Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 662/2023 AI generated

Competence for restitution of tax paid under wrong fiscal ID: civil undue payment claim supersedes administrative jurisdiction.

Case Number Decizia nr. 662/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome remanded

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Civil Section VI, thereby rejecting the counter-claim that the Bucharest Court of Appeal, Administrative-Legal Section, had competence. The dispute involved a claim for restitution based on undue payment (erroneous tax payments made under the wrong taxpayer identification number), where the plaintiff sought the return of sums paid to the state budget intended for a third party’s tax liabilities. The Court held that the action was a civil claim for undue payment rather than administrative litigation, as it did not challenge a typical or assimilated administrative act; consequently, the civil court retained jurisdiction under Article 95(1) of the Civil Procedure Code and Article 18 of Law No. 554/2004 was inapplicable because the nature of the underlying obligations did not transform the dispute into one governed by administrative law, and the accessory nature of other relief claims did not alter the principal civil character of the restitution request.

Legislator headnote

AI generated

art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 9 alin. (2) C. proc. civ; Competence for restitution of tax paid under wrong fiscal ID: civil undue payment claim supersedes administrative jurisdiction: Astfel fiind Înalta Curte apreciază că cererea principală, în pretenţii întemeiate pe plata nedatorată, revine în mod indiscutabil spre soluţionare Tribunalului, ca instanţă civilă cu plenitudine de competenţă, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ., iar nu instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Keywords

AI generated
tax liability of taxpayer undue payment tax litigation civil jurisdictional conflict state liability Civil Procedure Code

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa civilă nr. 323 din 18 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti prin Lichidator Judiciar Consorţiul Format din CITR Filiala Ilfov SPRL şi A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2175 din 25 noiembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a VI civilă, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a promovat o acţiune în pretenţii, cauza juridică regăsindu-se în instituţia plăţii nedatorate, potrivit temeiului de drept invocat expres în cererea introductivă ca fiind reprezentat de dispoziţiile art. 1.341 şi urm. C. civ., în concordanţă cu motivele de fapt pe larg redate în cererea de chemare în judecată.

Astfel, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea celor trei pârâte la restituirea sumei pe care susţine că a plătit-o la bugetul de stat utilizând din eroare datele de identificare fiscală ale RADET, ceea ce a făcut ca suma respectivă să servească la stingerea unor obligaţii fiscale ale acesteia din urmă, în timp ce intenţia reclamantei a fost să stingă propriile sale obligaţii fiscale.

În ce priveşte celelalte capete de cerere, Înalta Curte constată că au fost formulate cu titlu accesoriu, ca o consecinţă a restituirii sumei plătite nedatorat, astfel încât nu poate fi vorba despre mai multe capete principale de cerere.

Astfel fiind Înalta Curte apreciază că cererea principală, în pretenţii întemeiate pe plata nedatorată, revine în mod indiscutabil spre soluţionare Tribunalului, ca instanţă civilă cu plenitudine de competenţă, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ., iar nu instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

În acest sens, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Obiectul acţiunilor judiciare de contencios administrativ este reglementat de art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, texte potrivit cărora "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.", respectiv "Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ".

Potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. (2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. (3) În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.(…)".

În acest context legislativ şi având în vedere că obiectul principal al prezentei cauze este reprezentat, de o acţiune în pretenţii întemeiate pe plata nedatorată, ca fapt juridic licit – izvor de obligaţii, iar nu pe un act administrativ tipic sau asimilat nelegal, se reţine că pentru determinarea competenţei materiale a instanţei sunt incidente prevederile art. 95 pct. 1 şi 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., şi nu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că, în speţă, plata pretins nedatorată invocată drept temei al solicitării de restituire a fost făcută de reclamantă pentru stingerea unor obligaţii fiscale nu este de natură a transfera per se litigiul în sfera contenciosului administrativ, independent de cauza juridică a pretenţiilor şi de faptul că în cauză nu se contestă vreun act administrativ tipic sau asimilat a cărui eventuală nelegalitate să justifice acţiunea în pretenţii, cu titlul de despăgubiri.

Concluzionând, natura obligaţiilor stinse prin plata nedatorată nu transformă litigiul într-unul dintre cele enumerate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, în absenţa contestării unui act administrativ tipic sau asimilat, după cum aceasta nu poate fi atrasă nici prin raportare la capetele de cerere accesorii formulate de reclamantă.

Nu în ultimul rând, calificarea litigiului drept unul civil se impune şi prin prisma principiului disponibilităţii, aşa cum este acesta consacrat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor". Instanţa este aşadar obligată să dea relevanţă acestui principiu atât în ceea ce priveşte obiectul şi cauza juridică a capătului principal de cerere, în restituire, cât şi în ceea ce priveşte caracterul accesoriu pe care partea a înţeles să îl atribuie celorlalte capete de cerere. Cu alte cuvinte, instanţei nu îi este permis să nesocotească ori să schimbe cauza juridică a pretenţiilor dincolo de cea indicată expres de parte – pe de o parte, plata nedatorată şi, pe de altă parte, însăşi admiterea cererii principale de restituire, care, în opinia reclamantei, este de natură a servi per se drept cauză juridică pentru admiterea celorlalte solicitări.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti prin Lichidator Judiciar Consorţiul Format din CITR Filiala Ilfov SPRL şi A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.