Constitutional unconstitutionality exception against civil procedure provisions rejected for lack of relevance in penitentiary administrative litigation

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea dedusă judecăţii.

Contestatoarea A. a învestit Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal cu contestaţie în anulare formulată de împotriva deciziei nr. 64/R din 27.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".

Prin cererile depuse în dosarul nr. x/2022 având ca obiect "contestaţie în anulare" contestatoarea A., în contradictoriu cu ANP şi Penitenciarul Codlea, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 504 alin. (3) şi a art. 503 din C. proc. civ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale sus citate contestatoarea a arătat, în esenţă, că în mod abuziv se condiţionează, îngrădeşte şi restrânge accesul liber la actul de justiţie de timbrarea într-un anumit cuantum (de altfel extrem de ridicat) a unei acţiuni (fond, căi de atac, etc.,) în instanţă, împiedicându-se astfel accesul justiţiabilului la actul de justiţie, fiind evident şi descurajat, îngrădit, contribuabilul european justiţiabil, cât timp respiră plătind secundă de secundă taxe la bugetul public din care se finanţează ministerul justiţiei, ministerul public. A mai arătat că neprevederea dreptului persoanei vătămate, justiţiabilului de a beneficia de dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la şanse egale procesuale şi procedurale cu instituţiile publice, care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, este discriminatorie, încălcându-se astfel art. 1 alin. (3) şi al .5, art. 4 alin. l şi alin. (2), art. 11 alin. (1) şi al., art. 24 alin. (1) şi alin. (2), art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. l şi alin. (2),art. 20 alin. (1) şi alin. (2), art. 2l alin. l.-3, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23, art. 24 alin. l şi alin. (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1)-.3, art. 99 alin. l, art. 124 alin. (1)-(2), art. 13l şi celelalte din Constituţia României, precum şi art. 15 alin. l şi art. 16 alin. l, din Prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului ’’privind eliminarea discriminărilor ", art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 17, art. 18, art. 19, art. 30 şi celelelte din "Prevederile Convenţiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertăţilor Fundamentale". A concluzionat că se impune admiterea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate, întrucât lipsesc de predictibilitate şi transparenţă actul de justiţie cu intenţia de a vătăma şi mai mult persoanele părţile din procese prin taxarea abuzivă a unora şi scutirea altora.

2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov.

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 august 2022, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţiile de neconstituţionalitate a art. 503 şi a art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. ridicate de către contestatoarea A..

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs contestatoarea A., apreciind că în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitarea dispoziţiilor art. 503 şi art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. prin prisma faptului că nu se permit probe noi în cadrul contestaţiei în anulare, că cererea de contestaţie în anulare se soluţionează de aceeaşi instanţă ierarhic superioară, încălcându-se astfel Decizia CCR nr. 604, precum şi faptul că dispoziţiile art. 504 alin. (3) sunt neconstituţionale deoarece nu permit formularea unei noi contestaţii în anulare, chiar şi în ipoteza în care se invocă alte motive.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 şi art. 504 alin. (3) din C. proc. civ.

Curtea de Apel Braşov a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă că motivarea în fapt a excepţiei de neconstituţionalitate (prin care se apreciază că prin impunerea unei taxe judiciare de timbru justiţiabililor persoane fizice faţă de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a instituţiilor publice se creează o discriminare), nu are legătură cu art. 504 alin. (3) şi a art. 503 din C. proc. civ., care privesc obiectul şi motivele contestaţiei în anulare, precum şi sancţiunea formulării unei noi contestaţii în anulare, mai ales că contestatoarea nu a mai formulat o altă contestaţie în anulare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs se susţine că în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitarea dispoziţiilor art. 503 şi art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. prin prisma faptului că nu se permit probe noi în cadrul contestaţiei în anulare, precum şi faptul nu se permite formularea unei noi contestaţii în anulare, chiar şi în ipoteza în care se invocă alte motive.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Alin. (2) al aceluaişi articol menţionează în mod expres că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ. "o hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive."

Relevant este faptul că, pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Aşadar, având în vedere că aceste condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele conduce la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă constată că relevanţa excepţiei de neconstituţionalitate, exprimată în condiţia ca textul de lege sau de ordonanţă criticat pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, se impune pentru că raţiunea instituirii acestui tip de control al constituţionalităţii nu se justifică decât în situaţia în care problema incidentă de constituţionalitate are caracter serios şi este realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căreia a fost ridicată.

Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale contestatoarea a susţinut că impunerea unei taxe judiciare de timbru justiţiabililor, persoane fizice, faţă de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a instituţiilor publice, creează o discriminare, iar în raport de considerentele reţinute de către instanţa de judecată în soluţionarea acestei cereri, prin motivele de recurs se susţine temeinicia excepţiei de neconstituţionalitare a dispoziţiilor art. 503 şi art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. prin prisma faptului că nu se permit probe noi în cadrul contestaţiei în anulare, precum şi faptul nu se permite formularea unei noi contestaţii în anulare.

În acest context, Înalta Curte constată că soluţionarea contestaţiei în anulare cu care a fost învestită Curtea de Apel Braşov nu are legătură cu verificarea dispoziţiilor art. 504 alin. (3) şi a art. 503 din C. proc. civ., a căror excepţie de neconstituţionalitate s-a invocat, atât timp cât aceste dispoziţii privesc obiectul şi motivele contestaţiei în anulare, precum şi sancţiunea formulării unei noi contestaţii în anulare, în condiţiile în care contestatoarea nu a mai formulat o altă contestaţie în anulare.

În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 3 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.