Judicial transfer denial challenged for inconsistent application of workload and personal criteria under Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 1762 din 23.06.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri având ca obiect transferul contestatoarei de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că a absolvit cursurile Institutului National al Magistraturii, promoţia 2013-2015 şi a deţinut funcţia de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Oneşti în perioada iulie 2015- ianuarie2017. În urma promovării examenului de capacitate şi a opţiunii formulate, a fost numită judecător la Judecătoria Paşcani prin Decretul prezidenţial nr. 81 din 26 ianuarie 2017. De la data numirii în funcţie, a fost titular al unui complet specializat în soluţionarea cauzelor - minori şi familie, dar şi a cauzelor civile nespecializate. De asemenea, faţă de specificul organizării activităţii în cadrul Judecătoriei Paşcani, în toată această perioadă a fost şi judecător de drepturi şi libertăţi conform unor planificări de permanenţă prestabilite.

Menţionează contestatoarea că domiciliul său este situat în localitatea Leţcani, jud. Iaşi, localitate aflată în zona metropolitană a municipiului Iaşi şi la circa 60 de km de municipiul Paşcani.

Prin hotărârea atacată, intimatul CSM a respins cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi, motivat de împrejurarea că Judecătoria Paşcani are un volum de activitate ridicat şi nu ar fi oportună vacantarea unui post.

Se arată în cuprinsul hotărârii că la Judecătoria Paşcani se înregistrează un număr de 1203 dosare/judecător, comparativ cu media naţională de 1085 şi încărcătura cauzelor pe schemă de 897 dosare, comparativ cu media naţională de 855 dosare. În pofida acestei situaţii, arată contestatoarea că în etapa a doua a sesiunii de transfer a fost formulată, de un judecător de la Judecătoria Botoşani, o cerere de transfer la Judecătoria Paşcani, care a fost respinsă prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1768/23.06.2022. În condiţiile în care volumul de activitate la Judecătoria Botoşani era mult mai scăzut decât cel de la Judecătoria Paşcani, consideră contestatoarea că nu este explicabilă hotărârea CSM, în urma căreia rămân neocupate cele trei locuri vacante ale Judecătoriei Paşcani.

Susţine contestatoarea că în sesiunea de transfer respectivă au fost formulate şase cereri de transfer la Judecătoria Iaşi, din care a fost admisă doar cererea formulată de doamna judecător B., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila. Consideră că intimatul CSM a procedat, pe de-o parte, la o analiză trunchiată a cererii de transfer a contestatoarei, iar pe de altă parte, la o analiză inconsecventă în raport de celelalte cereri de transfer cu care s-a aflat în concurs.

Astfel, arată contestatoarea, analiza cererii sale s-a făcut exclusiv pe aspectul încărcăturii instanţei de la care se solicită transferul, fără a fi examinate aspectele referitoare la situaţia familială, domiciliu, condiţiile de navetă, vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcţia de judecător. Pe de altă parte, în cuprinsul Hotărârii nr. 1766/23.06.2022, prin care s-a admis cererea de transfer formulată de solicitanta B., intimatul a avut în vedere motivele de ordin familial invocate de aceasta. Consideră contestatoarea că este nelegală practica intimatului de a ignora aspectele de ordin personal invocate de un solicitant, pe când în cazul celuilalt aceste aspecte să fie reţinute ca având un rol determinant în admiterea cererii. Dublul standard cu care s-a operat este unul care conturează arbitrariul şi depăşeşte astfel limitele marjei de apreciere recunoscută autorităţii publice.

Învederează contestatoarea că este căsătorită şi are un copil de 1 an şi 3 luni, astfel că efectuarea unei navete zilnice de peste două ore aduce atingere timpului ce se impune a fi alocat vieţii personale şi implicit fiicei sale. La vârste atât de fragede copiii sunt susceptibili a contacta foarte uşor diverse boli, astfel că este dificil pentru contestatoare să revină la domiciliu în timp util,de la o distanţă de circa 60 de km, în cazul în care fiica sa ar avea o urgenţă medicală. Arată că a efectuat naveta zilnică pe o durata de minim 2 ore pe unul dintre cele mai periculoase drumuri - E583 şi DN28A, pe care au loc frecvent accidente de circulaţie grave, pentru o perioadă efectivă de peste 4 ani, iar reluarea navetei zilnice pe această distanţă ar putea avea consecinţe negative inclusiv asupra randamentului la serviciu, în condiţiile în care, spre deosebire de perioada anterioară intrării în concediile specifice sarcinii şi naşterii, în prezent trebuie să acorde mai mult timp vieţii personale.

Subliniază contestatoarea că, deşi prin hotărârea atacată s-a reţinut că Judecătoria Paşcani se confruntă cu o situaţie dificilă sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schema şi a volumului de activitate care revine fiecărui judecător, s-a acordat totuşi prioritate unei cereri de transfer formulate de un judecător cu o vechime în magistratură şi o vechime la instanţa respectivă mult mai mici decât ale contestatoarei, judecător ce activa în cadrul unei instanţe cu o încărcătură efectivă cu mult peste media naţională, dar şi peste media Judecătoriei Paşcani. Astfel, în anul 2021, încărcătura efectivă în cadrul Judecătoriei Paşcani a fost de 1203 dosare/judecător, raportat la media naţională de 1085 dosare/judecător, în timp ce încărcătura efectivă la Judecătoria Brăila a fost de 1381 dosare/judecător, respectiv cu 27 % mai ridicată decât media naţională şi cu 14% mai mare decât cea a Judecătoriei Paşcani. În aceeaşi sesiune de transfer a fost admisă o cerere de transfer către Judecătoria Brăila, însă acest aspect nu influenţează în nici un fel volumul de activitate al acestei instanţe, având în vedere numărul ridicat de posturi vacante şi volumul de activitate astfel cum a fost anterior menţionat.

Mai arată contestatoarea că, la data formulării cererii, avea o vechime în funcţie de 8 ani şi 8 luni şi o vechime la instanţă de 5 ani şi 4 luni, în timp ce doamna judecător B. avea o vechime în funcţie de doar 4 ani şi 5 luni, iar aceste aspecte nu a fost avute în vedere.

În concluzie, contestatoarea apreciază că Hotărârea nr. 1762/23.06.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători nu a avut ca fundament o analiză riguroasă şi transparentă a criteriilor prevăzute de art. 60 alin. (1) din Legea 303/2004.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susţine intimatul că, prin Hotărârea nr. 1762/23.06.2022 a secţiei pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi, fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege, în principal volumul de activitate ridicat al instanţei de la care provine, situaţia posturilor vacante de la Judecătoria Paşcani, motivele personale şi profesionale invocate, precum şi motivele cuprinse în avizele emise de instanţele implicate în procedura transferului.

Din analiza traseului profesional a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime de 8 ani şi 7 luni în funcţia de judecător, din care 5 ani şi 3 luni la Judecătoria Paşcani.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, s-a reţinut că la Judecătoria Paşcani, instanţa de la care se solicita transferul, din cele 11 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 8 de posturi, fiind vacante 3 posturi. De asemenea, erau vacante funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte, ocupate prin delegare, iar un post era ocupat în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. S-a avut în vedere şi împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Paşcani încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1203 dosare, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 897, comparativ cu media naţională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reţinut că la Judecătoria Iaşi, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 61 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 58 posturi, fiind vacante 3 posturi, 5 posturi erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 1 judecător era delegat la altă instanţă şi 1 judecător se afla în concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043 dosare, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media naţională de 855.

Susţine intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor.

În ceea ce priveşte situaţia Judecătoriei Paşcani, secţia pentru judecători a reţinut faptul că erau vacante 3 posturi dintr-o schemă de 11 posturi, iar 1 post era ocupat de un judecător stagiar, activitatea instanţei fiind asigurată de doar 7 judecători definitivi în condiţiile în care încărcătura de cauze pe judecător depăşise media naţională. În aceste condiţii, vacantarea unui alt post de judecător ar fi fost de natură să accentueze situaţia dificila cu care se confrunta instanţa sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schemă şi a volumului de activitate care revenea fiecărui judecător, aspect faţă de care secţia pentru judecători a apreciat în mod corect că în respectiva etapă de transferuri nu se impunea admiterea niciuneia dintre cele 2 cereri de transfer formulate de către magistraţi de la Judecătoria Paşcani. În raport de aceste considerente, fără a ignora motivele personale invocate în susţinerea cererii de transfer, reţinând totodată şi avizele nefavorabile exprimate de instanţele implicate în procedura transferului, în mod corect secţia pentru judecători a respins cererea formulată de contestatoare, apreciind că la acel moment nu era oportun transferul acesteia.

Contrar susţinerilor contestatoarei, intimatul CSM arată că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv şi motivele personale invocate de aceasta, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, volumul de activitate şi situaţia personalului de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate şi necesitatea asigurării bunei funcţionari a acestor instanţe. Motivele de ordin personal invocate de contestatoare în cadrul procedurii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale, apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat, iar pe de altă parte, nu constituiau singurele criterii legale avute în vedere şi nu exista nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii.

În opinia intimatului, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obţină transferul conferă acestuia o vocaţie la transfer, care poate fi valorificata doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate. Astfel, motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţelor implicate în procedura transferului, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei de la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantului.

Totodată, susţine intimatul că motivele personale invocate de contestatoare au fost efectiv analizate de secţia pentru Judecători, chiar dacă nu au fost amplu detaliate în hotărârea atacată, pentru a proteja dreptul acesteia la viaţă privată şi datele cu caracter personal, întrucât hotărârile sunt publice, putând fi accesate pe pagina de internet a Consiliului.

Cât priveşte avizele emise de instanţele implicate în transferuri, arată intimatul că acestea au doar caracter consultativ, potrivit art. 60 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nefiind adoptată cu exces de putere şi nici cu vătămarea vreunui drept al contestatoarei. Solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, precum şi jurisprudenţa CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei referitoare la transferul doamnei judecător B., consideră că acestea sunt nefondate şi că instanţa nu este învestită cu verificarea legalităţii hotărârilor adoptate de CSM cu privire la cererea de transfer formulată de alt magistrat. Consiliul analizează fiecare cerere de transfer în funcţie de circumstanţele specifice şi de criteriile legale. În aceste condiţii, raţiunile avute în vedere de secţia pentru judecători în cadrul soluţiilor respective sunt diferite, întrucât au avut la bază cereri formulate de titulari diferiţi, instanţele implicate în procedura transferului având situaţii distincte cu privire la situaţia posturilor vacante, încărcătura şi volumul de activitate, fiind invocate şi circumstanţe personale şi profesionale diferite. Prin urmare, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraţilor sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/26.05.2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Paşcani, a solicitat transferul la Judecătoria Iaşi.

Prin Hotărârea nr. 1762/23.06.2022 secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 402/24.02.2022 a secţiei pentru judecători au fost expuse situaţia posturilor vacante la Judecătoria Paşcani şi la Judecătoria Iaşi, precum şi volumul de activitate la ambele instanţe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, faţă de media naţională. În contextul datelor expuse, intimatul a apreciat că nu este oportun transferul contestatoarei, întrucât vacantarea unui post de judecător ar fi de natură să accentueze situaţia dificilă cu care se confurntă Judecătoria Paşcani sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schemă şi a volumului de activitate care revine fiecărui judecător.

Totodată, secţia pentru judecători a avut în vedere şi avizele nefavorabile emise de instanţele implicate în transfer.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 1762/23.06.2022 evidenţiind analiza incompletă şi inegală a criteriilor amintite.

Argumentaţia contestatoarei se referă, în esenţă, la neluarea în considerare a unora dintre criterii în cazul cererii sale de transfer, concomitent cu valorificarea lor în cazul altei cereri de transfer, formulate de doamna judecător B., care a solicitat transferul de la Judecătoria Brăila la Judecătoria Iaşi şi căreia i-a fost admisă cererea conform Hotărârii nr. 1766/23.06.2022 .

Contrar susţinerilor intimatului, Înalta Curte constată că în analiza legalităţii Hotărârii CSM nr. 1762/23.06.2022, prin care s-a respins cererea de transfer a contestatoarei A., nu se poate face abstracţie de existenţa unei alte cereri de transfer la aceeaşi instanţă, care a avut parte de o soluţie diferită, conform Hotărârii nr. 1766/23.06.2022, în aceeaşi sesiune de transferuri. Este adevărat că instanţa nu este învestită cu examinarea legalităţii acestei din urmă hotărâri, însă, fiind în prezenţa a două cereri concurente, care au primit soluţii diferite şi având în vedere criticile contestatoarei, care invocă o analiză inegală a celor două cereri, Înalta Curte are obligaţia examinării comparative a modului în care intimatul, prin secţia pentru judecători, a făcut aplicarea criteriilor legale în soluţionarea cererilor cu care a fost sesizat.

În ceea ce priveşte criteriul prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că textul de lege statuează obligaţia CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În speţă se observă că avizul negativ emis de Judecătoria Iaşi nu cuprinde nicio motivare cu privire la cererea de transfer formulată de contestatoare, rezumându-se la prezentarea structurii de personal a instanţei şi la susţinerea generică a dinamicii fluctuaţiei de personal în perioada 2019-2022, fără a explica modul în care această fluctuaţie ar fi afectată şi mai mult de transferul contestatoarei. Aceasta, în condiţiile în care contestatoarea a solicitat transferul şi în considerarea domiciliului său, situat în zona metropolitană a municipiului Iaşi şi a întemeierii familiei în acea localitate, ceea ce prezumă intenţia sa de a activa pe o perioadă îndelungată la instanţele din acest municipiu, împrejurare de natură să conducă la creşterea stabilităţii personalului judecătoresc, iar nu la mărirea fluctuaţiei de personal.

Cât priveşte cererea doamnei B., aceasta a primit avize nefavorabile de la Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Brăila şi Judecătoria Brăila şi aviz favorabil de la Judecătoria Iaşi.

În ceea ce priveşte criteriile volumului de activitate şi al încărcăturii instanţelor implicate în transfer (art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004), se observă că, în anul 2021, la Judecătoria Paşcani încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1203 dosare, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 897, comparativ cu media naţională de 855.

La Judecătoria Brăila, instanţă de unde s-a admis transferul doamnei judecător B., încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1381 dosare, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 856, comparativ cu media naţională de 855.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că există o diferenţă de volum/încărcătură între cele două instanţe, dar apreciază că aceasta nu are un caracter însemnat, care, prin ea însăşi, să conducă la prioritizarea unei cereri de transfer faţă de cealaltă.

Referitor la numărul de posturi vacante, la Judecătoria Paşcani erau vacante 3 posturi, iar funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte sunt ocupate prin delegare, pe când la Judecătoria Brăila sunt vacante 10 posturi, iar funcţiile de conducere sunt ocupate prin delegare. Prin urmare, la Judecătoria Brăila numărul de posturi vacante era mult mai ridicat decât la Judecătoria Paşcani, instanţa se confrunta cu o situaţie mai dificilă, însă intimatul a admis transferul unui judecător, fără a aprecia, ca în cazul contestatoarei, că transferul ar fi de natură să producă dezechilibre în activitatea instanţei, ceea ce demonstrează inconsecvenţa în aplicarea criteriilor de transfer.

Această inconsecvenţă este relevată şi de împrejurarea că o cerere de transfer de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Paşcani a fost respinsă în aceeaşi sesiune de transfer, prin Hotărârea nr. 1768/23.06.2022, în condiţiile în care Judecătoria Botoşani are un volum de activitate mai scăzut faţă de Judecătoria Paşcani.

Aşadar, criteriul volumului de activitate al Judecătoriei Paşcani nu a primit aceeaşi relevanţă şi nu a fost interpretat identic în analiza cererilor de transfer formulate în aceeaşi sesiune, în cazul contestatoarei având caracter hotărâtor în respingerea cererii de transfer, pe când în celălalt caz a avut o importanţă minoră.

În ceea ce priveşte vechimea în funcţie şi vechimea la instanţa la care activează contestatoarea (art. 612 lit. d) şi e) din Legea nr. 303/2004), respectiv doamna judecător B., Înalta Curte reţine că, la data formulării cererii, contestatoarea avea o vechime de 8 ani şi 7 luni în funcţia de judecător, din care 5 ani şi 3 luni la Judecătoria Paşcani, pe când solicitanta B. avea o vechime de 4 ani şi 5 luni în funcţia de judecător şi la instanţă.

Prin urmare, în privinţa criteriilor vechimii la instanţa de la care solicită transferul şi a vechimii efective în funcţie, cererea contestatoarea avea prioritate faţă de cererea solicitantei B., întrucât beneficia de o vechime mai îndelungată.

Referitor la dispoziţiile art. 612 lit. c) şi g) din Legea nr. 303/2004, care prevăd criterii referitoare la specializarea judecătorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării, respectiv disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant, din analiza înscrisurilor existente la dosar nu au fost relevate aspecte care să diferenţieze cele două cereri de transfer concurente.

În ceea ce priveşte motivele de ordin personal expuse în cadrul cererilor de transfer, Înalta Curte constată o greşită aplicare a criteriilor prevăzute de art. 612 lit. h) – j) din Legea nr. 303/2004. Motivele privind situaţia personală şi familială prezentate de contestatoare atât în susţinerea cererii de transfer, cât şi pe calea prezentei contestaţii, au fost dovedite cu înscrisuri şi justificau, în opinia Înaltei Curţi, admiterea cererii de transfer, însă, contrar susţinerilor intimatului, aceste motive nu au fost analizate la emiterea Hotărârii nr. 1762/23.06.2022.

Astfel, în cuprinsul hotărârii nu sunt redate motivele de ordin personal invocate de contestatoare cu privire la situaţia familială şi domiciliul situat în zona metropolitană a municipiului Iaşi, iar din conţinutul actului nu rezultă, cum greşit susţine Consiliul, că acestea ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii.

Intimatul a susţinut că redarea acestor date cu caracter personal în cuprinsul hotărârii nu era adecvată, faţă de necesitatea ocrotirii dreptului la viaţă privată al contestatoarei, întrucât hotărârea urma a fi publicată pe pagina de internet a CSM, însă Înalta Curte constată că, în cazul solicitantei B., motivele de ordin personal invocate se găsesc în cuprinsul Hotărârii nr. 1766/23.06.2022, fiind puse la dispoziţia publicului în formă anonimizată, în raport cu prevederile Regulamentului UE 2016/679.

Înalta Curte constată că secţia pentru judecători nu a analizat motivele contestatoarei referitoare la situarea domiciliului în apropierea localităţii unde se află sediul instanţei la care se solicită transferul, precum şi întemeierea unei familii în această localitate, respectiv naşterea fiicei sale, în vârstă de nici doi ani, aspecte care relevă necesitatea de a fi aproape de familie. Sunt de necontestat şi argumentele referitoare la timpul pe care îl necesită naveta zilnică la Judecătoria Paşcani şi oboseala resimţită de contestatoare, de natură a-i afecta performanţele în activitate, în contextul în care are în îngrijire un copil mic.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatoarei, au fost analizate în cazul solicitantei B., în favoarea cererii de transfer formulate de aceasta fiind avut în vedere domiciliul situat tot într-o localitate din apropierea municipiului Iaşi, precum şi împrejurarea că, între anii 2007-2014, solicitanta a activat în cadrul Judecătoriei Iaşi în calitate de grefier. Acest din urmă aspect nu este apreciat de Înalta Curte ca având relevanţă în prioritizarea cererii de transfer, dat fiind că activarea în cadrul aceleiaşi instanţe, anterior formulării cererii de transfer, nu reprezintă un criteriu din cele prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, iar solicitanta a lucrat la Judecătoria Iaşi cu 9 ani anterior cererii de transfer, neputând fi reţinut argumentul CSM în sensul unei "familiarizări" a titularei cererii cu activitatea Judecătoriei Iaşi.

Rezumând considerentele anterior expuse, cererea contestatoarei A. întrunea mai multe criterii de admitere a transferului faţă de cererea solicitantei B., contestatoarea având o vechime la instanţa de la care solicită transferul şi o vechime efectivă în funcţie mai mari. Totodată, instanţa de la care solicita transferul (Judecătoria Paşcani) avea un număr mai mic de posturi vacante şi o activitate mai redusă decât cea de la care solicita transferul doamna judecător B. (Judecătoria Brăila), iar contestatoarea a prezentat şi motive personale întemeiate pentru aprobarea cererii de transfer, care au fost omise de secţia pentru judecători la analiza cererii. Mai mult, nu este explicat sau explicabil avizul nefavorabil dat contestatoarei de Judecătoria Iaşi, la care se solicita transferul, în comparaţie cu avizul pozitiv dat celeilalte solicitări de transfer.

Înalta Curte constată că cererea de transfer formulată de contestatoare a fost analizată exclusiv în raport de încărcătura şi volumul de activitate al instanţei unde activa, fără a fi luate în seamă celelalte criterii legale. Totodată, intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer formulate pentru aceeaşi instanţă, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală şi inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, motive pentru care soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 1762 din 23 iunie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1762 din 23 iunie 2022, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători.

Anulează Hotărârea nr. 1762 din 23 iunie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.