06.2016 (cu nr. de registratură generală x/17.06.2016), precum şi constatarea faptului că nu datorează debitele stabilite prin actul de control şi menţinute prin decizia comisiei de contestaţii administrative.

2. Soluţiile pronunţate în primul ciclu procesual

2.1. Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 73 din 03.02.2017, a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de pârâtă, precum şi acţiunea reclamantei.

2.2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5916 din 27.11.2019, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. Soluţia pronunţată de instanţa de fond în al doilea ciclu procesual

Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 193 din 23.06.2021, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

4.1. În primul motiv de recurs, fondat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Recurenta precizează faptul că prima instanţă nu a ţinut seama de următoarele înscrisuri esenţiale în justa soluţionare a cauzei:

- adeverinţa nr. x/14.04.2014 emisă de Primăria comunei Grădinile;

- adeverinţa nr. x/14.04.2014 emisă de Primăria comunei Redea;

- înscrierea în Registrul agricol al Primăriei comunei Grădinile a suprafeţei de 61,89 ha, utilizată/exploatată de S.C. A. S.R.L. în anul de cerere 2014, tabelul nominal cu proprietarii acestor terenuri, precum şi înscrierea în Registrul agricol al Primăriei comunei Redea a suprafeţei de 36,85 ha;

- ordonanţa de clasare din 08.01.2021 pronunţată de D.N.A.-Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2020 din care rezultă că în perioada 2011-2014 S.C. A. S.R.L. nu a folosit documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete în vederea obţinerii sprijinului agricol;

- actele din care rezultă persoanele faţă de care s-a făcut plata arendei şi persoana care a efectuat această plată.

4.2. În cel de al doilea motiv de recurs întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată faptul că sentinţa contestată nu este corespunzător motivată în condiţiile în care judecătorul fondului cauzei a procedat doar la preluarea considerentelor expuse în actele administrative deduse judecăţii.

4.3. În cel de al treilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta precizează faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, precum şi a art. 4 din Ordinul MADR nr. 127/11.06.2012.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 36/1991, deoarece cedarea terenurilor spre folosinţă/exploatare s-a făcut de către proprietarii acestora şi nu de către societatea agricolă sau de către persoanele care aveau calitatea de arendaşi sau arendatori în raport cu aceasta.

În concret, inexistenţa unei cesiuni de arendă sau subarendări este demonstrată şi de analiza şi interpretarea coroborată a procesului-verbal nr. x/11.04.2014 şi a tabelului nominal cu proprietarii care şi-au dat acordul în sensul exploatării suprafeţei de teren de 61,89 ha, în campania agricolă din anul 2014. În realitate, a existat o relaţie directă între proprietarii terenurilor şi recurentă în vederea utilizării terenurilor şi a fost achitată plata folosinţei acestora direct în bani sau în natură proprietarilor, iar nu societăţii agricole. Cu alte cuvinte, proprietarii terenurilor au dat în folosinţă/exploatare suprafaţa de teren anterior nominalizată către recurentă, aspect care se confirmă şi prin faptul că această suprafaţă, în vederea obţinerii sprijinului financiar, nu a fost declarată şi solicitată la plată nici de către proprietari şi nici de către Societatea B., neexistând astfel nicio supradeclarare/suprapunere la cererile de plată a acestei suprafeţe de teren.

În ceea ce priveşte neregula vizând terenul în suprafaţă de 36,85 ha, situat pe raza U.A.T.C. Redea, suprafaţă din care 17,38 ha a făcut obiectul procesului-verbal de schimb teren încheiat în data de 24.03.2012 între S.C. C. S.A. şi S.C. A. S.R.L., iar 20,5 ha a făcut obiectul procesului-verbal de schimb încheiat în data de 13.09.2012 între aceleaşi societăţi, recurenta arată faptul că aspectele reţinute de instanţa de fond sunt nelegale. Mai precis, instanţa nu a ţinut seama de voinţa părţilor care au înţeles să facă doar un schimb de folosinţă a terenurilor în vederea unei exploatări eficiente/comasate a acestora, iar nu un schimb de proprietate, iar această operaţiune juridică nu este interzisă de lege.

Recurenta arată faptul că, pentru procesul-verbal de schimb din data de 24.03.2012, vizând suprafaţa de 17,38 ha, instanţa de fond şi intimata nu au luat în considerare următoarele acte: sentinţa civilă nr. 4708/14.11.2008, sentinţa civilă nr. 3005/29.08.2008, acordul de administrare din data de 02.09.2011, contractul de arendare nr. x/02.05.2012. Aceste înscrisuri demonstrează, pe de o parte, existenţa suprafeţei obiect al procesului-verbal de schimb, iar, pe de altă parte, faptul că, pentru această suprafaţă, S.C. A. S.R.L. putea să încheie procesul-verbal de schimb de folosinţă, din moment ce avea încheiat un acord de administrare şi un contract de arendă cu proprietarul terenului, dl. D., schimbul urmând să aibă în vedere doar folosinţa pe o perioadă determinată, fără a implica schimbarea calităţii de arendaş şi a societăţii obligată la plata arendei.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de schimb din data de 13.09.2012, pentru suprafaţa de 20,5 ha, instanţa de fond nu a analizat următoarele acte: contractul de vânzare-cumpărare nr. x/17.07.2009, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/17.07.2009, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/17.07.2009, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/17.07.2009, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.10.2010 şi acordul de administrare din data de 07.09.2012 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi dl. E. pentru administrarea suprafeţei de 20,50 ha teren arabil situat pe raza UATC Redea, suprafaţă rezultată din contractele de vânzare-cumpărare menţionate anterior şi din care rezultă acordul proprietarului pentru exploatarea acestor suprafeţe şi încasarea subvenţiilor de S.C. A. S.R.L. Aceste înscrisuri demonstrează, pe de o parte, existenţa suprafeţei obiect al procesului-verbal de schimb, iar, pe de altă parte, faptul că, pentru această suprafaţă, S.C. A. S.R.L. putea să încheie procesul-verbal de schimb de folosinţă, din moment ce avea încheiat un acord de administrare şi contract de arendă cu proprietarul terenului, dl. E., schimbul urmând să aibă loc doar în vederea folosinţei pe o perioadă determinată, fără a implica schimbarea calităţii de arendaş şi a societăţii obligate la plata arendei. Mai mult, urmare a acestui schimb de folosinţă a terenurilor, în vederea utilizării lor eficiente, nu s-au produs suprapuneri sau supradeclarări de suprafeţe, aspect care constituie un argument în plus pentru nelegalitatea sentinţei instanţei de fond.

În altă ordine de idei, recurenta arată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a considerentelor expuse la pct. 52, pct. 54-55, pct. 64 şi pct. 66 din hotărârea pronunţată de CJUE în cauza C-61/09 Landkreis Bad Durkheim împotriva Aufsichts-und Dienstleistungsdirektion.

În fine, recurenta susţine că prima instanţă nu a ţinut seama nici de aspectele ce au fost consemnate în ordonanţa de clasare din data de 08.01.2021 emisă de D.N.A.-Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2020 din care rezultă că, în perioada 2011-2014, S.C. A. S.R.L. nu a folosit documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete în vederea obţinerii sprijinului agricol.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, precum şi note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările expuse la dosar.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Consideraţii generale

Recurenta S.C. A. S.R.L. a depus cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă înregistrată la APIA CJ Olt sub nr. x/16.04.2014 pentru 1.457,33 ha situate astfel: pe raza UAT Falcoiu - 39,00 ha, pe raza UAT Deveselu -143,73 ha, pe raza UAT Grădinile -392,83 ha, pe raza UAT Redea – 593,67 ha, pe raza UAT Dobrosloveni - 116,79 ha, pe raza UAT Rotunda – 32,51 ha şi pe raza UAT Izbiceni -138,80 ha, solicitând sprijin pentru SAPS şi PNDC.

În data de 17.07.2014, s-a emis Notificarea nr. x prin care s-a menţionat faptul că blocul fizic 814 a fost supradeclarat. Aceasta a fost urmată de Notificarea nr. x/07.08.2014 prin care fermierul a fost invitat pentru clarificări la sediul APIA motivat de faptul că o serie de blocuri fizice au suferit modificări. La aceeaşi dată, recurenta a completat formularul SI -Corectare 2014 prin care a retras suprafaţa de 0.14 ha din BF nr. 391.

La data de 23.09.2014, a fost completată anexa nr. 49 prin intermediul căreia recurenta a fost înştiinţată de faptul că, urmare a verificărilor administrative a dosarului depus la APIA, s-a constatat că BF 814 a fost supradeclarat cu suprafaţa de 0.11 ha, suprafaţa fiind redusă în baza art. 28 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1122/2009.

A fost încheiat procesul-verbal de constatare nr. x din 27.01.2016, privind reinstrumentarea cererii de finanţare, iar la data de 16.02.2016, APIA Olt, prin nota de fundamentare, a transmis că au fost achitate sume necuvenite în cuantum total de 208.316,54 RON. Ca atare, a fost încheiat procesul-verbal nr. x din 29.02.2016 cu privire la debitul în cuantumul anterior menţionat.

Prin decizia nr. 418 din 13.06.2016, a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de recurentă împotriva procesul-verbal mai sus menţionat.

Aşa cum s-a arătat la pct. 3 al deciziei de faţă, în fond după casare, curtea de apel a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte reţine următoarele:

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Recurenta susţine faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, în raport de faptul că nu a ţinut seama de înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Într-adevăr, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi.

Însă, motivul de recurs este nefondat.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a analizat în mod exhaustiv întregul material probator administrat în cauză, inclusiv înscrisurile arătate de parte.

Mai mult decât atât, nu poate fi primită nici alegaţia recurentei referitoare la faptul că instanţa nu a avut în vedere soluţia dispusă prin ordonanţa de clasare din data de 08.01.2021 pronunţată de DNA - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2020, din care rezultă că, în perioada 2011-2014, societatea recurentă nu a folosit documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete în vederea obţinerii sprijinului agricol.

În acest sens, recurenta trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 66/2011 în care sunt definite noţiunile de "neregulă" şi, respectiv de "fraudă".

De asemenea, prezintă relevanţă pe aspectul analizat şi prevederile art. 35 alin. (6) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţii în care se precizează următoarele: "(6) În cazul în care se stabileşte că beneficiarul a furnizat dovezi false pentru a primi sprijinul sau nu a furnizat informaţiile necesare din motive de neglijentă, sprijinul se refuză sau se retrage în întregime. Totodată, beneficiarul este exclus de la aceeaşi măsură sau de la acelaşi tip de operaţiune pentru anul calendaristic în care se face constatarea şi pentru anul calendaristic următor."

5.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În concret, prima instanţă a făcut referire la cadrul normativ aplicabil, precum şi la probele administrate în cauză în raport cu care a concluzionat în sensul că recurenta a primit sprijin financiar necuvenit în anul 2014 în ceea ce priveşte suprafaţa de 61,89 ha, situată pe raza UAT Grădinile, precum şi suprafaţa de 17,38 ha, situată pe raza UAT Redea.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este nefondat acest motiv de casare.

5.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Recurenta precizează faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, precum şi a art. 4 din Ordinul MADR nr. 127/11.06.2012.

Instanţa de control judiciar constată că nu sunt întrunite cerinţele impuse de cazul de casare analizat, în condiţiile în care prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Dezlegarea primei instanţe, inclusiv argumentaţia pe care se fondează, este la adăpost de orice critică, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor şi normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare.

Conform prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare (forma în vigoare în perioada de referinţă):

,,(1) Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

(2) Arendatorul, concedentul şi/sau locatorul nu beneficiază de plăţi directe pentru terenul arendat, concesionat şi/sau închiriat."

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească mai multe condiţii generale printre care şi aceea ca să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Relevante sunt şi dispoziţiilor art. 4 din Ordinul nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, în care se prevede:

"(1) Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată şi alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.

(2) Contractele de arendare menţionate la alin. (1) vor respecta prevederile art. 1.836 - 1.850 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare. Contractele de arendare încheiate înaintea intrării în vigoare a noului C. civ. continuă să îşi producă efectele până la data încetării de drept."

Din analiza dispoziţiilor normative anterior citate, instanţa de control judiciar reţine faptul că solicitantul plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă trebuie să probeze îndeplinirea cumulativă a două condiţii: exploatarea terenului şi existenţa unui raport juridic de natură a justifica dreptul de folosinţă asupra terenului ce formează obiectul unei astfel de cereri de sprijin financiar.

Aşa cum s-a precizat anterior, prima instanţă a confirmat legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 29.02.2016 în care s-a reţinut faptul că recurenta a primit sprijin financiar necuvenit în anul 2014 în ceea ce priveşte suprafaţa de 61,89 ha, situată pe raza comunei Grădinile, judeţul Olt, precum şi în ceea ce priveşte suprafaţa de 17,38 ha, situată pe raza comunei Retea, judeţul Olt.

În cuprinsul procesului-verbal nu s-a contestat îndeplinirea condiţiei referitoare la exploatarea celor două terenuri de către societatea recurentă, ci doar lipsa documentelor care să probeze dreptul de folosinţă asupra acestor terenuri agricole.

Pentru suprafaţa de teren de 61,89 ha, situată pe raza comunei Grădinile, judeţul Olt, recurenta a depus următoarele înscrisuri:

- procesul-verbal nr. x din 11.04.2002 prin care Societatea B. îi "predă teren arabil, în suprafaţa de 61,89 ha" pentru exploatarea agricolă şi încasarea subvenţiei pentru acest teren agricol;

- tabelul nominal cu acordul membrilor asociaţi şi suprafeţele de teren utilizate de către recurentă în campania 2014 şi până la finalizarea contractelor de arendă;

- tabelul nominal cu plata arenzii către membrii asociaţi ai Societăţii B.;

- adeverinţa nr. x din 14.04.2014 eliberată de primăria comunei Grădinile în care se consemnează faptul că recurenta figurează în registrul agricol cu terenul de 61,89 ha, în baza procesului-verbal nr. x din 11.04.2002.

Contrar celor susţinute de către recurentă, prin semnarea procesului-verbal nr. x din 11.04.2002, Societatea B. a procedat la subarendarea suprafeţei de teren aflate în discuţie, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1847 C. civ., în care se prevede faptul că: "(1) Nu sunt permise oficiile de arendaşi. (2) Subarendarea totală sau parţială este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute."

Înalta Curte nu poate primi alegaţia recurentei referitoare la existenţa unor relaţii directe între proprietarii terenurilor şi recurentă în vederea utilizării acestora în condiţiile în care proprietarii nu au încheiat contracte de arendă cu recurenta înainte de data depunerii cererii de plată, respectiv 16.04.2014.

Cu alte cuvinte, toate contractele de arendă încheiate între recurentă şi proprietarii de terenuri nominalizaţi în tabelul aflat la dosar fond după casare au fost semnate după momentul depunerii cererii de plată (unele la un interval de câţiva ani). În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a apreciat faptul că recurenta nu a îndeplinit condiţia referitoare la folosinţa legală a terenului analizat.

Pentru suprafaţa de teren de 17,38 ha, situată pe raza comunei Retea, judeţul Olt, recurenta a depus următoarele înscrisuri:

- procesul-verbal de schimb teren încheiat la data de 24.02.2012 prin care S.C. A. S.R.L. oferă la schimb suprafaţa de 17,38 ha deţinută în proprietate către S.C. C. S.A. care oferă la schimb spre a fi lucrată o altă suprafaţa de 17,38 ha (fără a se specifica care este titlul cu care aceasta din urmă o deţine);

- procesul-verbal de schimb teren încheiat la data de 13.09.2012 din care rezultă faptul că dl. E. are în proprietate suprafaţa de teren de 17,38 ha pe care oferă la schimb către S.C. C. S.A. care dă la schimb spre a fi lucrată suprafaţa de teren de 20,50 ha;

- acordul de administrare din data de 07.09.2012 prin care dl. E. dă în administrare recurentei suprafaţa de teren de 20,50 ha până la întocmirea contractului de arendă;

- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 03.10.2013 la Biroul Individual Notarial F.;

- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 10.10.2013 la acelaşi biroul notarial;

- contractul de arendare nr. x din 28.10.2013 încheiat între recurentă, în calitate de arendaş, şi dl. E., în calitate de arendator, pentru terenul în suprafaţă de 111,95 ha, situat în extravilanul localităţii Retea, jud. Olt.

În primul rând, contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că toate înscrisurile anterior nominalizate au fost depuse şi la instanţa de fond care a procedat la analizarea coroborată a acestora.

În al doilea rând, nici cu privire la terenul aflat în discuţie, recurenta nu a aprobat deţinerea legală a acestuia în vederea exploatării, după cum impune cadrul normativ aplicabil în speţă, în condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa fondului, înscrisul intitulat "proces-verbal de schimb teren încheiat la data de 24.02.2012" nu poate materializa o convenţie de schimb imobiliar, deoarece părţile contractante nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor date la schimb, după cum impun dispoziţiile art. 1763-1765 C. civ.

În cazul convenţiei intervenite între recurentă şi S .C. C. S.A. sunt aplicabile prevederile art. 1847 C. civ., care sancţionează cu nulitatea absolută subarendarea bunului imobil.

În fine, recurenta arată că sentinţa recurată a fost dată cu nerespectarea considerentelor expuse la pct. 52, pct. 54-55, pct. 64 şi 0ct. 66 din hotărârea pronunţată de CJUE în cauza C-61/09 Landkreis Bad Durkheim împotriva Aufsichts-und Dienstleistungsdirektion.

Instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurentei, care nu se regăsesc şi în acţiunea introductivă de instanţă, nu pot fi examinate cu ocazia soluţionării recursului, în condiţiile în care nu au făcut obiectul analizei primei instanţe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi de nelegalitate ale actului administrativ dedus judecăţii care nu au fost supuse dezbaterilor în faţa instanţei de fond, neputând face astfel obiectul căi de atac formulate, faţă de dispoziţiile art. 478 C. proc. civ., raportat la art. 494 din acelaşi act normativ.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondat acest motiv de casare.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 193/2021 din 23 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023.