Completing judgment operative part to adjudicate litigation costs denied where principal claim to dismiss appeal failed

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2602 din 11 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei civile nr. 113 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a procesului-verbal nr. x din 13.08.2019, invocată de pârâte, a respins cererea de anulare a procesului-verbal nr. x din 13.08.2019, ca inadmisibilă şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

2. Cererea de completare a dispozitivului

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 22 septembrie 2022, intimata - reclamantă A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2602 din 11 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a fi soluţionată şi cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentelor la suportarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, precum şi cheltuieli de transport şi cazare, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

În motivarea cererii, intimata-reclamantă a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs nu a luat în considerare solicitarea sa de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată şi nu s-a pronunţat asupra acesteia, în contextul în care, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele se aflau în culpă procesuală, dată fiind respingerea recursului care viza soluţia de anulare a Deciziei nr. 5 din 14.08.2019 de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând reclamantei A. S.R.L.

În opinia intimatei, chiar dacă instanţa de control judiciar a dispus casarea în parte a sentinţei recurate şi, rejudecând, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a procesului-verbal nr. x din 13.08.2019, invocată de pârâte, respingând cererea de anulare a unui astfel de proces-verbal, ca inadmisibilă, instanţa de recurs a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, inclusiv pe cea de anulare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii antereferită.

A mai arătat intimata că incidenţa prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. derivă din faptul că cererea de recurs promovată de recurente a vizat, în principal, soluţia privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, cu privire la procesul-verbal indicat mai sus fiind reiterate doar apărările privind inadmisibilitatea acţiunii.

Totodată, intimata a solicitat ca, la analiza cuantumului cheltuielilor de judecată, să fie avute în vedere atât criteriile de stabilire a onorariilor avocaţiale reglementate de art. 126 alin. (1) –(3) din Statutul profesiei de avocat, precum şi faptul că serviciile juridice prestate au condus la obţinerea unei soluţii favorabile pentru clientul reprezentat, în sensul în care soluţia de anulare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5 din 14.08.2019 a rămas definitivă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 2602 din 11 mai 2022

Examinând cererea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2602 din 11 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de intimata- reclamantă A. S.R.L, este întemeiată, urmând a fi admisă.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că intimata - reclamantă A. S.R.L a solicitat, cu ocazia dezbaterilor publice de la termenul din 11 mai 2022, acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat şi cheltuieli de cazare şi transport, conform facturilor fiscale şi dovezilor de plată depuse la filele x ale dosarului instanţei de recurs.

Prin urmare, aplicând dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. citate mai sus, Înalta Curte constată întemeiată cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2602 din data de 11 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a se pronunţa şi asupra cererii formulate de intimata - reclamantă A. S.R.L, privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 10.260,33 RON, din care 9520 RON, onorariul de avocat, 253,20 RON cheltuieli de transport şi 487,13 RON cheltuieli de cazare.

Analizând, însă, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată astfel solicitate de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.".

După cum s-a statuat prin Decizia nr. 34 din 16 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, natura juridică a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, reglementată de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., este cea de cerere accesorie din punct de vedere procesual, în măsura în care este formulată în litigiul principal, acordarea lor depinzând de rezultatul capătului de cerere principal, câtă vreme cheltuielile au fost efectuate pentru soluţionarea acestuia.

Din factura nr. x/03.05.2022 rezultă că suma de 9520 RON, cu titlu de onorariu de avocat, reprezintă cheltuieli de judecată aferente doar fazei procesuale a recursului, cheltuielile fiind realizate în considerarea apărărilor intimatei într-o astfel de fază procesuală. Totodată, din factura nr. x din 10.05.2022 şi factura nr. x/10.05.2022 privind tarife de transport pentru biletul CFR rezultă că astfel de cheltuieli sunt aferente participării apărătorului ales al intimatei la termenul de judecată din data de 11 mai 2022 şi privesc tot faza procesuală a recursului.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că intimatei – reclamate i-au fost acordate, prin sentinţa civilă nr. 113 din data de 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, cheltuielile judiciare solicitate de aceasta în considerarea fazei procesuale a fondului.

Astfel, cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, a fost una accesorie solicitării principale formulate prin întâmpinare, de respingere integrală a recursurilor promovate de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

Câtă vreme, prin decizia nr. 2602 din 11 mai 2022, s-a dispus admiterea recursului declarat de pârâte, Înalta Curte observă că, din perspectiva etapei procesuale a recursului, cererea principală a intimatei A. S.R.L (de respingere a recursului) a fost respinsă de instanţă. Pe cale de consecinţă, în virtutea principiului accesoriul are soarta principalului (accesorium sequitur principale), nu se poate reţine un caracter întemeiat al cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimatei - reclamante A. S.R.L. Suceava de obligare a recurentelor - pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare formulată de intimata - reclamantă A. S.R.L. Suceava.

Completează dispozitivul deciziei nr. 2602 din 11 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în următorul sens:

Respinge cererea intimatei - reclamante A. S.R.L. Suceava de obligare a recurentelor - pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.