Judicial review of magistrate transfer denial: balancing institutional staffing necessity against personal hardship criteria under Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 747 din 03.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre, prin care să admită cererea contestatorului de transfer de la Judecătoria Videle la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 Bucureşti.

În motivarea cererii, contestatorul arată că, prin cererea de transfer înregistrată sub nr. x/01.02.2022, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători ca, în temeiul articolului 60 – 612 din Legea nr. 303/2004, al Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător şi al articolului 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, să aprobe cererea de transfer de la Judecătoria Videle în următoarea ordine de preferinţă: la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În cadrul cererii de transfer, contestatorul a arătat că volumul de activitate al instanţelor la care a solicitat transferul este mult mai ridicat decât la Judecătoria Videle. Deşi schema Judecătoriei Videle este ocupată în întregime, doi judecători sunt delegaţi şi unul este detaşat şi a considerat că transferul către o altă instanţa nu ar perturba activitatea Judecătoriei Videle, având în vedere volumul de activitate relativ scăzut al acestei unităţi care, în anul 2021, a înregistrat 4.629 de dosare, iar la sfârşitul anului a mai rămas un stoc de 943 de dosare.

A mai arătat contestatorul că, în perioada 01.07.2015 – 29.01.2017, şi-a desfăşurat activitatea în calitate de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, timp în care a locuit în mun. Călăraşi. Ulterior, ca urmare a promovării examenului de capacitate, la data de 30.01.2017 a fost numit în funcţia de judecător la Judecătoria Videle, unde se află şi în prezent. A menţionat că face naveta cu autoturismul personal până la locul de muncă, fiind nevoit să parcurgă 140 de km zilnic, pe un traseu care include multe comune. Pe timpul iernii, există un pericol concret având în vedere starea de oboseală acumulată după o zi de muncă şi faptul că localităţile parcurse sunt slab iluminate.

A solicitat mai contestatorul să se aibă în vedere că în ultimii 5 ani, de când îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Videle, a soluţionat cauze mixte, atât în materie penală cât şi în materie civilă.

Totodată, a arătat că este singurul întreţinător al mamei sale, în vârstă de 75 de ani, care are venituri relativ mici şi care are nevoie de ajutorul contestatorului în treburile casnice, întrucât vârsta înaintată, precum şi problemele de sănătate pe care le are, o pun în imposibilitate de a efectua deplasările care se impun în viaţa de zi cu zi.

A solicitat să nu se ia în considerare situaţia unor judecători care sunt deja delegaţi pe locurile unde solicită transferul, întrucât printre criteriile prevăzute de lege nu este inclusă şi ipoteza în care magistratul ocupă deja locul ca urmare a detaşării sau delegării. Prin Decizia nr. 454 din data de 24.06.2010, Curtea Constituţională a României a stabilit că există o stare de impredictibilitate ca urmare a faptului că art. 60 din Legea 303/2004 nu stabileşte condiţiile transferării judecătorilor. Ţinând cont de modificarea legislativă intervenită ca urmare a acestei decizii, nu pot fi avute în vedere decât criteriile prevăzute de lege, între care nu se prevede şi delegarea.

Contestatorul învederează că, prin Hotărârea nr. 747 din 03.03.2022, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturi a hotărât respingerea cererii, reţinând, în esenţă, că schema de personal a instanţei de la care se solicită transferul (Judecătoria Videle) apare ca fiind completă, în prezent funcţionează efectiv 5 judecători definitivi, iar în cursului anului 2021 numărul dosarelor nou intrate a fost în creştere, astfel încât volumul de activitate al judecătoriei este ridicat. De asemenea, s-a arătat că transferul contestatorului la o instanţă din mun. Bucureşti ar conduce la desfiinţarea completului de judecată, cu consecinţa repartizării ciclice a dosarelor.

Consideră că hotărârea atacată este nelegală deoarece nu respectă exigenţa motivării, iar în lipsa unei motivări concrete nu se poate considera că cererea a fost efectiva analizată. Totodată, nu au fost respectate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru judecători soluţionând cererea de transfer prin raportare exclusiv la un singur criteriu din lege, fără a realiza o punere în balanţă a interesului privat al solicitantului cu cel public al administrării justiţiei.

Astfel, în ceea ce priveşte motivarea CSM raportată la creşterea numărului de dosare nou intrate în cursul anului 2021, contestatorul arată că nu sunt oferite date concrete cu privire la numărul dosarelor înregistrate în anul 2021 comparativ cu anul 2020, pentru a se putea determina dacă există o creştere semnificativă.

Referitor la situaţia schemei de personal a Judecătoriei Videle, în prezent în această instanţă activează 5 judecători definitivi dintr-o schema de 8, deoarece doi judecători sunt delegaţi la alte instanţe, iar unul este detaşat la Inspecţia Judiciară.

Din această perspectivă, contestatorul apreciază a fi oportună prezentarea traseului profesional al judecătorului numit definitiv la Judecătoria Videle la data de 9 octombrie 2020. Astfel, la data de 04.01.2022, Curtea de Apel Bucureşti a dispus delegarea respectivului judecător, începând cu data de 15.01.2022, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Ulterior, prin Hotărârea nr. 510 din 01.03.2022 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, s-a dispus transferul acestuia la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Prin Hotărârea nr. 929 din data de 03.03.2022, Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători a dispus revocarea Hotărârii nr. 510/01.03.2022, la cererea judecătorului respectiv, întrucât la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu erau locuri disponibile în cadrul secţiei penale, cu toate că, în cererea de transfer, solicitantul îşi exprimase acordul de a activa în cadrul oricărei secţii/completuri din cadrul judecătoriilor la care a solicitat transferul.

Având în vedere aceste aspecte, observă contestatorul că un judecător cu o vechime mai mică a avut atât dreptul la transfer, cât şi dreptul de a renunţa la transfer, singura motivare fiind aceea că fusese delegat cu două luni înainte la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, delegarea fiind acordată la trei zile după ce a fost promulgată legea care a permis reluarea procedurilor de transfer la magistraţi. Există, astfel, o discriminare vădită între contestator şi acest magistrat, în condiţiile în care contestatorul era dispus să activeze în cadrul oricărei secţii, în timp ce celălalt judecător nu a vrut să activeze la o instanţa unde urma să soluţioneze cauze civile. Mai mult decât atât, hotărârea de revocare a transferului a fost emisă în aceeaşi şedinţă în care a fost pronunţată şi hotărârea care face obiectul prezentei cauze, prin care se invocă faptul că transferul contestatorului ar perturba activitatea Judecătoriei Videle, dar cu privire la celălalt judecător se ia act de renunţarea la transfer şi se menţine delegarea la altă instanţă.

Susţine contestatorul că prin cererea de transfer a învederat o serie de motive personale şi profesionale care ar fi trebuit să conducă la admiterea cererii de transfer. Deşi, secţia pentru judecători a arătat că s-a procedat la o analiză comparativă şi cumulativă a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, motivele de ordin personal nu au fost avute deloc în vedere, nefiind realizată efectiv o punere în balanţă a interesului legitim privat al persoanei în cauză şi acela al interesului public, temeiurile respingerii cererii fiind exclusiv unele care vizează încărcătura instanţei şi dificultatea ocupării posturilor la Judecătoria Videle, fără a se face o analiză comparativă şi echilibrată a motivelor de ordin personal raportat la nevoia asigurării unei activităţi adecvate a judecătoriei. Aceste aspecte echivalează în fapt cu o nemotivare a soluţiei date cererii de transfer, iar exigenţa motivării ar trebui să existe şi în cazul soluţiilor acordate de către secţia pentru judecători cerilor formulate în procedura transferului.

Contestatorul arată că vechimea la instanţa de la care se solicită transferul este o condiţie care ar putea fi avută în vedere. Cu toate acestea, dacă se analizează unele dintre soluţiile oferite de către secţia de judecători, se poate observa că au fost acordate transferuri la instanţele din Bucureşti cu prioritate judecătorilor delegaţi/detaşaţi deja la aceste instanţe, având o vechime efectivă mai mică la instanţa de la care solicită transferul, deoarece aceştia erau deja delegaţi în cadrul altor instanţe. Legea nu prevede, ca o condiţie prealabilă necesară transferului, ca judecătorul să obţină o delegarea/detaşarea la instanţa la care va solicita ulterior să fie transferat, dar secţia pentru judecători a reţinut în mod constat în acest tip de cereri faptul că transferul judecătorului nu va afecta instanţa de la care pleacă, deoarece nu ocupă efectiv un post, fiind delegat/detaşat la instanţa unde se solicită transferul. O astfel de motivare, în condiţiile în care delegările şi detaşările, cele puţin la nivelul municipiului Bucureşti, nu sunt publice şi nici nu există o cerere oficială adresată tuturor judecătorilor la care să poată participa orice doreşte să fie delegat într-o procedură obiectivă, este de natură să creeze discriminări între persoane care se află în situaţii asemănătoare, raportat la criteriile enunţate de art. 612 din Legea nr. 303/2004.

Solicită contestatorul a se avea în vedere şi împrejurarea că instituţiile delegării şi detaşării nu au în vedere situaţia personală a judecătorului, ci situaţia în care o instanţă nu poate funcţiona normal din cauza absenţei temporare a unor judecători, existenţei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, conform art. 57 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. În schimb transferul este o instituţie care poate să aibă în vedere domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului, distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea de sănătate şi situaţia familială.

Totodată, arată contestatorul că, dacă în ceea ce îl priveşte motivele sale personale şi profesionale nu au fost analizate, în cazul unor judecători cu vechime mai mică acestea au fost motivele determinante în admiterea cererii de transfer. Cererea de transfer a contestatorului a fost analizată numai din perspectiva unor indicatori de eficacitate şi încărcătură a instanţei, cu ignorarea completă a situaţiei personale şi a dorinţelor sale profesionale.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susţine intimatul că, prin Hotărârea nr. 747/03.03.2022 a secţiei pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatorului de la de la Judecătoria Videle la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reţinând, din analiza traseului profesional al contestatorului, că acesta avea o vechime în funcţiile de judecător şi procuror de 8 ani şi 3 luni, dintre care 4 ani şi 11 luni la Judecătoria Videle.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, s-a reţinut că la Judecătoria Videle, instanţa de la care se solicita transferul, erau ocupate toate cele 8 posturi de judecător prevăzute în schemă, fiind vacant temporar 1 post. De asemenea, 2 judecători de la Judecătoria Videle erau delegaţi la alte instanţe. S-a avut în vedere şi împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Videle încărcătura cauzelor/judecător a fost de 959, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reţinut că:

a) la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat transferul, erau ocupate toate cele 68 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, precum şi 9 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, existând 1 post temporar vacant. Totodată, era vacantă funcţia de preşedinte al secţiei penale, care era ocupată prin delegare. De asemenea, un judecător era delegat la această instanţă, iar 5 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la alte instanţe.

b) la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de preşedinte al secţiei civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 3 judecători fiind delegaţi la această instanţă, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1037 de dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 977 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

c) la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, erau ocupate toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, precum şi 7 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, mai existau 3 posturi de judecător temporar vacante. Totodată, 3 judecători erau delegaţi la această instanţă, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la altă instanţă.

d) la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 72 de posturi {din care 4 posturi urmau să se ocupe la data de 15.03.2022), iar un judecător care a fost numit din funcţia de procuror urma să înceapă activitatea la data publicării decretului Preşedintelui României, fiind astfel vacante 5 posturi (din care 3 posturi la data de 15.03.2022). De asemenea, existau 6 posturi de judecător temporar vacante, precum şi 4 posturi de judecător temporar vacante ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, 1 judecător era delegat la această instanţă, iar 3 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1250 de dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 983 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

e) la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 48 de posturi (din care un post urma să se ocupe la data de 15.03.2022), existând 2 posturi vacante, din care un post urma să se vacanteze la data de 15.03.2022. De asemenea, existau 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciari, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, 8 judecători erau detaşaţi/delegaţi la această instanţă, iar 5 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 919 dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 840 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

f) la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, erau ocupate toate cele 42 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 3 judecători fiind delegaţi la această instanţă, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la alte instanţe.

Mai învederează intimatul că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a avizat favorabil transferul contestatorului, iar Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti au comunicat avize favorabile în limita posturilor vacante disponibile, în timp ce Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Videle, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti au comunicat avize nefavorabile.

Secţia pentru judecători a analizat cererile de transfer formulate pentru posturile vacante la instanţele anterior menţionate, care erau susceptibile de ocupare în etapa a II-a a sesiunii de transferuri, prin raportare la criteriile legale prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constatând faptul că la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţe la care reclamantul a solicitat transferul, nu existau posturi de execuţie vacantate în etapa I a sesiunii de transferuri, care să fie susceptibile de ocupare în etapa a II-a, potrivit dispoziţiilor legale.

Totodată, secţia pentru judecători a reţinut şi aspectele invocate în avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Videle, potrivit cărora, deşi schema de personal la această din urmă instanţă apărea ca fiind completă, instanţa funcţiona efectiv cu 5 judecători definitivi, în condiţiile în care numărul dosarelor nou intrate în cursul anului 2021 a fost în creştere, astfel încât volumul efectiv de activitate al judecătorilor din cadrul Judecătoriei Videle era unul ridicat. S-a mai reţinut şi că în adresa comunicată de conducerea Judecătoriei Videle s-a precizat că eventualul transfer al contestatorului va conduce la desfiinţarea completurilor de judecată al căror titular era acesta, urmând să se procedeze la repartizarea ciclică a dosarelor, fapt ce ar fi determinat întârzieri în soluţionarea acestora.

Prin urmare, observând volumul de activitate înregistrat prin raportare la situaţia de personal expusă, secţia pentru judecători a apreciat că vacantarea unui post la Judecătoria Videle va determina creşterea încărcăturii de dosare pe judecător, situaţie de natură să influenţeze negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii şi realizarea unui act de justiţie de calitate, astfel că a respins cererea de transfer formulată de domnul judecător A..

Susţine intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului. Dispoziţiile art. 6l2 din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de judecător şi cea de la Judecătoria Videle a reclamantului, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii. Contrar susţinerilor reclamantului, la soluţionarea cererilor de transfer formulate, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal şi profesional invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinante aspectele privind situaţia Judecătoriei Videle, în ceea ce priveşte volumul de activitate al acestei instanţe şi schema de personal, dar şi volumul de activitate al instanţelor la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi a celor temporar vacante, dificultăţile de ocupare a acestora, precum şi motivele cuprinse în avizele emise de instanţele implicate în procedura de transfer, criteriu prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Mai arată că s-au avut în vedere împrejurările că, deşi schema de personal la Judecătoria Videle apărea ca fiind completă, instanţa funcţiona efectiv cu 5 judecători definitivi, în condiţiile în care numărul dosarelor nou intrate în cursul anului 2021 a fost în creştere, astfel încât volumul efectiv de activitate al judecătorilor din cadrul instanţei era unul ridicat. Aceste aspecte au fost relevate de Judecătoria Videle, care, prin punctul de vedere din 09.02.2022, transmis Consiliului Superior al Magistraturii în condiţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a învederat că eventualul transfer al domnului judecător A. va conduce la perturbarea activităţii instanţei, în condiţiile în care Judecătoria Videle funcţiona efectiv cu un număr de 5 judecători definitivi dintr-un număr de 8 cât era prevăzut în schemă, iar volumul de activitate în anul 2021 a crescut simţitor faţă de cel din anul 2020, respectiv cu un procent augmentat de 16,66%, ca urmare a rearondării unor comune prin Hotărârea nr. 102/2021 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, fiind prezentate date statistice concrete în cuprinsul acestei adrese. Judecătoria Videle a mai semnalat faptul că admiterea solicitării de transfer a reclamantului ar conduce la desfiinţarea completurilor de judecată al căror titular era acesta, urmând să se procedeze la repartizarea ciclică a dosarelor, fapt ce va determina întârzieri în soluţionarea acestora, dar şi la preluarea celorlalte atribuţii ce revin acestuia în cadrul instanţei, respectiv preluarea atribuţiilor de judecător desemnat pentru conducerea Biroului de informare şi relaţii publice al instanţei şi a celor de judecător delegat cu executarea hotărârilor penale. În plus, situaţia învederată de reclamant sub aspectul efectuării unei navete zilnice nu era singulară, toţi judecătorii instanţei regăsindu-se în situaţii identice.

Consideră intimatul CSM că soluţia dispusă prin actul administrativ contestat este corespunzător argumentată, cuprinzând motivele pentru care a fost respinsă solicitarea contestatorului având ca obiect transferul acestuia de la Judecătoria Videle. Motivarea secţiei pentru judecători este clară, lipsită de ambiguităţi, fiind relevate în mod judicios argumentele care au format opinia acesteia cu privire la solicitarea de transfer şi îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 425 C. proc. civ. pentru hotărârile judecătoreşti, dar şi cele prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenţia EDO. În considerentele actului administrativ atacat s-a reţinut atât solicitarea contestatorului, au fost expuse datele statistice şi cele referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer care constituiau criterii legale şi au fost indicate argumentele pentru care s-a dat prevalentă unor criterii, fiind argumentată aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer a contestatorului, ceea ce nu poate echivala cu nemotivarea hotărârii sau cu motivarea ei deficitară ori neconvingătoare. Prin urmare, sunt neîntemeiate susţinerile contestatorului referitoare la faptul că secţia pentru judecători nu ar fi realizat o verificare efectivă şi obiectivă a motivelor invocate de acesta în cererea de transfer.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nefiind conturată ipoteza unui exces de putere, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a stabilit că transferul la o altă instanţă reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi jurisprudenţa CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24. Astfel, soluţionarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanţilor şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat, actul administrativ fiind motivat într-o manieră care garantează legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de CSM.

Intimatul CSM apreciază a fi neîntemeiat şi argumentul contestatorului referitor la pretinsa omisiune a secţiei pentru judecători de a lua în considerare, la analiza cererii de transfer, motivele personale şi profesionale invocate în susţinerea cererii, în condiţiile în care din considerentele hotărârii rezultă că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale şi profesionale. secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv şi aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, motivele prezentate în avizele instanţelor implicate, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, apreciind că motivele de ordin familial şi profesional invocate de reclamant în susţinerea cererii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţa dintre interesul public şi interesul privat.

În opinia intimatului, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, iar în speţa de faţă, în mod corect s-a constatat că motivele personale invocate de contestator în cererea de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care acesta provine.

În ceea ce priveşte datele personale ale reclamantului şi ale celorlalţi magistraţi care au formulat cereri de transfer, intimatul susţine că, deşi datele cu caracter personal nu au fost prezentate în detaliu în cuprinsul hotărârii contestate, pentru a respecta dreptul la viaţă intimă familială şi privată, în condiţiile în care hotărârea CSM este adusă la cunoştinţa publicului pe pagina de internet a instituţiei, totuşi acestea au fost efectiv analizate şi coroborate cu datele obiective privind privind situaţia posturilor de judecător de la instanţele implicate în procedura transferului şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

Referitor la avizele consultative emise de unităţile implicate în transfer, la soluţionarea cererii s-a ţinut cont de avizul nefavorabil emis de Judecătoria Videle, iar secţia pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate şi temeinicie a avizelor.

Pentru argumentele expuse, intimatul apreciază că sunt neîntemeiate şi susţinerile contestatorului referitoare la pretinsul tratament discriminatoriu aplicat din perspectiva situaţiei judecătorului delegat de la Judecătoria Videle la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar hotărârea prin care s-a dispus delegarea beneficiază de prezumţia de legalitate, nefiind contestată.

Tratamentul discriminatoriu nu poate fi reţinut nici prin raportare la alţi judecători cărora le-au fost admise cereri de transfer la instanţe din Bucureşti, întrucât, pe de o parte, fiecare situaţie este analizată în particularitatea sa, iar pe de altă parte, actele administrative prin care secţia pentru judecători a dispus cu privire la solicitările de transfer ale altor judecători se bucură de garanţiile de legalitate şi veridicitate. De altfel, contestatorul a prezentat doar afirmaţii cu caracter general, neindividualizate.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/01.02.2022, contestatorul A., judecător în cadrul Judecătoriei Videle, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 747/03.03.2022 secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în considerentele Hotărârii nr. 747/03.03.2022 a secţiei pentru judecători fiind expuse: situaţia posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, faţă de media naţională; avizele favorabile faţă de cererea de transfer a contestatorului, emise de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, precum şi de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (aceste două instanţe avizând favorabil cererea de transfer în limita locurilor disponibile) şi avizele nfavorabile emise de Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Videle, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti; condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la instanţa la care activează solicitantul, precum şi motivele de ordin personal invocate în susţinerea cererii.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 747/03.03.2022 evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer formulată de contestator.

În ceea ce priveşte transferul contestatorului la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte constată că cererea a fost în mod corect respinsă, câtă vreme la aceste instanţe nu au existat posturi de execuţie vacante, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 303/2004, aspect care împiedică în mod obiectiv transferul contestatorului. Este de observat şi că reclamantul nu a prezentat argumente care să conteste această împrejurare, tratând nediferenţiat motivele respingerii cererii sale de transfer la cele şase judecătorii vizate.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, şi critica referitoare la nemotivarea ori, mai exact, motivarea insuficientă a hotărârii atacate. Verificând hotărârea ce face obiectul contestaţiei, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatorului, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte o soluţie de respingere a solicitării de transfer.

Contestatorul a susţinut că actul administrativ nu îndeplineşte cerinţa motivării întrucât nu au fost avute în vedere toate motivele de ordin personal şi profesional invocate în susţinerea transferului, respectiv nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 602 din Legea nr. 303/2004. În realitate, această critică este una care ţine de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunţarea soluţiei de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenţei pe care a dat-o situaţiei instanţei de la care se solicită transferul faţă de motivele de ordin personal invocate de solicitant în cererea sa. Se observă că motivele expuse în susţinerea soluţiei de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate şi confirmă o analiză efectivă şi completă a cererii formulate de contestator şi, chiar dacă motivele de ordine personal invocate de contestator nu sunt tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost deloc analizate ori avute în vedere de către secţia pentru judecători.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, contestatorul a susţinut utilizarea unui criteriu străin de acest text de lege, respectiv cel al delegării preexistente a unui judecător la instanţa unde se solicită transferul, caz în care, pretinde contestatorul, acest judecător este favorizat în analiza cererilor de transfer formulate în respectiva etapă de transferuri.

Înalta Curte reţine că instituţia delegării nu este menţionată printre criteriile enumerate limitativ de art. 612 din Legea nr. 303/2004, în raport de care se analizează cererile de transfer. Existenţa delegărilor produce efecte asupra situaţiei personalului dintr-o instanţă/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorităţii la transfer a judecătorilor care au fost delegaţi să desfăşoare activitatea la instanţa unde doresc să se transfere.

Totuşi, în cauza de faţă nu se constată utilizarea de către intimatul CSM a criteriului delegării în analiza cererii de transfer depuse de contestatorul A..

Astfel, din cuprinsul Hotărârii nr. 747/03.03.2022 şi a înscrisurilor avute în vedere la emiterea sa, nu rezultă că secţia pentru judecători ar fi avut în analiză două sau mai multe cereri concurente de transfer la aceeaşi instanţă, respectiv că cererea contestatorului venea în concurs cu cererea/cererile depuse alt judecător/alţi judecători pentru una dintre Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 Bucureşti şi că aceste cereri ar fi fost preferabile faţă de cererea contestatorului, pentru invocatul motiv al delegării.

Singurul caz concret prezentat de contestator este situaţia unui alt judecător încadrat la Judecătoria Videle, care a fost delegat la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în luna ianuarie 2022 (cu două luni anterior formulării cererii de transfer de către contestator) şi care, în actuala etapă de transfer, a solicitat a-i fi admis transferul la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru ca, ulterior admiterii cererii (conform Hotărârii CSM nr. 510/01.03.2023, emisă anterior analizării cererii contestatorului), să renunţe la transfer, urmând să-şi continuie activitatea delegată în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Or, chiar dacă a vizat una dintre instanţele pentru care optase şi contestatorul, cererea de transfer a celuilalt judecător nu a fost admisă în virtutea delegării preexistente, magistratul nefiind delegat la instanţa la care solicita a fi transferat (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), ci la instanţa de la care se solicita transferul (Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti). Se impune a se preciza că hotărârea de admitere a transferului celuilalt magistrat a fost revocată prin Hotărârea nr. 929/03.03.2022 (emisă în aceeaşi zi, însă ulterior hotărârii contestată în cauză), astfel că, în raport de data încuviinţării transferului şi data revocării acestuia, nu a existat un concurs între cererea contestatorului şi cea formulată de celălalt judecător.

Aşadar, contestatorul nu a oferit exemple concrete de cereri concurente şi nu a prezentat alte hotărâri emise de intimat în aceeaşi etapă de transferuri, prin care să fi fost admise cererile de transfer ale unor judecători delegaţi la instanţele vizate de contestator, ci s-a limitat la invocarea generică a unei pretinse practici a CSM în sensul favorizării la transfer a acestor magistraţi. În lipsa indicării unor situaţii concrete, incidente în aceeaşi etapă de transferuri, Înalta Curte găseşte a fi neîntemeiate argumentele contestatorului referitoare la utilizarea criteriului delegării, neprevăzut de lege, în analiza cererii sale de transfer în concurs cu alte cereri formulate de alţi magistraţi.

Tot din perspectiva modalităţii de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, contestatorul a susţinut că nu au fost analizate motivele de ordin personal şi profesional invocate în cererea de transfer, soluţia de respingere bazându-se exclusiv pe criteriul situaţiei Judecătoriei Videle, instanţa de la care se solicita transferul.

Analizând considerentele Hotărârii nr. 747/03.03.2022, în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte reţine că în mod corect secţia pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatorului, faţă de situaţia şi volumul de activitate al Judecătoriei Videle şi de lipsa caracterului excepţional al motivelor de natură personală invocate de contestator. Contrar susţinerilor contestatorului, la soluţionarea cererii sale de transfer, intimatul CSM a analizat coroborat şi unitar toate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, apreciind în mod corect că aspectele privind situaţia Judecătoriei Videle sunt determinante în adoptarea soluţiei de respingere a cererii, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestator.

În ceea ce priveşte criteriile expuse la art. 612 lit. c) – g) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanţă specializarea judecătorului, vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcţia de judecător, vechimea în gradul aferent instanţei la care se solicită transferul ori disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant, în lipsa unui concurs cu alte cereri de transfer la aceeaşi instanţă, caz în care ar fi fost necesară analizarea comparativă a acestor elemente.

Cât priveşte motivele cuprinse în avizele emise de instanţele implicate în transfer, criteriu prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, se constată că una dintre judecătoriile care aveau locuri vacante, respectiv Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a avizat favorabil cererea de transfer, în timp ce Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Videle, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti au comunicat avize negative. La dosarul cauzei nu a fost prezentat decât avizul motivat al Judecătoriei Videle, care va fi analizat în cele ce urmează, astfel că nu se pot face aprecieri asupra motivelor cuprinse în avizul favorabil, precum şi în restul avizelor nefavorabile.

Prin urmare, în analiza cererii de transfer şi a soluţiei date acesteia sunt relevante criteriile expuse la art. 612 lit. b) şi h) – j) din Legea nr. 303/2004, din perspectiva situaţiei instanţei de la care se solicită transferul şi a motivelor de ordin personal invocate de contestator.

Astfel, deşi este reală susţinerea contestatorului în sensul că volumul de activitate al Judecătoriei Videle este mai scăzut decât cel al judecătoriilor la care a solicitat transferul, situaţia completă a activităţii instanţei este expusă în punctul de vedere emis la 09.02.2022 de conducerea Judecătoriei Videle, care, avizând nefavorabil cererea de transfer a contestatorului, a învederat că numărul dosarelor în anul 2021 (4692 dosare) este în creştere cu 16,66% faţă de anul 2020 (4022 dosare), ca urmare a arondării în circumscripţia Judecătoriei Videle a comunelor Băbăiţa, Frăsinte, Drăgăneşti Vlaşca, aflate în circumscripţia Judecătoriei Alexandria şi a comunelor Olteni şi Siliştea Gumeşti, aflate în circumscripţia Judecătoriei Roşiori de Vede. S-a mai arătat că, dintr-o schemă de 8 posturi de judecător, în anul 2021 şi-au desfăşurat activitatea, în medie, 6 judecători (în prezent funcţionând efectiv 5 judecători la această instanţă), iar transferul contestatorului ar conduce la desfiinţarea completurilor de judecată pe care acesta le conduce şi la repartizarea ciclică a dosarelor, cu consecinţa întârzierii soluţionării acestora, dar şi la preluarea celorlalte atribuţii ce-i revin în cadrul instanţei, respectiv a atribuţiilor de judecător desemnat pentru conducerea Biroului de informare şi relaţii publice al instanţei şi a celor de judecător delegat cu executarea hotărârilor penale.

Pe de altă parte, contestatorul a invocat drept motive de ordin personal efectuarea zilnică a navetei de la domiciliul din mun. Bucureşti la Videle, precum şi vârsta înaintată şi problemele de sănătate cu care se confruntă părintele său, care necesită prezenţa constantă a reclamantului în localitatea de domiciliu.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate susţinerile contestatorului în sensul neindicării de către intimat a unor date concrete referitoare la numărul dosarelor în creştere în anul 2021, faţă de anul 2020, conţinutul adresei emise de Judecătoria Videle fiind cuprins în considerentele hotărârii atacate. De altfel, contestatorul avea posibilitatea de a prezenta date statistice contrare (cu caracter public), dacă aprecia că cele comunicate de instanţă nu corespund realităţii.

Apoi, Înalta Curte constată că situaţia activităţii Judecătoriei Videle, din perspectiva volumului în creştere a dosarelor date în soluţionarea acestei instanţe şi a ocupării efective a unui număr de 5 din 8 posturi de judecători, justifică respingerea cererii de transfer formulată de contestator, prin consecinţele negative expuse de conducerea instanţei şi pe care Înalta Curte le apreciază a fi fost corect reţinute de intimatul CSM în analiza de oportunitate a cererii de transfer. Vacantarea unui post la această instanţă ar fi de natură să influenţeze negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii şi realizarea adecvată a actului de justiţie, afectând interesele justiţiabililor prin întârzierea soluţionării dosarelor, ca urmare a creşterii încărcăturii dosarelor pe judecător şi a preluării de către judecătorii rămaşi a atribuţiilor ce reveneau contestatorului.

Pentru a combate relevanţa criteriului prevăzut de art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004, contestatorul a prezentat argumente referitoare la situaţia sa personală care, deşi reale, nu au aptitudinea de a prevala în faţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul. Astfel, efectuarea navetei şi consecinţele fizice ale vârstei înaintate a mamei contestatorului nu reprezintă situaţii excepţionale, ci mai degrabă comune, conducerea judecătoriei arătând că toţi cei 5 judecători ai instanţei fac naveta, iar contestatorul nedemonstrând că mama sa s-ar afla într-o stare de nevoie datorată, de exemplu, unei boli grave sau imposibilităţii absolute de a se îngriji, fiind evidenţiate doar greutăţile create de înaintarea în vârstă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluţia adoptată de secţia pentru judecători şi raţionamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatorului la o altă instanţă fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit şi măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 747 din 3 martie 2022, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.