Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 633/2023 AI generated

Civil versus Administrative Jurisdiction for Statutory Interest Claims Arising from Public Institution Payment Delays

Case Number Decizia nr. 633/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Civil Court of First Instance (Sector 2 Bucharest), rejecting the Administrative Court’s claim of competence and allowing the plaintiff’s claim for monetary compensation to proceed in civil proceedings. The dispute concerned a claim for 149,582.53 RON in statutory penalty interest due to the public institution's failure to resolve payment requests within the statutory 30-day deadline, following the insolvency of insurance companies. Relying on Decision No. 22/2019, the Court held that the action was strictly patrimonial, not involving the annulment of an administrative act or the judicial determination of an unjustified refusal or administrative silence; therefore, it fell under the jurisdiction of civil courts under the Code of Civil Procedure, specifically Article 94(1)(k) regarding cases under 200,000 RON, rather than the administrative courts under Article 19 of Law No. 554/2004.

Legislator headnote

AI generated

art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 19 din Legea nr. 554/2004, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ; Civil versus Administrative Jurisdiction for Statutory Interest Claims Arising from Public Institution Payment Delays: Faţă de valoarea obiectului cererii, care este inferioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul pârâtului.

Keywords

AI generated
assignment of civil claims conflict of jurisdiction action for annulment payment of interest judicial law statutory deadline

Cited Legislation

AI generated
art. 8 din Legea nr. 554/2004
art. 19 din Legea nr. 554/2004
77, a statuat că: "Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr.
art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ
Faţă de valoarea obiectului cererii, care este inferioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 94 pct.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 mai 2022, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA"), a solicitat:

(i) în principal, obligarea FGA la plata sumei de 149.582,53 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligaţia de a soluţiona cererile de plată formulate de A. şi momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată;

(ii) în subsidiar, obligarea FGA la plata sumei de 125.335,76 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată şi momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 11886 din 29 septembrie 2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat soluţionarea cauzei către Curtea de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că o cerere precum cea din litigiul pendinte, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente nesoluţionării în termen a unor cereri de plată având ca obiect despăgubiri datorate de societăţi de asigurări aflate în faliment, intră în sfera de reglementare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, ce se completează cu cele ale art. 1357 şi următoarele din C. civ., în ceea ce priveşte repararea prejudiciului.

A mai arătat judecătoria că, în speţă, nu există situaţia premisă a unui act administrativ emis de autoritatea pârâtă, nefiind aplicabile considerentele deciziei nr. 22/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, de care s-a prevalat reclamanta.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2383 din 12 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că obiectul cererii îl reprezintă plata unei sume de bani, nefiind în prezenţa unei cereri în anularea unui act administrativ, în constatarea refuzului nejustificat ori de obligare a pârâtului să răspundă cererii formulate de reclamantă.

Curtea de apel a reţinut că în speţă este incidentă decizia nr. 22/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia acţiunile patrimoniale având ca obiect obligarea unei instituţii publice la plata unei sume de bani sunt de competenţa instanţei civile, atunci când nu se cere, sau nu s-a solicitat anterior, anularea unui act administrativ pretins nelegal, nu se solicită constarea caracterului nejustificat al unui refuz, ori solicitarea de plată nu are legătură cu un contract administrativ.

Întrucât valoarea obiectului cererii este sub 200.000 RON, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că îi revine Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cereri.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului FGA în principal la plata sumei de 149.582,53 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligaţia de a soluţiona cererile de plată formulate de reclamantă şi momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Cererea de chemare în judecată cuprinde şi un petit subsidiar privind obligarea pârâtului la plata sumei de 125.335,76 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată şi momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Raportat la petitul cererii şi la motivele expuse în susţinere, Înalta Curte constată că acţiunea formulată de reclamantă nu cuprinde o cerere principală de anulare a unui act administrativ, o cerere de constatare a refuzului nejustificat sau un petit menit să înlăture tăcerea administrativă prin obligarea autorităţii să răspundă cererii formulate reclamanta. Totodată, reclamanta nu se prevalează de existenţa unei hotărâri judecătoreşti de anulare a unor acte administrative, de refuzul nejustificat sau de tăcerea administraţiei stabilită, în prealabil, prin hotărâre judecătorească, obiectul acţiunii fiind plata unei sume de bani, ca urmare a nerespectării de către FGA a termenului de soluţionare a unei cereri de plată formulate de reclamantă.

Relevanţă în pronunţarea regulatorului de competenţă prezintă Decizia nr. 22/2019 din 24/06/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2019, care, la pct. 77, a statuat că: "Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă acţiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, pentru că repararea pagubei persoanei vătămate este o latură intrinsecă litigiului administrativ. În caz contrar, reclamantul nu poate recurge decât la calea dreptului comun pentru angajarea răspunderii delictuale a autorităţii publice, în condiţiile prevăzute de C. civ.."

În raport de conţinutul cererii şi de considerentele deciziei interpretative anterior citate, Înalta Curte constată că cererea reclamantei reprezintă o acţiune patrimonială dată în competenţa de soluţionare a instanţei civile de drept comun, stabilită conform C. proc. civ., chiar dacă vizează obligarea unei instituţii publice la plata unei sume de bani, câtă vreme prin acţiune nu se solicită anularea unui act administrativ pretins nelegal ori constarea caracterului nejustificat al refuzului autorităţii, iar reclamanta nu se prevalează de existenţa unei hotărâri judecătoreşti anterioare, care să fi tranşat o cerere cu un astfel de obiect, astfel că nu se poate reţine competenţa instanţei de contencios administrativ în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de valoarea obiectului cererii, care este inferioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul pârâtului.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. şi pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.