Judicial executor disciplinary review: inadmissibility of revision based on subsequent regulation annulment rather than constitutional unconstitutionality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the petition for revision as inadmissible, thereby upholding the final cassation decision from September 13, 2019, and ordering the petitioner to pay 357 RON in legal costs to the respondent. The dispute arose from a judicial executor's challenge against disciplinary decisions issued by the local and national bodies of judicial executors, which had been previously upheld by the appellate court and the Supreme Court on appeal. The petitioner sought to revise the final decision based on Article 509(1)(11) of the Code of Civil Procedure, citing a subsequent Supreme Court ruling that partially annulled a provision of the Ministry of Justice Order No. 210/2001. The Court held that the revision request was inadmissible because Article 509(1)(11) strictly requires a Constitutional Court decision declaring the challenged legal provision unconstitutional, a condition not met by a Supreme Court decision on the legality of a regulation in a different case; consequently, the cumulative conditions for this specific revision ground were not fulfilled.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ, art. 513 alin. (3) din C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ; Judicial executor disciplinary review: inadmissibility of revision based on subsequent regulation annulment rather than constitutional unconstitutionality: Revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitându-se anularea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 decembrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Uniunea Naţionala a Executorilor Judecătoreşti, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 10/26.06.2015, pronunţată în dosar nr. x/2015 de Consiliul de Disciplina din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi împotriva Hotărârii nr. 27/2015, pronunţată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioara de Disciplina din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, solicitând anularea hotărârilor contestate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 11 mai 2016, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a lipsei capacităţii de folosinţă a Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocate de pârâta Uniunea Naţionala a Executorilor Judecătoreşti şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva pârâţilor Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.
3. Calea de atac a recursului
Împotriva sentinţei civile nr. 109 din 11 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Executor Judecătoresc A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Prin decizia nr. 3935 din 13 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi a respins recursul declarat de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 11 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
5. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, Executor Judecătoresc A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3935 din 13 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.
Revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitându-se anularea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii.
Revizuenta a invocat, în susţinerea cererii sale, pronunţarea ulterioară, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a deciziei nr. 1649/2022, în dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 719/18.07.2022, prin care s-a dipus anularea în parte a art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în ceea ce priveşte sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătoreşti".
A mai arătat revizuenta că a avut calitatea de intervenientă în dosarul nr. x/2018.
6. Apărările formulate în cauză
Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii ca prematură, iar în subsidiar, ca inadmisibilă.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta Executor Judecătoresc A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă, "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii".
În raport de acest text de lege, rezultă că, pentru a fi în prezenţa unei revizuiri admisibile, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să existe o hotărâre judecătorească definitivă; în cursul judecăţii să se fi invocat o excepţie de neconstituţionalitate; această excepţie să fi fost admisă de Curtea Constituţională după rămânerea definitivă a hotărârii.
Înalta Curte constată că în speţă nu sunt îndeplinite aceste cerinţe cumulative, întrucât, deşi revizuirea a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive (decizia nr. 3935 din 13 septembrie 2019, pronunţată de ÎCCJ-SCAF), motivele căii de atac nu se întemeiază pe o decizie a Curţii Constituţionale prin care s-a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cauză, ci pe o soluţie a Înaltei Curţi, pronunţată într-un alt dosar, prin care s-a statuat cu privire la legalitatea art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Hotărârea judecătorească de care se prevalează revizuenta nu se circumscrie ipotezei legislative prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., care are în vedere o situaţie limitativ reglementată, respectiv pronunţarea unei decizii de către Curtea Constituţională şi nu poate fi extinsă la alte cazuri. Chiar dacă revizuenta a avut calitatea de intervenient în dosarul nr. x/2018, în care s-a pronunţat decizia nr. 3935/2019, această împrejurare nu are relevanţă în privinţa condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii, care impun pronunţarea unei decizii de către Curtea Constituţională (precum şi invocarea în cauză a excepţiei de neconstituţionalitate a textului de lege constatat a fi neconform Constituţiei), iar nu a unei hotărâri judecătoreşti.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind formulată pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta Executor Judecătoresc A. la plata către intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a cheltuielilor de judecată în sumă de 357 RON, reprezentând onorariu avocaţial, achitat conform documentelor justificative depuse .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Executor Judecătoresc A. împotriva deciziei nr. 3935 din 13 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.
Obligă revizuenta Executor Judecătoresc A. la plata către intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a cheltuielilor de judecată în sumă de 357 RON, reprezentând onorariu avocaţial.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.