Competence of civil versus administrative courts over challenges to enforcement of labor dispute judgments under Code of Civil Procedure and Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.05.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune, prin invocarea prevederilor art. 713 alin. (5) şi art. 729 alin. (4) C. proc. civ., raportate la art. 723 C. proc. civ., întoarcerea executării silite în dosarele de executare nr. 1502/2019 şi nr. 1288/2020.

1.2. Reclamantul a formulat, la solicitarea instanţelor de judecată, mai multe precizări succesive ale obiectului cererii de chemare în judecată, învederând, prin concluziile scrise din data de 27 septembrie 2022, că obiectul cauzei constă în "obligaţie de a face", respectiv de respectare a obligaţiilor de ordin financiar-contabil şi juridice în legătură cu solicitarea de returnare a sumelor prevăzute pentru protecţia socială (sumele restante pentru compensarea inflaţiei din perioada 2008-data concedierii, sumele prevăzute pentru concediere în baza art. 39 alin. (3) din Codul muncii, sumele prevăzute pentru salariile compensatorii şi sumele aferente despăgubirilor conform sentinţei civile 2535/04.03.2013), aceste sume constituind baza pentru executările silite ce au făcut obiectul dosarelor de executare silită nr. x/2018 şi nr. y/2019.

Totodată, recurentul a învederat că cererea sa are drept obiect şi întoarcerea executării silite.

1.3. Cu ocazia dezbaterilor publice ce au avut loc în faţă Judecătoriei Sectorului 3 la data de 3 octombrie 2022, menţionate în încheierea de şedinţă de la o astfel de dată, reclamantul a învederat că, în cauza pendinte, contestă atât legalitatea celor două temeiuri legale ce stau la baza executărilor silite, din perspectiva legalităţii sentinţelor/deciziilor emise în dosarele nr. x şi nr. 3997, dar şi legalitatea dosarelor de executare silită.

În acest sens a învederat că va solicita în viitor întoarcerea executării silite, după ce se va constata dacă executarea silită s-a făcut sau nu în baza unor acte legale şi dacă, în acea procedură, taxele stabilite erau ori în sarcina sa, personal, sau în sarcina pârâtei.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1051 din 24.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, motiv pentru care a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – secţia civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei, ce vizează, în realitate, dosarul execuţional nr. x/2018 (şi nu 1502/2019, cum eronat a fost indicat în cererea de chemare în judecată) şi dosarul execuţional nr. x/2019 (iar nu nr. 1288/2020), ambele deschise de către BEJ "B." (iar nu de "C."), intră în sfera de reglementare a art. 651 alin. (1) teza I, art. 714 şi art. 724 alin. (3) teza I C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării fiind în competenţa de soluţionare a instanţei de executare, ce în litigiul pendinte a fost apreciată de Curtea de Apel Bucureşti ca fiind judecătoria.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 8973 din 7 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în raport de ultima solicitare a reclamantului precum şi de faptul că acesta s-a opus la calificarea cererii ca fiind contestaţie şi întoarcere a executării silite, evocând caracterul cauzei pendinte de cerere în continuarea dosarului nr. x/2021, soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, potrivit principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar instanţa nu poate schimba temeiul juridic al cererii sau calificarea dată de părţi în mod expres, aceasta trebuind să se pronunţe în limitele învestirii, fără a se putea depăşi aceste limite.

În raport de astfel de aspecte, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că instanţa competentă să judece cauza este cea care a fost învestită cu dosarul nr. x/2021, şi anume, Curtea de Apel Bucureşti.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – secţia civilă) îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluţionării prin cererea formulată de reclamantul A., astfel cum aceasta a fost precizată în mod succesiv, inclusiv prin susţinerile de la termenul de judecată din data de 3 octombrie 2022, formulate în faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 15062 din data de 19.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă contestaţia la executare formulată de Societatea Română de Televiziune şi s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 140/2016 al BEJA D., E. şi F., întoarcerea executării silite şi obligarea intimatului din respectiva cauză (n.a. A.) la restituirea sumei de 26.956,41 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii. În considerentele unei astfel de hotărâri s-a reţinut faptul că prin sentinţa civilă nr. 9549/09.10.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1465/2016 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, contestatoarea a fost obligată la majorarea salariului de bază al reclamantului, iar executarea silită ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al BEJA D., E. şi F. a vizat un astfel de titlu executoriu.

Obiectul dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ B. îl reprezintă executarea silită împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 15062/19.09.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2016.

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 8331/10.07.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2016 s-a admis cererea privind întoarcerea executării silite, formulate de Societatea Română de Televiziune şi s-a dispus obligarea pârâtului din respectivul dosar (n.a. A.) la restituirea sumei de 13.944 RON, urmare desfiinţării titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 2535/04.03.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2013, prin decizia civilă nr. 2167/17.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale .

Obiectul dosarului execuţional nr. x/2018 al BEJ B. îl reprezintă executarea silită împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8331/10.07.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2016.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că dosarul nr. x/2021, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, are drept obiect contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate tot de o instanţă specializată în cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Din analiza cererii de chemare în judecată şi a precizărilor realizate de reclamant, inclusiv prin susţinerile orale din cadrul şedinţei de judecată din data de 3 octombrie 2022, rezultă că acesta tinde, în esenţă, la a solicita obligarea societăţii pârâte la returnarea sumelor ce au făcut obiectul executărilor silite în cadrul dosarelor de executare nr. 1288/2019 şi nr. 1502/2018, ambele deschise de către BEJ B., în baza titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătoreşti emise în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016, reclamantul contestând atât legalitatea executărilor silite ce fac obiectul celor două dosare de executare, cât şi antereferitele titluri executorii (contestaţie la titlu).

Conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., atât contestaţiile care vizează executarea silită, cât şi cele la titlu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de executare. Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţele de contencios administrativ au calitatea de instanţe de executare doar în materia executării unor hotărâri judecătoreşti emise în litigii de contencios administrativ.

Or, în raport de natura titlurilor executorii contestate de reclamant, ce au fost emise în dosare având drept obiect contestaţii la executare în materie civilă (nr. 14259/299/2016 şi nr. 3997/301/2016), ce, la rândul lor, au avut la bază titluri executorii emise de instanţele competente în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, precum şi faţă de obiectul dosarului nr. x/2021, Înalta Curte reţine că nu suntem în prezenţa unei cauze care să intre în competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.: "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Or, în cauza pendinte, în cadrul dosarelor de executare nr. 1288/2019 şi nr. 1502/2018, ambele deschise de către BEJ B., calitatea de debitor este deţinută de reclamantul A. ce, la data sesizării organului de executare, avea domiciliul în Sectorul 3 Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, instanţa de executare, în sensul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantului este Judecătoria Sectorului 3.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Societatea Română de Televiziune, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.